De ce eu? Ce am eu atat de deosebit incat atunci cand ma privesti esti mai gingas de mii de ori decat trandafirii-ncantatori? Nu stiu…probabil asta inseamna sa iubesti: sa nu-ti descrii dragostea in cuvinte ci sa o simti, sa o arati prin simple gesturi. Dragostea nu e celalalt, este in noi insine pentru ca noi o trezim, noi o facem sa existe…E o dorinta reala in interiorul nostru, un foc ce vrea sa fie alimentat cu emotii si sentimente unice, este vocea care te-ndeamna sa te apropii de cineva. Din acea clipa incep sa se produca reactiile: cei doi intra in joc ,iar ceea ce s-a intamplat inainte…atractia care i-a adus alaturi e imposibil de explicat…E acea dorinta de nestapanit, in starea ei pura. Atunci incepi sa realizezi ca dupa atata autocontrol, vulcanul din sufletul tau va erupe, iar din clipa in care s-ar intampla una ca asta, nu mai ai cum sa-ti controlezi sentimentele. Constientizezi faptul ca esti indragostit si incerci sa traiesti la intensitate maxima fiecare clipa petrecuta in preajma celuilalt, chiar daca la inceput esti speriat. Unii se lasa prada fricii, ca sa nu-si dezorganizeze lumea si izbutesc sa-si controleze sentimentele, insa altii se abandoneaza fara sa reflecteze in bratele iubirii punandu-si in cealalta persoana toata raspunderea pentru posibila lor fericire sau suferinta. Stau si ma intreb acum:ce e mai bine? Sa-ti inabusi sentimentele sau sa iubesti si sa te abandonezi orbeste dragostei? E greu de ales,dar cei mai multi se lasa legati de firul iubirii si accepta ca lava vulcanului sa le inunde sufletul si mintea. Nu mai vezi, nu mai auzi…Intre patru pereti nu mai poti sa astepti…multe ganduri apar, alte vise dispar, gandul iti zboara mereu la celalalt. Fiecare minut te apasa mai mult, te pierzi in amintiri, nu mai poti sa respiri, plutesti pe o mare si nu mai ai scapare, un tremur pune stapanire pe trupul si inima ta, esti fermecat, cufundat in stele, si-n nori si-n ,ceruri-nalte,nu mai gandesti, deci iubesti…Te multumesti cu faptul ca sunteti impreuna, ca iubesti si esti iubit, ca vorbele, gandurile, ideile, parfumul, pasii,sentimentele si afectiunea celui ce te-a orbit iti apartin doar tie. Iubesti fara sa stii de cand, unde si cum ,lipsist de prejudecati, fara mandrie, caci nu stii alta cale de a trai…De aceea toti iubim. Ne-am nascut cu acest dar pentru ca suntem facuti numai si numai din iubire. Avem nevoie sa ardem pe rugul emotiilor, sa traim bucurii si dureri, prabusiri si recuperari pentru a simti ca traim, ca respiram, ca suntem universul cuiva, ca cineva se gandeste in permanenta la noi…
autor: Alina Ionascu
