Category Archives: Mesaje de dragoste

Aici este locul de rostesc declaratiile de dragoste. Va invit sa fiti alaturi de mine. Cu o cana de ceai, o ciocolata calda sau un pahar cu vin rosu.
Eu o sa va spun povestile mele dar o sa acultam si povestile voastre. O sa va ascult cu atentie, in liniste. Avem nevoie sa fim ascultati si intelesi. Trebuie sa invatam sa ascultam. Nu este atat de simplu:)
Important este sa fim impreuna si sa ne lasam gandurile sa zboare, sufletul sa zburde, inima sa doreasca, inima sa iubeasca.
Sa radem, sa plangem, sa ne imbratisam, sa speram, sa iubim. Maddie Ancuta

Mesaje de dragoste

Minti bolnave-prima parte

Published by:

poveste perversa

Am iesit din camera fugind, fara sa privesc inapoi. Cu mana grabita mi-am dat prin par incercand sa mi-l linistesc.

Oglinda de pe perete mi-a aratat un chip ravasit si speriat. M-am oprit pentru cateva secunde sa ma privesc.

Am citit dispret fata de mine.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Imi era frica, sila, scarba. Ce fel de monstru am ajuns?

L-am auzit iesind din apartament, ii simteam privirea aspra a ochilor sai cenusii cum ma fixa, i-am auzit vocea de care eram atat de indragostita:

-Baby, nu pleca. Am nevoie de tine!.

Altadata, cuvintele astea pe care am dorit ani la rand sa le aud de la barbatul pe care-l iubeam m-ar fi facut sa ma opresc, sa ma intorc la el si sa-l imbratisez.

Am coborat in viteza treptele, tinandu-ma de balustrada sa nu cad.

Ajunsa afara, era trecut de miezul noptii am respirat cu nesat aerul rece si curat.

Am inchis ochii si am incercat sa ma linistesc. Cerul era limpede si o puzderie de stele il imbraca.

Lumina lunii, imi lumina drumul pe aleea pietruita.  Mirosul florilor imi parfuma sufletul si mintea. Cum poate exista atata frumusete langa atata perversitate? Sau poate ca asa trebuie lumea sa fie.

Atunci de ce plang? de ce sunt atat de ranita? de ce frigul mi-a prins tot trupul.

Luna plina imi mangaia cald chipul. O simteam ca fiind prietena mea ceea mai buna. Ani la randul a fost alaturi de mine, mi-a mangaiat gandurile, mi-a fost muza, am pictat impreuna, am visat impreuna, am iubit impreuna, imi stie toate gandurile, povestile, dorintele.

M-am oprit langa poarta mare si grea. Cei doi lei de piatra ma priveau impasibili. Ce caut aici? Cine sunt? Ma uitam in jurul meu si totul parca era straniu si strain.

Am simtit nevoia sa plang si sa fug. Sa fug la mama mea, sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine. Sa ma cuibaresc in bratele ei calde, sa-i aud vocea plina de bunatate si dragoste.

Doamne Dumnezeule imi este atat de dor de mama. Vreau la ea, doar la ea este cald, bine, ma simt in siguranta.

“Am nevoie disperata de tine, mama”. Strigau toate gandurile la mine. Mi-am scos fara sa gandesc telefonul din geanta sa o sun. M-am oprit, brusc. Cum sa o sun? ce sa-i spun? cum sa o fac sa sufere pentru singurul ei copil.

M-am simtit singura dintr-o data. Sunt singura.

Am auzit pasii lui apasati pe pietrisul fin al impetuoasei alei si vocea lui calda,i baritonala spunandu-mi:

-Draga mea, nu pleca, mi-a spus soptit clar dar ferrm.  Ai nevoie de timp sa intelegi. Nu fugi de mine si de viata pe care vreau sa ti-o ofer.

Am ramas cu spatele la el, fara sa intorc capul.

Vocea lui a vibrat in mine asa cum a vibrat el in urma cu cateva ore in mine.

Il iubeam si-l doream nebuneste. Am izbucnit in hohote de plans.

A ajuns langa mine. Mainile lui puternice m-au imbratisat. M-am lasat moale in bratele sale. Picioarele erau moi de emotie. M-a intors cu fata spre el si mi-a sarutat dulce buzele.

