Radio Catch22 London » Amintirile Evei

Category Archives: Amintirile Evei

poveste de dragoste cu final neasteptat

Amintirile Evei

Cand ne transformam in stele

Published by:

1fda2be6bfb0a5f912b05cd5c292b27cCand ne transformam in stele

Ochii lui erau usor umezi de la emotiile care incepeau sa se transforme in lacrimi. Ma privea plin de speranta. In fata lui eram omul care ar fi trebuit sa aiba raspuns la toate intrebarile sale. Intrebari despre viata si moarte. Brusc spatiul s-a micsorat, celelalte paturi din salon au disparut, zgomotul facut de aparatele medicale s-a intrerupt…

Am ramas noi doi si ea…Ea frumoasa, mica, micsorata de timpul care a trecut peste ea. Ma priveste fara sa ma vada. Imi aude vocea.. asa ca un zambet ii infloreste pe chip.

El s-a uitat pe ecusonul de la piept cautand sa-mi afle numele. Cu timiditate si respect isi deschide sufletul. Privirea sa aluneca de la mine la aparatele care scot sunete ascutite la fiecare zbatere neputincioasa a inimii sau scaderea a oxigenului inspirat. Neintelegand nimic din cifrele care alearga haotic pe aparatele medicale la care sotia sa este conectata se apropie de mine si-mi spune privindu-ma in inima cu ochii sai albastri ca un cer senin de vara.

-Stii, ea este cel mai bun prieten al meu. Daca ar fi sa o iau de la inceput. As alege-o tot pe ea. Daca ar fi sa aleg intre ea si alte femei, as alege-o tot pe ea. Ea nu-mi este doar sotie. Este cel mai bun prieten pe care l-am avut intreaga mea viata.

Privesc micuta doamna din pat… Sufletul mi se umple de tristete si resemnare…

”Ea este cel mai bun prieten pe care l-am avut intreaga mea viata”.

Daca ar fi ca un barbat sa-mi faca o declaratie de dragoste.. mi-as dori sa stiu ca sunt cel mai bun prieten al sau din intreaga lui viata.

Azi aparatele nu au mai scos tipete ascutite de atentionare.

Pe fata ei s-a asternut un zambet linistit. Aparatele au fost deconectate.El si-a luat ramas bun de la cel mai bun prieten al sau.

Usa in spatele meu s-a inchis.Este noapte cand parasesc spitalul. Adesea traiesc senzatia ca traiesc intre doua lumi sau apartin unor doua lumi. Am invatat ca moartea este pasul catre o noua viata.

Privesc cerul instelat. Undeva pe cer s-a mai nascut o stea. Noua steluta asteapta ziua cand cel mai bun prieten al ei va straluci albastru in dreapta ei.

07/01/2015 copyright by Maddie Ancuta

Amintirile Evei

https://radiocatch22.com/cand-ne-transformam-stele/
www.radiocatch22.com
copyright by Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Crezi

Published by:

suflete pereche–Crezi ca o relatie incepe in momentul intalnirii? Crezi ca incepi sa iubesti in momentul cand i-ai prins privirea? Chiar crezi ca noi ne-am intalnit intamplator, sa ne privim putin in ochi, sa ne furam un sarut si  sa trecem mai departe unul pe langa altul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Recunosc ca am mai furat priviri, saruturi si am plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Dar noi.. noi doi. Intalnirea noastra a fost predestinata. Eu te-am visat cu mult timp inainte ca buzele tale sa-mi incalzeasca pielea, in timp ce gandurile tale ma cautau cu mult timp inainte ca tu sa stii de existenta mea.

“Totul sau nimic!”, asta mi-ai spus privindu-ma serios si temator in asteptarea raspunsului meu.

Chiar nu ai inteles ca ai avut totul din clipa in care firele nevazute ale Universului au inceput sa se impleteasca in jurul nostru pana cand ne-au adus fata in fata? Relatia noastra a inceput cu mult timp ca noi doi sa ne privim adanc in suflete  Cand ai aflat adevarul despre mine, te-ai gandit, de fapt ne-am gandit,  ca destinul ne-a jucat o festa proasta. De ce ne-a pus unul langa altul, stiind ca nu putem fi impreuna?  A fost intrebarea care mi-a framantat noptile, a fost intrebarea careia zilnic ii dadeam raspunsuridin ce in ce mai extravagante.

Viata mea s-a schimbat mult de la ultima ta privire.Primesc azi raspunsurile la intrebarile noastre.

Stii dragul meu, exista juraminte care strabat timpurile. Care trec de la o viata la alta, invatand cate ceva din fiecare moarte. Ai totul, ai avut din prima clipa totul, desi aparent nu ai avut nimic.

Ti-am promis cu multi ani in urma, cand timpul ne aseza in diferite secole, cand eu purtam rochii ciudate, dansand desculta in piata pentru cativa banuti. Tu pictai nebuneste femei, in cautarea femeii pe care sufletul  tau sa o iubeasca. A femeii pe care sufletul tau avea sa o recunoasca de la prima privirea ca fiind aleasa ta.

