Lacu Rosu este un lac de baraj natural, situat la poalele Muntilor Hasmasu Mare, in apropiere de orasul Gheorgheni, din judetul Harghita. Este cel mai mare lac natural montan din Romania numele provenind de la Paraul Rosu, care traverseaza straturi de culoare rosie, cu oxizi si hidroxizi din fier.
Lacul pare intunecat si amenintator, cioturile ce ies din apa lasând impresia ca o civilizatie lacustra si-a gasit sfârsitul cu numai câtiva ani inainte sa treci pe acolo. Cârduri de rate trec nestingherite pe lânga tine daca te aventurezi cu barca pe apa. Motiv suficient sa dai la rame cam 10 minute, la concurs cu macanitoarele, cât sa te departezi de mal si sa observi civilizatia de la distanta.
Martori actuali ai calamitatii naturale de atunci sunt cioatele de molid ramase in apa. Reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, prezenta aluviunilor rosiatice aduse indeosebi de pârâul Rosu si calcarele roscate din jurul sau i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu.
Abia in 1857, trei turisti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiti si fermecati de frumusetea salbatica a privelistei montane si a lacului. Au povestit tuturor ca au descoperit un colt din paradis. De atunci, atrasi de frumusetea naturala a lacului, de bogatia faunei, florei, numerosi turisti au strabatut potecile acestei regiuni.
Prima legenda spune ca traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus la targ, la Gheorgheni si acolo a intalnit un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flacaul a fost luat in armata. Fata il tot astepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Era intr-o duminica, dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care repezindu-se la ea a ridic-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete , unde locuia. I-a promis fetei si aur si argint numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si voia sa o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munti, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala maturand tot ce intalnea in cale. Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacu Rosu (Ucigasul).
Lacul, a primit numele de Lacul Ucigas si dupa o alta legenda, care sustine ca stincile pornite la vale au acoperit un cioban omorindu-i atat oile lui, cat si cainele si magarul.
Apa adunata a avut culoarea rosie de asa de multa sange, incat numele lacului a devenit atat Lacul Rosu, cit si Lacul Ucigas.
fotografie Marius Bulgaru