Il iubeam cu toata fiinta mea. Privirea lui aspra mi-a fixat privirea. Mi-a sters lacrimile gentil continuand sa ma sarute. Pe buze, ochi, frunte, gat. Fiecare sarut al lui imi rascolea trupul.

Ma cunoastea atat de bine.

-Stiu ca ma vrei, imi sopti in timp ce-mi musca delicat lobul urechii.

M-am lasat sarutata de buzele lui calde. Mi-a deschis nasturii camasii, strecurandu-si mana pe sub ea. In timp ce continua sa ma sarute pe gat, imi cuprinse in causul palmei sale sanul, mangaindu-l delicat. Degetele lui s-au concentrat pe sfarcul intarit de placere.

Nu am putut sa-mi opresc geamatul  la atingerea lui. Fiori mi-au zguduit trupul.

-Hai in casa, te rog, mi-a soptit gafaind. Te vreau! Esti atat de frumoasa. Am nevoie de mirosul de lavanda al corpului tau, de pielea ta fina si delicata. S-a lipit de mine strans. Lasandu-ma sa-i simt pensiul erect.

-Te vreau! lasa-ma sa te invat sa ma iubest in felul in care eu mi-l doresc, imi soptea in ureche plin de dorinta. Lasa-ma sa te invat sa te iubesti.  Nu-ti fie teama de ce simti, lasa-ma sa te eliberez. Esti singura femeie pe care o vreau zi de zi langa mine. Esti atat de curata si pura.

Femeia din mine  s-a lasat vrajita de cuvintele melodioase pentru mintea mea. Eram fericita ca ma vede frumoasa. El un barbat atat frumos. M-am abandonat lui.

Era noapte, era liniste si era luna plina.

Oricine ne-ar fi vazut ar fi admirat un cuplu frumos, indragostit, imbratisati de lumina lunii.

Eram atat de indragostita de Thomas, barbatul visurilor mele.

Dintr-o data imaginea lui Thomas, frumosului si sensibilului meu Thomas, venind spre mine cu biciul in mana mi-a revenit brusc in minte.  Frica mi-a invadat din nou mintea. Il iubeam, il doream, dar nu asa.

M-am desprins rapid din bratele lui. L-am privit ca si cum l-as fi vazut atunci pentru prima data.

Dintr-o data  am vazut cum imaginea mea despre el, despre barbatul pe care il iubeam devine din ce in ce mai stearsa, se estompeaza din ce in ce mai mult.

Am simtit cum ma desprind de el si ma indepartez usor. Il iubesc pe Thomas, dar nu iubesc sadismul care zace in el.

Nu inteleg nimic din ce-mi spune, din ce imi arata. Nu inteleg dragostea lui bolnava. Nu inteleg cum poti avea placeri fiind umilit.

-Imi e teama de tine Thomas, i-am spus timid. Nimic din fiinta mea nu te intelege. M-am indragostit de tine, te iubesc, dar nu pot, nici macar nu vreau sa raman cu tine. Lasa-ma sa te ajut! hai sa mergem impreuna la un medic.

Sub lumina noptii i-am vazut ochii scanteind in noapte sticlosi, rai si fara pic de suflet in ei. Ochii pe care nu-i vazusem asa niciodata.

-Daca vrei sa pleci, pleaca. Nu am sa te retin si nici nu te voi obliga sa faci nimic din ce nu vrei. Daca m-ai iubi cu adevarat asa cum spui, ai face orice pentru mine a rostit pe un ton superior si rece.

-Thomas eu nu vad dragostea asa cum o vezi tu. Te admir, iti admir munca, esti un barbat care ma fascineaza. M-a simt bine cu tine.  Mi-a placut sa fac dragoste cu tine, dar nu pot in felul in care iti doresti tu.

Nu simt nimic, ma sperie, ma umileste, ma raneste.

Nu te pot rani, nu pot sa te umilesc,nu pot sa  te biciui, nu pot sa ma las umilita de tine. Te iubesc, nu pot sa te ranesc.

-Theodora, nu ma ranesti. Asta ma face pe mine fericit. Stiu ca in mintea ta tu crezi ca ma ranesti, dar nu este asa, a continuat calm, desi usor stanjenit.

