Numele meu este …
Numele meu este numele tau. Si numele tau este numele meu. Si daca nu este acum asa ar trebui sa fie. Cu toti suntem cetateni ai unui stat sau altuia (asta daca nu ne-am ales sa ne retragem in spatiile inca “necucerite” de pre-maritul Stat), cu totii avem (sau ar trebui sa avem) ca scop bunastarea (a noastra, a celor apropiati noua, a altora – vezi altruistii).
In acest moment crucial al vietii noastre, in momentul acesta de fiebere continua, in care noi cautam “mai-binele”, “mai-multul”, “mai-ieftinul”, etc. si toate insumate, intervine pre-maritul (sau pre-marele) Stat. Si de ce spun intervine, cu sensul sau distructiv? Pentru ca acum, in acest moment, incepem sa ne lovim de tot soiul de bariere, mai mult sau mai putin invizibile, incepem sa ne lovim de oameni care – culmea! – cauta si ei aceiasi bunastare ca si noi. Si ce se intampla? De ce nu o putem atinge aceasta bunastare?
Iata o intrebare-pilot, o intrebare care ar trebuie sa ne ghideze pe tot parcursul vietii noastre – DE CE? In momentul in care vom pune totul, dar TOTUL, sub semnul intrebarii vom cerne ADEVARUL de neadevar. Si ce poate fi mai minunat, mai frumos pe lume decat sa stii ADEVARUL. Precum spunea poetul nostru, Romanul nostru (despre care iar nu stim prea multe) “Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută în lume şi în vreme adevăr.”
De ce este buna aceasta intrebare? De ce este bine sa nu luam totul de-a gata? De ce este recomandat ca sa privim totul cu o oarecare detasare care sa ne permita o minima analiza inainte de a lua o decizie sau alta? Pentru ca simplul fapt al incercarii gasirii Adevarului este un succes in sine. Simpla cautare a raspunsului, a unuia dintre raspunsurile intrebarilor noastre, ne aduce cu un pas mai aproape de Adevar.
Si nu sunt lucruri mari, nu sunt lucruri care nu pot fi atinse de oricine. Potentialul nostru de intelegere este enorm, capacitatea noastra de intelegere este imensa. Dar, chiar si in conditiile in care acest potential al nostru, aceasta capacitate de intelegere se incearca sa fie suprimate, tot exista un sentiment de “nu e bine”, de “se poate altfel”, de reticenta. Daca avem si cea mai mica urma de indoiala, de dubiu, de “ceva nu e bine” sa incercam sa ne adresam noua insine aceasta intrebare “De ce?”
Exemplul care imi este cel mai la indemana este cel din prezentul nostrum zbuciumat. Al nostru ca tara, al nostru ca si continent, al nostrum ca si Planeta. Pentru ca in toate cele suntem noi, noi suntem cei care dam sens celor de mai sus. Daca pana mai deunazi auzeai tot felul de “invatati” (si la propriu si la figurat) ca noi, “oamenii de rand”, cei fara de care nu se poate, fara de care Statul in integralitatea lui dispare, nu putem intelege dedesubturile intortocheata ale “treburilor Statului”, ca nu avem noi pregatirea necesara unui astfel de demers rezervat numai celor “alesi” – astazi, in prezentul nostru, toate acestea incep sa “cada” ca si conditie sine-qua-non.
Cu alte cuvinte, eu, “omul de rand”, truditorul intru bunastarea Statului, pot, fara nici o pregatire prealabila, fara prea multe cunostinte, sa ma uit in jurul meu, sa vad cruda realitate in care traim si sa exclam: “Asa nu e bine!”
Si apare din nou intrebarea “De ce?” – pentru ca, daca pana in urma cu cativa ani nivelul nostru de viata (la toate paliere mentionate mai sus) era acceptabil, daca cei care isi asumau bunul-mers al lucrurilor si-l asumau nu numai pentru ei dar si pentru noi, “oamenii de rand” (sau invers), daca simteam ca inca mai avem un sens si daca simteam ca inca noi mai “avem treaba in viata noastra” – astazi toate acestea s-au schimbat.
