Category Archives: Povesti Copii

povesti pentru copii, invata engleza online

Povesti Copii

Adevaratul prieten de Emilia Plugaru

Published by:

Cărămidă sau Cărămizică, după cum îi zice stăpâna cea mică, nu are prieteni.

 

Nimeni nu vrea să prietenească cu el. Cărămidă nu ştie de ce. Probabil din pricina invidiei. Toată lumea îl invidiază. Cărămidă e preferatul stăpânilor. Locuieşte împreună cu ei în casa cea mare. Pe vreme de ploaie, de vânt, Cărămidă stă lângă soba fierbinte. Şi atunci? Cum să nu-l invidiezi? Se tolăneşte pe covoare moi, mănâncă bucate alese, iar uneori, când are chef stăpânul – bea împreună cu el bere.

În casă toţi îl iubesc. Mai ales stăpâna cea mică. În curte nimeni nu-l vede în ochi. Curcanul, de cum îl zăreşte, se umflă în pene, scoate sunete ameninţătoare şi Cărămidă ştie: domnul Curcan nu-i va fi niciodată prieten. Căţelul ce stă mereu legat de lanţ e şi mai agresiv. Relaţia lor e foarte încordată. Probabil Cuţu visează cu ochii deschişi cum îşi înfige colţii şi face ferfeniţă blana lui cărămizie.

Totuşi degeaba e invidiat. Cărămidă cunoaşte ce înseamnă frigul, mizeria şi foamea. Când l-a găsit stăpâna cea mică, era un pisicuţ prăpădit, cu blăniţa cărămizie, aruncat de către cineva sub un gard. Îngheţat, flămând, cu o lăbuţă rănită, mai mult mort decât viu, pisicuţul nici măcar nu avea putere să miaune. Stăpânei cele mici i s-a făcut milă. L-a adus în casă, l-a încălzit, i-a dat lăptic, i-a bandajat lăbuţa, i-a zis Cărămizică pentru blana sa şi de atunci a devenit practic un membru al familiei.

Acum e un coşcogeamite motan. Îi iubeşte pe cei ai casei, dar visează să aibă un prieten al său. Doar al său. Unul adevărat. Căruia să-i spună visele sale motăneşti în limba sa motănească. Căruia să-i împărtăşească bucuriile şi necazurile. Necazul cel mare a lui Cărămidă e că nu poate să-şi găsească un prieten.

Într-o zi, stând tolănit la soare, observă o păsărică – o vrăbiuţă năstruşnică ce ciugulea de zor câteva semincioare.

– Iată cine îmi va fi prietenă, se gândi Cărămidă şi întinse lăbuţa spre ea zicând: “Drăguţă vrăbiuţă, fii te rog prietena mea!”

– Au! sări speriată vrăbiuţa. Domnule motan, cum de îndrăzneşti?! Crezi că mă păcăleşti? Mi-a spus mie bunica. Cei mai mari duşmani ai vrăbiuţelor sunt motanii. Aşa că… Lasă-mă-n pace! Caută-ţi în altă parte prieteni! Şi vrăbiuţa îşi luă zborul.

– Mda… oftă Cărămidă. Probabil nu-mi este dat să am un prieten. Trebuie să mă dau bătut.

Dar chiar a doua zi Cărămidă prinse curaj şi anină de codiţă un prăpădit de şoricel ce îndrăzni să-i treacă pe lângă picioare.

– Chiţ-chiţ, ce zici dacă îţi propun să fim prieteni? Întrebă el.

– Bineînţeles, bineînţeles, domnule motan! Chiţcăi tremurând de frică şoricelul. Numai că…

– Numai că ce?

– Un prieten nu-l ţine de codiţă pe celălalt prieten… Dă-mi drumul, se rugă şoricelul. Altfel îmi vei rupe codiţa.

Dar imediat ce Cărămidă îl eliberă acesta o zbughi în vizuină.

– Ai crezut că mă păcăleşti, strigă şoricelul din adăpost, dar eu te-am păcălit! Ha! Ha! Ha! Toată lumea ştie cât de proşti sunteţi voi, motanii! Nu există prietenie între pisici şi şoricei! Nu e-xi-stă! Dacă ai fi deştept, ai privi în jur şi ţi-ai găsi prieteni printre ai tăi! Uite… Nu departe e o mâţă. Du-te de-o întreabă.

– Chiar că sunt un prost, se lumină Cărămidă. Trebuia ca acest şoricel să-mi deschidă ochii… Bineînţeles că o pisică! Doar o pisică! Şi Cărămidă alergă spre pisicuţa pe care tocmai i-o arătase şoricelul.

Era o mâţă vagabondă, murdară, cu blăniţa alb–gălbuie, numai pielea şi oasele. Dar pisicuţa avea ochi foarte frumoşi. Verzi, mari, luminoşi, trişti şi pe Cărămidă aceşti ochi îl cuceriră pe loc.

– Ea e, îl furnică în piept. Pisicuţă drăgălaşă, şopti el, nu ai vrea să fim buni prieteni?

– Sssst! se stropşi pisicuţa. Nu vezi? Sunt ocupată. Vânez. Nu-mi arde de prietenii. Şi pisicuţa se repezi spre o vrăbiuţă. Cărămidă nu reuşi să clipească, că pisica cu ochi frumoşi o şi înghiţi pe biata vrăbiuţă cu tot cu pene.

– Fu! Exclamă dezgustat motanul. Cum se poate?! E oribil!

– Oribil? Oribil e să mori de foame. De câteva zile n-am mâncat nimic. Poate că dumneata nu cunoşti ce înseamnă foamea. Eu însă cunosc.

– Şi eu am ştiut ce înseamnă foamea. Dar… nu are importanţă. Să vorbim despre altceva. Te invit în ospeţie. Locuiesc uite acolo… în casa aia frumoasă. Mergi?

– Ştiu eu… Bine. Merg… răspunse mâţa, nehotărâtă.

Niciodată pisicuţa cu blăniţa alb–gălbuie nu a călcat pe covoare atât de moi, nu a gustat din bucate atât de alese, nu a avut alături un domn atât de amabil, de educat şi de drăgălaş. Fără îndoială că a acceptat să-i fie prietenă. O prietenă credincioasă, aşa cum trebuie să fie adevăratul prieten. După ce Cărămidă i-a făcut cunoştinţă cu întreaga casă, pisicuţa s-a întins pe covoraşul de lângă uşă şi a adormit. Visa un vis frumos când a venit stăpâna cea bătrână.