-Thomas ai nevoie de ajutor, chiar nu intelegi? nu vezi? i-am spus disperata, luandu-i chipul frumos in maini.

– Atunci poate ca este momentul domnisoara pictorita sa incepi sa ma vindeci si sa vindeci si societatea in care traiesti. Stiu ca nu esti obisnuita, locul de unde vii este pentru mine inca virgin. Iar tu esti virgina la minte. Nu ma poti intelege.

-Thomas, i-am soptit tremurand de frig si teama. Nu este normal ce-mi ceri. Sunt o femeie normala, cu fantezii sexuale obisnuite. Iubesc viata normala. Sunt impotriva violentei de orice natura. Tot ce am vazut in seara asta ma sperie, ma umileste, ma terfeleste, ma injoseste.

– Atunci pleaca! Mi-a spus cu vocea taioasa. Daca vei spune vreodata cuiva ce ai vazut la mine sau vei vorbi cu cineva despre mine, voi avea grija sa te distrug. Uita absolut tot. Duritatea vocii lui a fost pentru mine ca un dus rece.

-Doamne Dumnezeule! ce insemn eu pentru barbatul asta? era intrebarea care se zbatea sa iasa din gura

S-a intors brusc si a plecat.

L-am urmarit cu privirea, conducandu-l spre casa. Mergea drept, sigur pe el, cu pasi mari si hotarati. La un moment si-a incetinit ritmul crezand ca se va opri. Pasii  lui au ezitat pentru cateva secunde. Si-a continuat drumul spre casa fara sa priveasca inapoi.

Am ramas cu ochii tintiti pe usa pe care intrase. Frigul noptii mi-a amintit ca sunt jumate dezbracata.

Cu mintea goala, sufletul distrus, mi-am incheiat nasturii intr-un gest automat.

Am iesit din curtea frumoasa, opulenta, plina de trandafiri si copaci fumosi. O parte din mine a murit in noapte aia. Am continuat sa ma tarasc spre casa. In jurul meu nu era nici tipenie de om. Eram singura, pe o strada pe care nu o cunosteam, intr-un loc pe care nu-l cunosteam, printre oameni  pe care nu-i cunosteam.

Nici o masina, nici un om, nici un taxi, nimic.

Totul era intunecat si rece.

M-am asezat pe trotuar. M-am ghemuit in mine. Mi-am pus capul in maini, fara sa mai pot plange nici macar o lacrima. Priveam in gol, cu mintea sparta. M-am sprijinit de copacul sub care ma asezasem. O durere crunta de cap a inceput sa-mi de tarcoale.

Tremurand de frig, frigul noptii,  frigul deznadejdii si dezamagirii avute care m-a ravasit, m-au tinut treaza ore intregi.

In cele din urma am adormit ghemuita pe trotuar.

-Domnisoara, domnisoara, sunteti bine? am auzit niste voci ingrijorate vorbindu-mi, in timp ce o mana ma atingea usor pe brat  in incercarea de a ma trezi.

M-am trezit brusc, neintelegand unde ma aflu. Eram sprijinita de copacul unde ma asezasem aseara. Hainele mototolite, parul ciufulit, sufletul desi nu se vedea era botit.

O domnisoara politist se apleca asupra mea cu blandete, intrebandu-ma unde stau.

M-am ridicat inca ametita de oboseala si deznadejde. Situatia era ingrata, umilitoare pentru mine. Ma simteam pierduta.

– Domnisoara sunteti bine?, cum va numiti, aveti familie, vreti sa sunam pe cineva sa vina sa va ajute? a continuat domnisoara politist cu un zambet cald.

Incercand sa-mi aranjez parul si hainele, am baguit stins.

-Sunt bine. Vreau sa ma duc acasa dar nu stiu cum sa ajung de aici.

– Stai linistita, spune-mi adresa pe care o ai, a continuat ea calm

In mintea mea ma intrebam la ce se gandeste ea: “Inca o destrabalata beata si drogata”.

Oare asta eram?

Am multumit inca o data domnisoarei politist asigurandu-o ca sunt bine si ca ma voi duce acasa, neavand nevoie de ajutor.

