Tu esti eroina care aduce ploaia… O melancolica pierduta in oras, printre blocuri si masini…printre claxoane si cafenele studentesti…Asteptai tacuta ca soarele sa fie stins de prima ploaie de vara. Sentimentul de casa pe care ti-l ofera mirosul de pamant ud, privelistea unei paduri ravasite de ploaie, te-au adus din nou aproape de tot ce iti lipsea. Acasa… Vag sentiment in ultimii ani. Si pan’ la urma daca ar fi sa alegi intre efervescenta orasului si linistea de …acasa, ce ai face?
Asteptai ploaia asta sa te spele de toate zambetele false, de amintiri frumoase si nedorite, de toata mizeria unei constiinte prea impacate. Parca asteptai sa te spele de vara trecuta… Nu o poti acuza pentru faptul ca nu a reusit sa te cunoasca, sa te inteleaga, sa ii fie dor de tine. Cu toate ca a fugit ca un copil confuz si alintat… chiar nu o poti acuza, pentru ca ai stiut in ce ape tulburi te scalzi…
Stii…unele povesti raman in vara trecuta, si pleaca odata cu ea. Raman nescrise si le uiti de indata ce alti copii rasfatati si confuzi poposesc zambind in viata ta. De la fiecare ai sa pleci cu ceva in suflet..si pe totii ii vei uita intr-un final… Nu te complace, anii vin si pleaca… iau si dau o multime de oameni si ii intanlesti si pe cei de la care poti invata sa furi amintiri…
Ai tot ce nu ai trait si nu ai invatat inca…ai tot ce iubesti si nu spui…tot ce iti lipseste si nu iti dai seama… cu toate astea uneori vei simti ,ca acum, un gol dincolo de suflet si dincolo de spirit…o lipsa care poate nu va fi compensata dar cu care vei invata sa traiesti…Oamenii mici i-au invatat intodeauna pe cei mari cum sa isi traiasca viata…
Am nevoie de tine … pentru a-ti striga numele….Am nevoie de tine,sa-mi fii aproape.
30 minute pentru a lua o hotarare. Ma mut. Departe de strada copilariei mele,emotional vorbind, caci locul e destul de aproape. Dar voi fi singura cu gandurile mele, tu vei fi singura care le va sti. Esti acolo, in fiecare bucatica de suflet inca nevaruita, esti in mine si vei ramane acolo.
Si am luat hotararea asta neimplicandu-te pe tine. A fost decizia mea pe care am luat-o fara regrete. Stii asta,nu? Ai hotarat ca vei fi acolo langa mine, asa cum poti , si gandul asta ma face sa sper, sa cred in mine, sa stiu ca nu voi fi nici o clipa singura.
Am sa-ti strig numele ori de cate ori ma voi simti singura. Ma vei auzi? Vei veni? Ma vei ajuta?
Draga mea eroina fara glas…am nevoie de tine…nu ma parasi te rog..
Pingback: Inger si demoni