Statul, acest tavalug modern de impuneri, aceasta abstractiune care a capatat in zilele noastre corporalitate, care s-a materializat (putem atinge un functionar, putem atinge un procuror, un judecator – ca fiind apartinatori ai Statului, pentru ca sunt “crescuti” pare-se acolo, parca au prins radacini in posturile lor caldute de unde se prefac in fiecare zi ca mai fac “ceva”) – a intors armele. Pe ascuns, tiptil, fara ca noi sa realizam prea mult acest lucru, a intors armele. Folosind fumigene reale sau imaginare, a intors armele. Pretinzand in continuare ca este acolo “sus” pentru interesul nostrum, a intors armele. Aparandu-si privilegiile castigate pentru sine, a intors armele. Cautand noi si noi pretexte pentru a-si justifica existenta, a intors armele.
Si noi, “oamenii de rand”, in atare conditii, ce avem de facut?
Iata intrebarea – noi, cei fara de care Statul nu poate exista, noi ce facem? Si daca nu ne mai reprezinta nimeni acolo “sus”, noi ce facem? Daca stim acum care ne este dusmanul, noi ce facem?
Daca simti aceleasi lucruri, daca nu mai poti rabda, daca simti nevoia unei solidarizari, nu mai pierde vremea! Care poate fi cel mai rau lucru? Moartea? Nu cred. Ba din contra. Vedem in fiecare zi ca moartea incepe sa devina insasi varianta vietii, oameni care nu mai pot indura neajunsurile, oameni care se simt neputinciosi in fata acestui “tavalug” de probleme care a ajuns sa fie Statul astazi si care isi pun capat zilelor. Si nu ma erijez eu aici in punctul central al acestei solidarizari. Solidarizara pleaca de la baza – din familie, din bloc, din cartier, de la nivel local, regional si merge catre palierele superioare.
Ce lasam noi mostenire urmasilor nostri? Sau este mai potrivita intrebarea – mai dorim sa avem urmasi in aceste conditii de viata?
Oricare ar fi semnul de intrebare sa pare ca el este solutia problemelor noastre. Numai cunoscand putem intelege mai bine. Numai intreband putem afla raspunsurile cautate. Numai cercetand vom putea avea o viziunea de ansamblu asupra trecutului, prezentului si a viitorului.
Si viitorul suna “negru”.
O noua emisiunea la www.radiocatch22.com Londra
Incepand din aceasta seara ora 19.00 Londra, 21.00 Romania, Cetateanul X ia atitudine.
Va asteptam sa comentam, sa dezbatem cu atitudine si inteligenta cele mai fierbinti subiecte ale vremurilor prezente, trecute si viitoare!
* Winamp, iTunes http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.pls
* Windows Media Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.asx
* Real Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.ram
* QuickTime http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.qtl
Semnat,
Cetateanul X
La prima editie a festivalului de dans si traditie populara Traditii romanesti in Miscare, Societatea Romanca in colaborare cu Institutul Cultural Roman, Ambasada Romaniei in Marea Britanie si Departamentul politicii pentru relatia cu romanii de pretutindeni, prezinta publicului roman un spectacol de exceptie, intr-un decor grandios a bisericii St Paul’s Church din Hammersmith, in care culoarea, ritmurile orchestrale si figurile de dans vor imita pasiuni, caractere si actiuni ale neamului romanesc. Vom avea deosebita onoare de a gazdui pentru doua zile in cadrul festivalului, Ansamblul Profesionist CINDRELUl Junii Sibiului, o emblema vie a tot ceea ce inseamna folclor romanesc autentic. Condus de catre Dna director Silvia Macrea, spectacolul va sustine dansuri din mai multe zone etno-folclorice importante ale Romaniei, momente orchestrale prezentate de catre membri profesionisti a orchestrei conduse de catre dl dirijor Gabriel Popescu si recitialurile solistilor prezenti Ilie Medrea, Maria Filimon si Adina Popa ce vor interpreta melodii specific zonelor pe care o reprezinta dar si a altor zone folclorice ale tarii.
Toate acestea fiind spuse nu se putea ca prima editie a acestui 
In seara asta ne auzim la ora 19.00 Londra, 21.00 Romania.