Asa ne-am cunoscut prima data. Ai lasat sufletul sa aleaga culorile de pe sevalet ca sa ma picteze.  mi priveai dansul salbatic, fiind intrigat de fericirea care dansa odata cu mine. Nu stiam ca atunci cand tu priveai razele soarelui care isi scalda luminile in parul meu despletit,  eu voi deveni femeia care iti va aduce celebritatea . Celebritate care ne-a aruncat departe unul de altul.

Intr-o zi am plecat. Nu, nu am plecat de buna voie. Am plecat pentru ca viata m-a obligat sa plec. Atunci, ti-am promis ca ma voi intoarce. Si m-am intors. In alt timp, cand rochiile nu mai sunt atat de ciudate,  eu nu mai dansez pentru cativa banuti, ca sa-mi cumpar o coaja de paine iar  tu nu mai porti pantaloni mulati.

Azi eu vindec suflete iar tu nu mai pictezi. Sufletul tau m-a recunoscut cu mult timp inainte ca privirea ta sa se opreasca in ochii mei.

Azi imi respect promisiunea de atunci.. de a ma intoarce si a ramane.

Viata ne-a impins iar departe unul de altul.

Singura diferenta este ca stim amandoi cine suntem.

Azi m-am intors ca sa raman. Nu-ti spun ca vom fi impreuna, nu pot sa te mint.

Iti spun doar atat.

O relatie nu incepe din momentul in care cand privirile se intalnesc si nici nu se termina cand unul pleaca, neavand puterea sa-si ia ramas bun.

Raman cu tine, desi atat de departe.

Oamenii gresesc adesea, iar noi suntem oameni.

Firele nevazute ale timpului ne-a adus impreuna ca sa intelegem sensul nostru.

Nimic nu poate fi intre noi, pentru ca noi avem totul.

Amintirile Evei copyright by Maddie Ancuta

 

Amintirile Evei

Nu Adio

Published by:

ramas bunAm inteles multe ganduri ale tale. Imi placea sa te descopar fara sa iti spun milioane de intrebari stanjenitoare, la care probabil nici nu mi-ai fi raspuns cu sinceritatea pe care o doream.
Stii ce ma uimea la tine? Faptul ca nu iti luai ramas bun sau nu stiai sa-ti iei ramas bun. La inceput te credeam grosolan si lipsit de educatie. Gandurile astea despre tine erau absolut socante, pentru ca nu doream sa gandesc urat despre barbatul care imi tulbura sufletul atat de mult.
Cateodata ma uimea duritatea vorbelor tale. Au fost singurele intrebari directe pe care ti le-am pus la care nu ai raspuns niciodata, legate de atitudinea ta cateodata surprinzator de neplacuta, agresiva chiar.
Intrebarile au continuat sa bazaie in mintea mea, sacaitoare, ca zgomotul enervant al unui tantar, care te trezeste in miezul noptii.
Azi, mai bine zis, in dimineata asta ploioasa intrebarile mele au primit si un raspuns. Nu, nu mai speram sa le dau un sens sau sa gasesc o logica, dar uite ca in cele mai neasteptate momente primesti raspunsurile din cele mai neasteptate locuri.
Erai stangaci in gesturi la fiecare plecare a mea. Nu erai ca alti barbati care sa-mi spuna nimicuri dulciuri, privindu-ma gales in ochi.
Tu doreai ca eu sa raman. Simplu. Pentru tine ramas bun insemna o despartire, iar tu nu doreai sa te desparti de mine.
Doreai ca eu sa raman.
Nu ma imbratisai de plecare, pentru ca iti doreai ca eu sa nu fi plecat.
Intamplator am regasit un mesaj al tau.. in care imi spuneai sa raman. Unul dintre sutele de mesaje in care imi spuneai: „Nu mai pleca. Ramai cu mine.”
Nu erai nepoliticos. Doar mai iubeai. Mai tarziu ai inceput sa ma urasti la fel de mult pe cat ma iubeai.
Intr-o zi tu ai fost cel care a plecat. Ai plecat furisandu-te fara sa spui acel La revedere sau Adio. Ti-am si spus. Esti un las, Pur si simplu esti las. Putea sa ma strangi in brate si sa-mi spui. Plec si plec pentru totdeauna. Dar nu ai facut asta. Te-ai furisat pe usa din dos a vietilor noastrea. M-a durut, lasitatea gestului tau, facandu-ma sa gandesc urat despre tine.
Dar in dimineata asta ploioasa am inteles ca pur si simplu nu poti sa-ti iei ramas bun de la mine. Desi ai plecat, ai fi vrut sa ramai.
Nu-ti poti lua ramas bun, atunci cand intreaga ta fiinta vrea sa se intoarca.
Intre cer si pamant intotdeauna vom fi impreuna.
Amintirile Evei copyright by Maddie Ancuta
www.radiocatch22.com