– Aoleu! Strigă, enervată, stăpâna. Cărămidă! Motan afurisit! Ai îndrăznit să-mi aduci în locuinţă mâţe din astea, pline de purici?

Şi nu reuşi pisicuţa să deschidă ochii că se şi pomeni înşfăcată şi aruncată în mijlocul ogrăzii.

– Miauuu, miauuu, mieună ea jalnic. Miauuu, miauuu…

– Miorlauuu! Miorlăi indignat Cărămidă, apoi alergă după pisicuţă.

– Cărămidă! Cărămizică! Încotro?! O auzi pe stăpâna cea mică. Mişcă în casă! Imediat!

Ascultător, Cărămidă făcu cale întoarsă.

Câteva zile motanul tânji rău de tot. Nu se atinse de mâncare, slăbise, nici chiar bere cu stăpânul nu mai dorea să bea. Mereu în minte o avea pe prietena sa. Peste o vreme totuşi, se sculă şi merse afară. În curte o văzu pe frumoasa lui pisicuţă. Ţinea în dinţi un şoricel. Era şoricelul pe care îl cunoscuse deja. Vru să-i ia apărarea, dar tăcu…

– Guşti? Întrebă pisicuţa.

Cărămidă refuză delicat.

În acea noapte nu se întoarse acasă. Nici în următoarea. Apoi urmară alte zile, alte nopţi. Dormind alături de pisicuţă sub cerul liber, se simţea într-al nouălea cer de fericire. Niciodată nu-i fusese atât de bine. Când îl răzbea foamea, mânca şoricei şi păsărele pe care i le-aducea prietena sa. Era prea domn ca să înveţe să vâneze. Biata pisicuţă se zbătea acum pentru doi. Şi totuşi ambii trăiau zile minunate.

– Ştii, îi vorbi într-o zi pisicuţa. Dacă voi avea vreodată pisicuţi – aş vrea ca ei să–ţi semene ţie. Adică să aibă blăniţele cărămizii. Ai o blăniţă nemaipomenită! Cărămidă rămase flatat.

Toamna însă, când începură ploile, lui Cărămidă i se făcu brusc un dor nebun de un acoperiş. Mereu visa covoare moi, peste tot simţea miros de bere. Nu mai rezistă. Merse să-şi vadă fosta locuinţă.

– Cărămidă! Cărămizică! O auzi de îndată ce păşi pragul casei pe stăpâna cea mică. Mamă! Priveşte! S-a întors Cărămidă! Pe unde o fi hoinărit atâta amar de vreme?

– Pe unde, pe unde… bombăni stăpâna cea mare. E de la sine înţeles. A vagabondat cu râioasa aia de mâţă! Ia şi du-l la baie. Spală-l, dezinfectează-l. Mâine îl vom arăta veterinarului.

 

Aproape de iarnă, la colţul unui bloc, flămânzi, însetaţi, stăteau lipiţi unul de celălalt patru motănaşi. Toţi patru aveau blăniţele cărămizii. De departe îi privea tristă o biată pisicuţă cu blana jerpelită care probabil fusese cândva albă ca neaua. Pe alături trecu o fetiţă. Unul din motănaşi se dezlipi de ceilalţi şi merse din urma ei.

– Miau, miau, suspină jalnic motănaşul. Fetiţa se înturnă.

– Cărămidă? Exclamă ea mirată. Încă un Cărămidă? Imposibil! Apoi ezitând un pic se aplecă, luă pisicul şi merse spre casă.

– Cărămidă! Strigă fetiţa încă din prag. Priveşte! Ţi-am adus un prieten! Un adevărat prieten!

Motanul Cărămidă îl privi duşmănos pe ăla micu. Probabil simţi că din acea clipă nu va mai fi el preferatul stăpânilor.

 

sursa povestii

Povesti Copii

Ghicitori

Published by:

Ghicitorile sunt o arta. Chiar daca sunt un mic subset al poeziilor, ghicitorile sunt un gen foarte atragator la copii. Hai sa ne folosim imaginatia si sa ne jucam!

Putem imbunatati aceasta rubrica impreuna cu ajutorul vostru. Aceasta rubrica doreste sa vina in sprijinul copiilor dar si a parintilor care vor gasi aici o sursa de informatie pentru a face fata avalansei de intrebari ale copiilor.
“Mami, spune-mi o ghicitoare!”.” Tati, hai sa ghicesti ce-ti spun”
Lacoma galagioasa

topaie pe langa casa !
(vrabia)
Pare-albina, dar nu prea,
Fiindca-i lenesa si rea !
(viespea)
Mosuletul cel voinic
Se-nfasoara-n borangic !
(viermele de matase)
Rontaie nuci si alune
Sare gratioasa
Coada-i e stufoasa
(veverita)
Tus ghidus, coada roscata
Peste cetini aruncata.
(veverita)
O sportiva cu renume
Umbla-n pomi dupa alune.
(veverita)
Rontaie nuci si alune
Sare gratioasa
Coada-i e stufoasa
(veverita)
Ea este buna la toate,
Ne da carne, ne da lapte,
Iar vitei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
Alb, greoi, cu parul fin,
Seamana cu Mos Martin !
(ursul polar)
Iarna-si vara nasu-n blana
Si din unghii isi sug hrana
Iar vara, sus pe munti,
Zmeura culeg desculti.
(ursii)
Ce-i rosu, mar nu-i;
Creste-n pamant, ceapa nu-i?
(sfecla)
In  gradina lui Pandele
E un pom plin cu margele,
La culoare-s rosii toate
Cu codite-mperecheate.
(ciresele)
Soarele o coace,
Mana o rupe;
Piciorul o calca,
Gura o bea.
(strugurele – vita de vie)
Cu coama si trup vargat
Pare un calut ciudat.
Cine este, l-ati aflat ?
(zebra)
Cumetrita cea sireata
Vine-adesea prin vecini
si-amatoare se arata
De a “cumpara” gaini.
(vulpea)
Are-o coada infoiata,
Hoata este si sireata
Dar e vai de coada ei
Cand da peste ea grivei.
(vulpea)
Roscovana cea isteata
Umbla pe la cotineata.
(vulpea)
Cumetrita cea sireata
Vine-adesea prin vecini
Si-amatoare se arata
De a “cumpara” gaini.
(vulpea)
Are-o coada infoiata,
Hoata este si sireata;
Dar e vai de coada ei,
Cand da peste Grivei.
(vulpea)
Coada ei este stufoasa
Dar de gaini nu se lasa.
(vulpea)
Sade mandra-ntr-un picior,
Laudau-se oricui,
Ca ea poarta-n al ei spate,
Camasi albe si verzui.
(varza)
Buni sunt copti, fierti si prajiti
Si-s aproape nelipsiti,
Ca dorim o garnitura
Langa oricare friptura.
(cartofii)
Rosu, lung si mustacios
Mai subtire ori mai gros,
Dulce, vitaminizat
Rege-i peste zarzavat.
(morcovul)
Ciur verde sau roscat
Pe arc sta agatat,
Cine este? L-ai aflat?
(strugurele)
Parca-i floare zburatoare
Si are sase picioare
(fluturele)
Nas la omul de zapada
Iepurele vrea sa-l roada.
(morcovul)
Chiar de-si trece vara toata
Sub al sau cojoc tepos,
Toamna cand l-arunca jos,
Minunat e de bronzata.
(castana)
Dupa ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici… de soare!
(ciupercile)
Rosu ca focul
Iute ca dracul.
(ardeiul iute)
Alba pasaruica,
Pe arac se urca;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Mure albe sus in pom

