Fata cu margele rosii si rochita mov…

Apari întotdeauna ca ultimul oftat al unui copil inocent ….dulce, sensibil. Vara începe cu tine …fata cu mărgele roşii şi rochiţă mov, cu zâmbete castanii şi miros de tei. Cu fiecare vară creşti mai frumos….eşti mai înaltă … acum te simţi Monica lui Dănuţ din Teodoreanu, parcă îi cânţi la pian acompaniată de tril de greier, în serile de vara cu miros de tei. Zâmbeşti mereu, pentru că zâmbetele au fost create de tine şi îţi aparţin la fel cum îţi aparţin şi macii din lanul de grâu .

Poţi simţi şi valurile mării, poţi simţi braţele copacului pe trunchiul căruia te-ai rezemat ca să priveşti stâncile de care se loveşte marea … O poţi auzi??? Îţi vorbeşte, îţi şopteşte că eşti iubită… Erati doi visatori ai naturii…Visele sunt imaginatia noastra reflectata in mai mult decat o foaie de hartie, o carte, un jurnal..

Visele sunt indraznete, redând exact ce trăim sau ne-am dori sa trăim, exact ce suntem sau ne-am dori să fim, exact ce iubim sau ne-am dori să iubim. Vise..vise fara limite…vise.. Va iubea si vara…

Dar eu??..eu ador toamna. E frumoasa si magnifica vara.. .. dar ador toamna…Mi-e dor de toamna, de culoare, de vita de vie, de soarele cald si adierea vantului calator. Mi-e dor de toamna oriunde…chiar si diminetile acelea au un miros specific…sau poate mi se pare mie…oricum toamna e……e ceva deosebit…cand afara cad frunzele si se pregateste sa ploua…..si eu visez la printul de pe calul alb….bine..se poate visa si vara sau primavara…dar printul meu vine doar toamna…pentru ca are un cal aramiu…si afara miroase a nuci coapte…iar el adora costumul de culoare verde amar…sa fiu sincera inca nu am intalnit acel print…dar inca sper si auriul toamnei inseamna speranta…si toamna este speranta …atunci cand stai pe o banca parasita in parc…cu un buchet de sperante in mana si privesti la dansul singuratic al frunzelor de toamna..

..este o zi lunga de iulie…sper sa se termine repede…mi-e dor de toamna…si toamnei ii e dor de mine…o auzi??…ne vorbeste….dar nu prea inteleg ce zice pentru ca vara se amesteca in glasuri usoare cu ea…oricum a zis ca ma iubeste..si eu te iubesc…

Toamna mă vrea, Si eu la fel. O simt. Prin absolut orice. Prin nopți, prin zile, prin somn, prin vise, prin respirație. Deși vara asta m-a culminat cu emoțiile puternice. Dar eu, eu vreau toamna.

Asa sunt fericita, fericita, fericita, asa uit ca mi-e somn, ca uneori lumea nu e asa cum as vrea eu sa fie. Se sparg picaturi de pervarz iar apa intra-n casa. Nu o sa mai gandesc niciun gest, fapt ori fenomen, dar n-am sa uit de cer.

A dat soarele. Bine, ii acord intelegere verii, o las sa-si faca bagajele. A fost prea mult timp, toamna doar in sufletul meu, si-o sa mai fie.

Tu fata cu margele rosii si rochita mov, cu zambet de cires si miros de flori de tei…iarna trecuta a avut culoarea ochilor tai si puritatea zapezii era pe buzele tale..

Va iubesc pe toti…

Cu drag, eu

autor Andreea Baciu