Hai, copii sa le luam!
Dar ce nume sa le dam?
(Dudele)
Avem o copilita
Cu multe rochite,
Cand o dezbracam,
Din ochi lacrimam.
(ceapa)
Ascuns in camasa verde,
Miezul de foc nu se vede.
Cand mananci o feliuta,
Parca sufli-n muzicuta.
(pepenele)
Fetisoara
Cu rochita rosioara,
Cand prind a te dezbraca
N-am de ce ma bucura
Ca incep a lacrima.
(ceapa)
Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
In paduri si pe ogor,
Prin gradini si-n deal la vie
Sta mereu intr-un picior.
(ciuperca)
Sade mosul in camara
Cu mustatile afara.
(morcovul)
Am camasi nenumarate
Le port pe toate imbracate.
(varza)
Intr-o cusca-s multi catei,
Toti sun albi si rotofei
Mama-i pune la mujdei.
Ia ghiciti. Cine sunt ei ?
(catei de usturoi)
Verde, rosu ! Cine esti?
Lung ,subtire, gras ori dulce
Iute,
Poti sa mi-l ghicesti?
(ardei)
Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustacioara
Si se cheama?
Stiti voi cine umbla dupa mure
Si traieste in padure ?
In birlog petrece iarna,
La prisaca merge vara.
Mor, mor, mor…
(ursul)
In cojoc intors pe dos
Mormaind morocanos,
Umbla pustnic prin padure
Dupa miere, dupa mure.
(ursul)
Vara umblu dupa miere,
Iarna dorm sa prind putere.
(ursul)
Vine mosul pe carare,
Cu cojocul in spinare.
(ursul)
Gheara-n cioc, gheara-n picioare
Da prapad prin zburatoare !
(uliul)
Nu-i pisica, nici motan
E vargat si roscovan!
(tigrul)
Merge tantos, ingamfat,
increzut ca e barbat.
La bufet, cand lumea-l cere,
Ospataru-l da cu bere !
(tapul)
Ce are barba
Si totusi nu e barbat?
(tapul)
Slabanog ca si o scama,
Unde pisca, lasa rana !
(tantarul)
Are dansul si picioare
Dar e-obisnuit sa zboare;
Tin, tin, tin si piscatura…
Cine-i obraznicatura?
(tantarul)
Sunt mititel si dracusor
Si ma hranesc cu sange de om.
(tantarul)
Parca-i un curcan golas
Si fricos si urias!
(strutul)
Este sprinten si baltat
Da navala iarna-n sat !
(sticletele)
E un sarpe cu picioare,
Sa-mi ghicesti ce nume are !
(soparla)
Curelusa verde
Prin iarba se pierde.
(soparla)
Pe lunca si prin zavoaie
Scoate mosul musuroaie !
(sobolul)
La infatisare-i slut,
Este orb si surd si mut,
Roade tot pe dedesubt !
(sobolul)
Mic, cu inima haina,
Roade sacul de faina !
(soricelul)
Tipsie peste tipsie,
La mijloc e carne vie.
(scoica)
Sus copaie,
Jos copaie,
La mijloc carne de oaie !
(scoica)
Curelusa unsa,

Printre flori ascunsa !
(sarpele)
Curelusa rece, unsa
Sub pamant sade ascunsa,
Iar atunci cand iese afara
De-o privesti te infioara !
(sarpele)
Are solzi si nu e peste
si cand merge, se taraste !
(sarpele)
De pe coada l-ai calcat
Se descolaceste indata
Si venin ai capatat.
(sarpele)
Burduhos, voinic si gras,
Are-un corn infipt in nas !
(rinocerul)
Nu e cerb, dar ti se pare,
Cand il vezi din departare !
(renul)
Cred ca macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
Dupa atata mac-mac-mac
Pleaca sa inoate-n lac.
(rata)
Cine are ciocul lat,
Are mersul leganat,
Se indreapta catre lac
Si tot face…
Mac, mac, mac,
(rata)
Motan cu blana tarcata
si cu coada mult scurtata
La urechi are-agatati
Doi cercei catifelati !
(rasul)
O sageata de carbune
Zboara iute peste lume !
(randunica)
Zboara-n sus,
Zboara-n jos,
Neagra este
De la coada pana la cioc.
(randunica)
Foarfeci are,
Nu croieste,
Cine-l stie
il ghiceste !
(racul)
Mic si negru, cafeniu
Unde a sarit, nu stiu !
(puricele)
Cine-i mic, mititel,
De se sperie si Voda de el ?
(puricele)
Ce motata, dragii mei,
A prins Creanga intr-un tei ?
(pupaza)
Cantareata delicata,
Vraja-i seara ne desfata !
(privighetoarea)
Am o pasarica-n sac,
Sotie de pitpalac!
(prepelita)
Duce veste
Ca-n poveste
si oricui el stie-a spune
Ca e semnul pacii-n lume.
(porumbelul)
Nu-i tractor, dar e in stare
Poieni, lunci, paduri sa are !
(porcul mistret)
sindil, mindil;
La bot ca pitacul,
La par ca acul;
Vara in glod,
Iarna in pod.
(porcul)
Am aici in batatura
O uzina cu untura,
Care umbla prin ograda
C-un surub in loc de coada.
(porcul)
Sta la noi necontenit
si canta: “tivit ! tivit !” !
(pitigoiul)
Toarce lelea-ncetisor
Fara furca si fuior !
(pisica)
Are blana matasoasa,
La caldura toarce-n casa;
La labute-are gherute
Cu pernute la labute,
Cine calca-ncetisor
Parca umbla pe covor ?
Iata bietii soricei
Fug iute din calea ei ?…
(pisica)
Cocolos pe sub masuta
Isi ia coada in labuta
Si istet precum e el
Il prinde pe soricel.
(pisoiul)
Care-i dobitocul
Ce pazeste focul
Si-si spala cojocul?
(pisica)
sade “domnul” pe un banc
Numa-n cizme si in frac !
(pinguinul)
O surcica argintie,
Numa-n apa sade vie !
(pestele)
Un hultan voinic, nauc,
Cu ciocul cat un uluc !
(pelicanul)
Ghicitori
cu litera A)
Mititelu-ntr-o ureche
Face noua haina veche.(acul)
Mic, mititel

Îngradeste frumusel.
(acul)
Cine are o singura ureche

Dar nici cu aceea nu aude?
(acul)
Urechi are, dar n-aude,

E micut si tot împunge.
(acul)
Sunt rotunda sau patrata

Ascut creionul îndata.
(ascutitoarea)
Rosu
ca focul

Iute ca dracul.
(ardeiul iute)
A
lasat-o Dumnezeu

Ca s-o bei si tu si eu.
(apa)
Oglinda cerului

În adapostul pamântului.
(apa din fântâna)
La
cap limb? cu miere,

La coad? limb? cu
venin.
(albina)
Are-un
ac micu? ?i fin,

Zboar? lin din floare-n
floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe
picioare.
(albina)
Din flori plicuri de dulceata
Strânge de cu dimineata.

(albina)
Floare
?i soare,

Ploaie ?i ninsoare
Se laie
pe rând
Zile, nop?i furând…
(anotimpurile)
Animal
cu capu-n

jos
?i este foarte ?epos
De vrei s?-l ridici de
jos
(ariciul)
Are zeci de ace groase

Dar nu iese nici nu coase.
(ariciul)
Omul
strânge cât tr?ie?te

?i la ea el se
gânde?te
Pentru ea el p?time?te
(averea)
N-are
culoare,

N-are
miros;
Dar la to?i
E de folos
(aerul)
Petale de flori micute,

Asezate-n cutiute,
Si putem picta cu ele
Oameni, case,floricele.
(pensule)
(Ghicitori
cu litera B)
Fetele
?i femeile

n-au
?i nici nu doresc s? aib?;
B?rba?ii o ?in ca o podoab?,
Iar când o
au
Încearc? s? se cur??e de ea.
(barba)
Am doi frati

Cu sfori legati
si-n picioare încaltati.
(bocancii)
În
p?dure mersei,

Al
treilea picior ajunsei.
(bastonul)
Ce
v? trec prin mâini,

F?r? de-a
le fi st?pâni;
Se p?streaz?-n sân ?i-n lad?,
F?r? ei nu face?i
treab??
(banii)
Iarna-n
frig, vara la soare,

Neschimbat e la culoare!
(bradul)
Sus
pe coama mun?ilor,

Mun?ilor,
c?run?ilor,
St? voinicul cel ?epos
Ve?nic verde ?i
frumos.
(bradul)
Fumul
dracului,

În capul
omului.
(be?ia)
Sus
tuna,

Jos rasuna,
Cetele s-aduna.
(biserica)
Am
o ra??

F?r? via??,
Trece apa cât de
mare,
Ba te duce ?i-n spinare.
(barca)
(Ghicitori
cu litera

C)
Este
un prieten bun,

El ma duce unde-i spun
Cu capastru si cu sa
Iarna-mi plimba sania.
(calul)
N-are
mâini ?i totu?i

bate,
Bate-ntruna zi ?i noapte.
?ade oriunde l-ai pune
De-l prive?ti
timpul î?i spune.
(ceasul)
Buc??ic?
de c?rbune,

Cu ve?mânt de
lemn,
Pe hârtie las? urme
Scriind orice semn.
(creionul)
Drept,
inalt si subtirel

Cu vesmânt de lemn pe el,
Are vârful de csrbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)
Nu
sunt carte, dar am foi

Preg?tite
pentru voi
Cu linii sau p?tr??ele
S? pute?i scrie pe
ele.
(caietul)
Ce
trece prin sat

?i câinii nu
bat?
(cea?a)
Scurta,
groasa, un-te duci?

Ars în fund, ce-ai sa ma-ntrebi?
Unde eu ma duc,
Tot tie-ti aduc.
(ceaunul)
cofa)
Are
foi ?i nu e pom,

Î?i vorbe?te ca un om
?i cu cât o
îndr?ge?ti
Tot mai mult o folose?ti.
(cartea)
E
o gr?din? mândr?,

sem?nat?
Cu poezii, cu glume ?i pove?ti,
Dar nu se las? lesne
vizitat?
Decât când ?tii, copile, s? cite?ti.
(cartea)
Am un brâu vargat

De cer spânzurat.
(curcubeul)
Cât
e var? –

cucurigu!
Cucurigu – când d? frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl
cheam??
Po?i s?-mi spui?
(coco?ul)
Dup?
ploaie, la plimbare,

Cu
umbrele mici… de soare!
(ciupercile)
Frunze n-are,

Nu-i nici floare.
În paduri si pe ogor,
Prin gradini si-n deal la vie
Sta mereu
într-un picior.
(ciuperca)
În
aer ramurile-?i are

Acest trofeu de
vân?toare.
(cerbul)
Am
trup, dar n-am corp;

Am gât, dar n-am
cap;
Am mâneci, dar n-am mâini.
(c?ma?a)
Mândru,
înalt si frumos,

La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are si te poarta în spinare.
(calul)
Barb?
are,

Pop? nu-i
Coarne are
Vac?
nu-i
(capra)
Am
un doroban?

?i e pus în
lan?
(câinele)
Roade oase,

Sta în cusca,
Pe dusmanii sai îi musca.
(câinele)
Animalele
din cas?

Umbl? pe sub mas?
Când se
întânlesc
R?u se ciond?nesc
(câinele ?i pisica)
E
lânos ?i st? la

stân?
?i pe oi el le adun?
(câinele)
Ticaie la capul tau

si te trezeste mereu
(ceasul)
La
cap pieptene

?i la coad? secere
La
grumaz co? cu gr?un?e.
(coco?ul)
La
cap pieptene,

La trup
pepene,
La coad? secere,
La picioare r??chitoare.
(coco?ul)
Am o pasare rotata

Sta cu coada învolburata
si te-alearga în curtea toata.
(curcanul)
Ce
e mic la vedere

Dar mare la
înc?pere?
(capul)
Care
cer n-are stele?

(cerul gurii)
Cine îl face nu-i trebuie,

Cine îl cumpaa? nu e pentru el
si cui îi trebuie
Nu stie si nu-l vede.
(cosciugul)
Care-i
satul

Unde
câinii nu latr?,
Coco?ii nu cânt?
?i oamenii nu
lucreaz??
(cimitirul)
N-are
minte

Dar te
prinde.
(capcana)
Are foi si scoarta

Dar nu e copac,
Cine-o întelege
Minte are-n cap.
(cartea)
Din
p?mânt m? nasc,

În ap?
mor,
În aer m? vestejesc,
?i la foc m? vestejesc.
(c?r?mida)
Am

o feti??
S?rutat? de to?i pe guri??.
(cana)
Retevei

rotund
Strânge paru-n fund.
(caciula)
Încârligat

?i-ntortocheat
?i de urechi e ag??at.
(cercelul)
Cine
le face pe

toate cu m?sur??
(croitorul)
Am o frunza care te omoara.

(cutitul)
Bunicu?ul
de la ?ar?

Are un prieten bun
Bate
cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)
Cine
bate ?i

nu e b?tut?
(ceasornicul)
Naframa vargata

Peste mare-aruncata.
(curcubeul)
Cine
umbl? mult prin lume

?i tot se
strig? pe lume?
(cucul)
Cine
zi ?i noapte tutun fumeaz?

?i nu se
mai satur??
(co?ul)
sade mosul sub uluc

si fumeaza din ciubuc;
Apoi, dupa ce-a fumat,
Îl hranesc cu aluat.
(cuptorul)
Feti?oar?

Cu rochi?a ro?ioar?,
Când prind a te
dezbr?ca
N-am de ce m? bucura
C? încep a l?crima.
(ceapa)
În

gr?dina lui Pandele
E un pom plin cu margele,
La culoare-s ro?ii
toate
Cu codi?e-mperecheate.
(cire?ele)
Catre soare se avânt?

Dimineaaa-n zori si cânta.
(ciocârlia)
Chiar
de-?i trece

vara toat?
Sub al s?u cojoc ?epos,
Toamna când l-arunc? jos,
Minunat e
de bronzat?.
(castana)
(Ghicitori
cu litera D)
Cinci

pitici
Cinci voinici…
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce
vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împletesti,
Palate
construiesti.
(degetele)
Peste
tot g?se?ti în lume

Cinci fra?i cu
acela?i nume.
(degetele)
S-a
f?cut de când e lumea

?i va fi cât va
fi lumea.
(drumul)
Cine
se-ngrasa legat?

(dovleacul)
Mo?negu?
cu pielea goal?

?ine vinul de
n?val?.
(dopul)
Doi
câini gâtui?i

Peste poart?
azvârli?i.
(desagii)
(Ghicitori cu litera E)

Murgul
rage
În pârloage,
Lelea-ngâna
În gradin?.
(ecoul)
Nu-l
întrebi

?i
î?i r?spunde
Cau?i în jur
?i nu ?tii unde.
(ecoul)
Î?i

vorbe?te
?i turce?te,
?i-orice limb? nimere?te.
(ecoul)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin si mic el are,
Zboara vara pe câmpie,
Spuneti ce-ar putea sa fie.
(fluturele)
Cine

te-ngân?
?i nu te superi?
(ecoul)
(Ghicitori
cu litera

F)
Nici afara,
Nici în cer,
Nici pe pamânt.
(fereastra)
Ce
p?dure

E f?r?
usc?tur??
(fir de p?r)
Are
din?i mul?i ?i mititei

?i nu sufer?
niciodat? de ei.
(fier?str?ul)
Iese mosul din coliba
Cu nasul plin de mamaliga.
(facaletul)
Vântul
stinge

Vântul îl
încinge.
(focul)
Ce
trece prin pod

?i nu
hodoroge?te?
(fumul)
Dou?
surioare

Foarte
t?ietoare.
(foarfecele)
Ce
tr?ie?te dup? moarte

?i-altul vrea ca
s-o tot poarte?
(floarea)
Care floare

Parca-i soare?
(floarea soarelui)
O
mie de fr??iori,

O mie de din?i?ori
Stau înfip?i câte
?i-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)
Sub?irel
?i

mititel
Joac? lumea dup? el.
(fluierul)
În padure naste,

În padure creste,
Vine-acasa si horeste.
(fluierul)
S?geata

împ?ratului
Sparge casa dracului.
(fulgerul)
Parc-ar
fi ni?te

petale,
Ori stelu?e ce danseaz?
Norii le presar? iarna
?i pe gene ?i le
a?az?.
(fulgii de nea)
Alba pasaruica,

Pe arac se urca;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Iepuril?
înc?l?at

St?
la margine de sat.
(fricosul)
Ce
cade-n ap?

?i nu face
stropi?
(frunza)
Mica,
dar voinica,

În spate ridica
Sacul cu povara,
Si-l duca la moara.
(furnica)
(Ghicitori
cu litera

G)
Clopo?el
mititel

Cine sun? lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai
vântul,
Cl?tinându-l, leg?nându-l,
D? de veste-n toat? ?ara
C? sose?te
prim?vara.
(ghiocelul)
Voinicul
cu haina alba

Iese primul din zapada.
(ghiocelul)
Printre
mul?i stejari e unul

Gros ?i
multisecular,
Îl iubim precum str?bunii
?i-l numim cu
drag….
(gorunul)
Are
gâtul foarte-nalt

?i picioarele cam
lungi
Dac? vrei s?-i dai o floare
E cam greu la ea
s-ajungi.
(girafa)
Nu e soarec nici orbete,

Roade pete pe caiete.
Ar fi bine si frumos
Sa nu-i dam nimic de ros.
(guma)
De-ai
gre?it, ia seama bine,

Folose?te-m? pe
mine!
Foaia alb? va r?mâne
Ai grij? s? scrii mai
bine.
(guma)
Atunci
când sunt în ograd?

Ga, ga, ga se iau la
sfad?
Iar când sunt pe lâng? lac
Baie întruna
fac.
(gâ?tele)
Jupâneasa durdulie

Cu rochita cenusie
Lucrata din pene lucii,
Cauta pe lac papucii.
(gâsca)
Strugure
nu-s, nici

piatra nu-s,
Îns? cad din nori, de sus;
Florile eu nimicesc
La c?ldur?
m? topesc.
(grindina)
Am
o râ?nicioar?

Toat? ziua râ?ne?te
?i
noaptea se odihne?te.
(gura)
Ce fuge mai repede decât toate?

(gândul)
Lumina
prin ce trece

?i nu se
opre?te?
(geamul)
Vine
fuga pe c?rare

Culegând la
pietri?oare.
(g?ina)
În padure nascui,

În padure crescui,
Acasa când m-au adus
Slujitor casei m-au pus.
(gardul)
Dup?
deal,

dintr-un tezaur
Au ?â?nit s?ge?i de aur.
(grâul)
Ce-i
mândru la

sat
?i bun la mâncat?
(grâul)
Cine cânta toata vara

Prin fânetecu ghitara?
(greierele)
(Ghicitori
cu litera

H)
Ciuruc-butuc

De urechi te-apuc.
(hârd?ul)
Este groasa sau subtire

De o îmbraci ea cald îti tine.
(haina)
De
aici ?i pân? la

munte
Numai p?turi a?ternute.
(holdele)
Un
balaur

Solzi de
aur,
St? în munte priponit,
Ap? bând
necontenit.
(hidrocentrala)
(Ghicitori cu litera I)

Cine vine cu stelute
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(iarna)
Bate
f?r?

încetare,
Începând de la n?scare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci ?i ea
a
t?cut.

(inima)
A
venit baba din mun?i

Peste râuri f?când
pun?i
?i a prins spunând pove?ti
Flori de ghea?? la
fere?ti.
(iarna)
La
deal repede ?i f?r? ocol,

Iar la vale
rostogol.
(iepurele)
Urecheat cu haine sure

Sta pe câmp si în padure.
(iepurele)
Mic
?i bun de gur?

S?-l opre?ti nu po?i;
Nu-l
adap? nimeni
I-adap? pe to?i.
(izvorul)
A?e
cre?e

Puse-n
be?e.
(i?ele)
(Ghicitoricu litera Î )

Doua lemne-hodolemne
si la mijloc brâu de piele.
(îmblaciul)
Am
dou? surori

Legate de sfori;
Când
noaptea se las?,
Se vâr? sub mas?.
(înc?l??mintea)
La
stat

Nu-i
înalt,
Dar la nas
N-o s?-i ajungi
Nici cu sc?ri din cele
lungi.
(îngâmfatul)
Aur,bucatele,
În gura sobei mele.
(jaratecul)
(Ghicitori
cu litera J)
Harachiri
î?i

f?cea
Dac? lupta el pierdea.
(japonezul)
Durere
rece

Prin inim?
trece.
(junghiul)
(Ghicitori
cu litera L)
Poate fi un soricel

Însa are aripioare
Zboara noaptea-n chip si fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)
?oricel
cu aripioare

Poart? numele de
floare.
(liliacul)
Baba
grea, îngreunat?,

?ade de cui ag??at?
?i
lumin? casa toat?.
(lampa)
Ce apa este în lume

Fara nisip?
(lacrima)
Ce
?ede în ap?

?i tot se adap?,
Omul
îmb?trâne?te,
Ea nu putreze?te.
(limba)
Am
o c??ea

r?sf??at?,
St? la u?? ag??at?.
(lac?tul)
De paza la poarta

Cercelus cu toarta
Agatat stingher
De urechi de…fier.
(lacatul)
Prim?vara
înverze?te,

Toamna-ng?lbene?te,
?i
iarna te-nc?lze?te.
(lemnul)
Buturug?
uscat?;

O ridici
înc?rcat?
?i o la?i jos u?urat?.
(lingura)
Ce îngheata vara

Mai iute decât iarna?
(laptele)
Ochii
casei mele

Oglind? de
stele.
(luna)
Cine
?tie o cr?ias?

Toat? noaptea luminoas?
Între
stele locuie?te
Oare cum se mai nume?te?
(luna)
E rotunda si balaie

Intra noaptea în odaie.
(luna)
Un
frunzi? între

vâlcele
Cu treizeci de r?murele.
(luna anului)
Doisprezece
fra?i

alearg?,
Anul cât este de lung;
Fug de zor prin
lumea-ntreag?,
Niciodat? nu se-ajung.
(lunile anului)
Nu e laie,

Nici balaie,
Nu e brici,
Ca briciul taie.
(limba)
Suflet
?ine

Suflet n-are.
(leag?nul)
Ce
e

mare ?i mai mare
?i de nimeni team? n-are?
(legea)
(Ghicitori cu litera M)

Zece-o bat si intre-n plasa
Unu-o prinde si n-o lasa.
(mingea de fotbal)
Patru
fra?i îngem?na?i

Într-un cojoc îmbr?ca?i.
(miezul
de nuc?)
Voinicel
cu corni?oare

Umbl? cu casa-n
spinare.
(melcul)
E
rotund?, colorat?

?i copiii nu-i
rezist?,
F?r? ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai
trist?.
(mingea)
Mul?i
sportivi o îndr?gesc;

De ce oare o
lovesc?
(mingea)
sade mosul în camara

Cu mustatile afara.
(morcovul)
Ce
se frânge

?i se strânge
?i se bag?-n
buzunar?
(metrul)
Furculi??
cu cinci din?i

C?p?tat? din
p?rin?i.
(mâna)
Ce nu poti cântari?

(mintea)
Patru
picioare

are,
Dar s? le mi?te
Nu e în stare.
(masa)
Am
o g?in?

pestri??
?i la coad? ferfeni??.
(m?tura)
Ce e mai dulce si mai dulce

si prin bâzâit se-aduce?
(mierea)
Ce
umbl? via?a toat?

?i
drumul nu-l trece niciodat??
(moara)
Ce
are forma unei mâini

?i tot
nu-i mân??
(m?nu?a)
E bun dobitoc

Foarte încaptanat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(magarul)
(Ghicitori

cu litera N)
Înalt
cât casa,

Verde ca m?tasa,
Dulce ca
mierea
Amar ca fierea.
(nucul)
Zece
sârme ordonate

Cu câte zece
bile colorate.
Fiecare copil stie
Ca asta nu-i
jucarie!
(numaratoarea)
Ce
e mai amar ?i mai

amar?
(necazul)
Am
un cioc?na? de piele

Cu dou?
g?urele.
(nasul)
Eu am patru frati

Într-un cojoc bagati
(nuca)
Trece
monstrul marea

Cu p?rul alb ca
sarea.
(norul)
Pe
sub razele de soare

Zboar? peste câmp o
floare.
(norul)
De la mare pân’ la munte

Picura stele marunte.
(ninsoarea)
Ce
trece prin sat

?i cânii nu
bat?
(negura)
(Ghicitori
cu litera O)
Am o casa varuita

Nicaieri nu-i gaurita.
(oul)
Din
p?mânt m? n?scui

În
lume tr?ii
?i când murii
În gunoi m? pomenii.
(oala de
lut)
Arunci
sus, îi alb

Pic? jos, îi galben.
(oul)
Am doi frati,

Care nu se pot vedea.
(obrajii)
N-are
limb? ?i nici

gur?,
?i arat? orice f?ptur?.
(oglinda)
Sunt
o ?a,

Pe care nu
c?l?re?te nimeni;
Sunt fereastr?
Dar nu la cas?.
(ochelarii)
Am un sarpe cu ciulini,

Doarme furisat în spini,
Învelit pâna la brâu
si-mi manânca-un stog de grâu.
(ogorul)
Cât
am tr?it

Pe foc
m-ai fript,
Iar dup? ce-am murit
Pe drum m-ai
azvârlit.
(oala)
(Ghicitori
cu litera P)
Roata rotita,

De om muncit?
si de lume înghitita.
(pâinea)
Cocolo?
pe sub m?su??

Î?i
ia coada în l?bu??
?i iste? precum e el
Îl prinde pe
?oricel.
(pisoiul)
Are
blana m?t?soas?,

La c?ldur? toarce-n
cas?;
La l?bu?e-are gheru?e –
Stau ascunse în
pernu?e.
(pisica)
Este un lucru

Pe care unii îl au întreg,
Altii pe jumatate
Iar altii deloc.
(parintii)
Ce-i
gata

?i tot trebuie
g?tit?
(patul)
Am
un frate

?ese-o pânz? minunat?
F?r? i?e, f?r?
spat?.
(p?ianjenul)
Ce-i din lumea mare-adus

si la mare masa pus?
(piperul)
Ciuperc?
uscat?

În cui
ag??at?.
(p?l?ria)
Cine
are din?i mul?i

?i nu poate
mu?ca?
(pieptenele)
Am aici în batatura

O uzina cu untura,
Care umbla prin ograda
C-un surub în loc de coada.
(porcul)
Care-i

dobitocul
Ce p?ze?te focul
?i-?i spal? cojocul?
(pisica)
Cine
se

na?te-nf??at?
(porumbul)
Sta burtosul pe câmpie

Nasturei în el o mie.
(porumbul)
Ce
fiar? cu limba râm?

?i cu spatele
d?râm??
(plugul)
Ce
n-are suflet

?i suflet
fur??
(pu?ca)
Peste ape, prins în scoabe,

sade mosu-n patru labe,
si cum sta asa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)
Ia

gânde?te-te ?i spune
Cine-i mai bogat în lume?
(p?mântul)
Cine
are

pene
?i nu zboar??
(perna)
Nici în casa nici afara

Talpa mea e drum de tara.
(pragul)
Prim?vara
te învesele?te,

Vara te
umbre?te,
Toamna te nutre?te
Iarna te-nc?lze?te,
Poftim de
ghice?te.
(pomul)
De
aici pân? la munte

Tot pr?jini
m?runte.
(potecile)
În padure nascui,

În padure crescui,
Acasa m-au adus,
Calcatoarea satului m-au pus.
(puntea)
Cânt?re?ul

Domnului,
S?r?cia omului.
(popa)
N-are
chip ?i nici

f?ptur?,
Unde-i ea nu este ur?;
E scump? ?i-atât de drag?
C-o iube?te
lumea-ntreag?.
(pacea)
Zeci de umbrelute mici,

S-au unit sa fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
si le risipi în zare.
(papadia)
Ascuns
în c?ma?? verde,

Miezul de foc nu se
vede.
Când m?nânci o feliu??,
Parc? sufli-n
muzicu??.
(pepenele)
(Ghicitori
cu litera R)
Cred ca macu-i place tare

Zilnic cere-n gura mare
Dupa atâta mac-mac-mac
Pleaca sa înoate-n lac.
(rata)
Am
o cutie

Ca o colivie
?i cânt? la
nebunie.
(radioul)
Zboar?-n
sus,

Zboar?-n jos,
Neagr? este
De
la coad? pân? la cioc.
(rândunica)
Dis de dimineata-n zori

Varsa lacrimi peste flori
Soarele s-a ridicat si pe loc el le-a uscat.
(roua)
Face
fructele negre

Gheare are,
Verde
este,
?i-n p?dure el tr?ie?te.
(rugul)
Cine
poate mânca

fierul
F?r? s?-?i rup? din?ii?
(rugina)
(Ghicitori cu litera S)

Câmpulalb,
oile negre
Cin-le vede nu le crede,
Cin-le paste le cunoaste.
(scrisul)
Cu
trei ochi

În trei culori
E atent la trec?tori
?i-?i
arat?
F?r? grai
Când s? treci
?i când s? stai.
(semaforul)
În

col? de strad?
Trei ochi iscoad?.
(semaforul)
tin cerneala-n rezervor
Ca sa poti scrie usor.
(stiloul)
Am
picioare dar nu merg,

Oboseala
o-n?eleg.
(scaunul)
Nu-i
fierbinte,

Dar
usuc?.
(sugativa)
Manânca toata ziua
si tot flamânda ramâne.
(soba)
Am
dou? surori gemene

Ce dorm în
picioare.
(sprâncenele)
Cine
are urechi

?i nu
aude?
(surdul)
Iarnafuge,
Vara zace.
(sania)
Iat-o
nu-i

Dac? nu-i
Nici eu n-o
spui.
(scânteia)
Într-o
scorbur? uscat?

?ade o c??ea
turbat?.
(sabia)
Doualemne odobele,
Celelalte -maruntele.
(scara)
Când
nu e

z?pad?
Doarme în ograd?,
Dar când ninge-afar?
Cu copiii
zboar?.
(sania)
Soarele
o coace,

Mâna o rupe;
Piciorul o
calc?,
Gura o bea.
(strugurele)
Amo luna cu mâner,
Am furat-o de pe cer;
Straluce ca o vapaie
si manânca numai paie.
(secera)
Alb?
?i suleimenit?

Când urât?, când
iubit?;
Vara nu vor s? m? vad?,
Iarna to?i
m?-nbr??i?eaz?.
(soba)
Ce-i
ro?u, m?r nu-i;

Cre?te-n p?mânt, ceap?
nu-i?
(sfecla)
Ce-imai înalt decâtcalul
si mai mic decât porcul?
(saua)
Cuie

mici cu m?ciulie
Str?lucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug
de-?i rup picioarele.
(stelele)
(?)
Cu camasa foi sicline,
Camarile toate pline,
Toamna sunt de recoltat
si hambarele deocupat.
(stiuletele)
De
pe coad? l-ai c?lcat

Se
descol?ce?te îndat?
?i venin ai c?p?tat.
(?arpele)
Curelu??

verde
Prin iarb? se pierde.
(?opârla)
Urla lupul la hotara
si s-aude-n alta tara.
(tunetul)
O
cetate minunat?

St? cu poarta
descuiat?,
Dar nu po?i în ea p??i
Dac? nu ?tii a citi.
Are-n ea comori
potop
Oricât iau nu scade-un strop.
(?tiin?a)
(Ghicitori
cu litera

T)
Toataziua: cica – cioca;
Vine seara boca -boca.
(toporul)
E

f?cut de muncitori
?i tr?ie?te pe ogor;
Toat? ziua el munce?te,
Url? de
te-nebune?te.
(tractorul)
Ce
trece pe dinaintea ochilor

?i nu-l
po?i vedea?
(timpul)
Deplic se lipeste tara ocoleste.
(timbrul)
Am
o tr?sur? mare,

La vale fuge tare,
La ?es
înnebune?te
La deal gâfâie?te.
(trenul)
Nu
vorbesc ?i nu sunt

via??
Dar fac zgomot de te-nghea??,
Stau de paz? la hotar?
V?rs prin
gur? foc ?i par?.
(tunul)
Ce arde în gura si face fum ca o sura

(tigara)
(?) Ce
are barb?

?i totu?i nu e
b?rbat?
(?apul)
(Ghicitori cu litera U)
Sunt
mititel ?i dr?cu?or

?i m? hr?nesc cu sânge de
om.
(?ân?arul)
Are
dânsul ?i picioare

Dar e-obi?nuit s?
zboare;
?in, ?in, ?in ?i pi?c?tura…
Cine-i
obr?znic?tura?
(?ân?arul)
Încojoc întors pe dos

Mormaind morocanos,
Umbla pustnic prin padure
Dupa miere, dupa mure.
(ursul)
Eu
pe

ori?icine
Întâmpin când vine,
Când pleac? afar?
Eu îl petrec
iar?.
(u?a)
Vara
umblu dup? miere,

Iarna dorm s? prind
putere.
(ursul)
Cemerge pe apa si nu se uda?
(umbra)
Iarna-?i
vâr?

nasu-n blan?
?i din unghii î?i sug hran?
Iar vara, sus pe mun?i,
Zmeur?
culeg descul?i.
(ur?ii)
La
margine de ora?

Am un stup care-i
frunta?,
Iar albinele din el
Fac miere din o?el.
(uzina)
siafara si în casa,
Ghici ce e ?
(usa)
Ce
buruian? când o atingi

Î?i
face numai b??ici?
(urzica)
Form?
de ciuperc? are

?i de ploaie ne
ap?r?.
(umbrela)
Inelus rupt
Scoate pestii de pe fund.
(undita)
Ce
st? în umezeal?

?i nu se ud??
(uleiul)
Fug
de

tine
?i tu musai dup? mine.
(umbra)
Roscovana cea isteata
Umbla pe la cotineata.
(vulpea)
(Ghicitori
cu litera V)
Cumetri?a
cea

?ireat?
Vine-adesea prin vecini
?i-amatoare se arat?
De a “cump?ra”
g?ini.
(vulpea)
Urlu si ma învârtesc
Pe drumeti îi îngrozesc.
(viscolul)
Trei
surori, po?i s? zici,

Una mare dou?
mici
Vin în fiecare an
?i pun lac?t la ghiozdan.
(vacan?ele)
Ce

zboar? pe sus
?i nu-l vezi?
(vântul)
Patru merg,
Patru stau
si vama dau.
(vaca)
Ce
se leag? cu gura

?i nu se
dezleag? cu mâna?
(vorba)
Ce
este bun la privit

?i lesne la
ame?it?
(vinul)
Pana-mpanata,
Pe apa lasata,
De vânturi mânat?,
Suflet n-are, suflet duce,
De pamânt nu se atinge.
(vaporul)
Ea
este bun? la toate,

Ne d? carne, ne d? lapte,
Iar
vi?ei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
Are-o
coad?

înfoiat?,
Hoa?? este ?i ?ireat?
Dar e vai de coada ei
Când d? peste ea
grivei.
(vulpea)
Amun prietenpriceput
De toata lumea stiut;
Îmi da sfaturi si îmi spune
Tot ce se petrece-n lume
(ziarul)
O
sportiv? cu renume

Umbl?-n pomi dup?
alune.
(veveri?a)
Tu?
ghidu?, coad? ro?cat?

Peste cetini
aruncat?.
(veveri?a)
Moale,alba si pufoasa
Pentru câmp e haina groasa.
(zapada)
Cine
trece pe la poart?

?i câinii la el nu
latr??
(vântul)
Pana
cocostârcului

Bate fa?a târgului.
(varul
pe pere?i)
(W) Lumineaz?
necontenit

Dac? nu este
oprit.
(wolframul)
Po?i
s?-l faci c?-i

s?n?tos
Chiar de stai cu capu-n jos
E un sport mai de
folos.
(yoga)
(Ghicitori
cu litera Z)
Nu-i
pas?re ?i totu?i zboar?

Dac?-l ?ii
bine de sfoar?.
(zmeul)
Alb?
ca creta

Moale ca lâna
U?oar? ca
pana
Piere ca spuma.
(z?pada)
Povesti Copii

Gasca cu pene de aur de Fratii Grimm

Published by:

gasca cu pene de aur part1

gasca cu pene de aurt part2

A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el:
– Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet:
– Da stii ca n-ai pretentii mari!…Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!… Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare:
– Ei, asta-i buna!… Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: – Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse:
– N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!… Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.:
– Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!… Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el:
– Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete:
– Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!… Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise:
– Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur.
O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: “Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana”. Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!… Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea de-a treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea:
– Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!… Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: “Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?” si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. … Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe:
– Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?… Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete…
– Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!… ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!… Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat… Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!…Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intr-un hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse:
– Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca nu-mi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! – Pai daca-i numai asta, atunci afla ca-mi sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!… Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta… Nici nu trecuse bine ziua si secase vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! …Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: – vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!… Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!… Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise:
– Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!… Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita… Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat.
– Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc.
Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel:
– Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica – vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile – si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.