Am plecat spre primul taxi pe care l-am vazut.

M-am suit in el spunandu-i adresa.

M-am asezat confortabil in taxiul mare si negru. Mi-am privit mainile care imi tremurau. Am incercat sa le opresc din miscarile dezordonate. Mi-am scos oglinda din geanta si m-am privit.

Eram ciufulita, rimelul amestecat cu lacrimi imi manjise intreaga fata, fata palida si incercanata  imi faceau chipul morbid.

Am bagat oglinda in buzunar,  mi-am ascuns fata in palme, ghemuindu-ma in coltul taxiului sa nu mai fiu vazuta.

Am ajuns la mine acasa, am platit taximetristului. Mi-am pus ochelarii de soare si m-am strecurat spre apartament.

M-am strecurat ca un hot in propria mea casa.

Am inchis usa in spatele meu si m-am prabusit pe hol. Geanta s-a deschis si toate cosmeticele mele s-au raspandit pe hol. In genunchi si cu mainile tremurande m-am apucat sa le adun.

Am izbucnit in plans. Eram in genunchi, ma leganam inainte si inapoi cu bratele prinse sub mine.

Mirosul trandafirilor umpluse camera. Trandafirii rosii ai pacatului pe care ii primisem cu o seara inainte de la Thomas.

Nu erau 3, nici 5 nici 10, ci 130 de trandafiri, cate  un trandafir pentru fiecare zi de cand ne-am cunoscut. Am auzit telefonul sunand. L-am inchis, nu ma simteam capabila sa vorbesc cu absolut nimeni.

M-am ridicat din genunchi, m-am  dezbracat, aruncand la gunoi toate hainele pe care le purtasem si care aveau inca parfumul lui.

Pielea mea era impregnata de el, era in mine, desi nu-l mai doream.

Am dat drumul la apa fierbinte si m-am bagat in cada, cu dorinta sa-mi spal trupul, gandurile, sufletul, mintea.

Apa fierbinte mi-a mangaiat placut corpul ajutandu-ma sa ma relaxez. Am inchis ochii, bucurandu-ma de aromele  si spuma care imi umpluse cada.

Mintea mea s-a dus cu trei luni si jumatate in urma.

Un fior m-a cuprins.

Parca ar fi trecut un an peste mine, nu doar trei luni si jumatate.

Imi amintesc de prima zi  in care am ajuns la Londra.

La ora 10.25, avionul din Bucuresti aterizase pe aeroportul Heathrow.

Am coborat din avion, cu sufletul plin de sperante. O dimineata stralucitoare . Ma uitam zambind la lumea care era in jurul meu. Lumea grabita. Copiii care scanceau de oboseala probabil, barbatii vorbind la telefon grabiti sau razand. Imbratisari, zambete.

Soarele de afara mi-a dat incredere in mine.

Atmosfera calda si placuta m-a motivat si mi-a dat sperante.

Nu ma asteapta nimeni. Mi-am luat bagajul si am plecat spre micutul apartament pe care l-am inchiriat. Masini, oameni grabiti, agitatie. Mi-a placut din prima secunda atmosfera. Era diferita de ceea ce lasasem acasa.

Aici am vazut viata, totul este viu, animat, in miscare, verde si curat..

Din prima secunda am trait sentimentul de libertate. Am fost fericita instantaneu.

Singurul meu bagaj era alcatuit din pantofii mei norocosi rosii, cateva schimburi, cosmetice, carti si ce este mai important pentru mine, pensulele mele speciale.

Sunt pictorita desi la inceput de drum, am avut cateva lucrari expuse si vandute. Acesta este motivul venirii mele la Londra. Una din lucrarile mele “Fata morgana” a fost achizitionata de o galerie din Londra.

Domnul Thomas Barley mi-a achizitionat lucrarea si dupa cateva discutii m-a invitat sa lucrez pentru el.

Am spus ” Da” fara sa ma gandesc prea mult si iata-ma aici.

Asa ca: Draga Londra, sa ma prezint numele meu este Theodora Rosu. Am 27 de ani si am venit aici sa ma indragostesc de tine.

Intalnirea cu domnul Thomas Barley era programata la o saptamana, de la venirea mea in Londra. Asa ca aveam timp suficient sa vizitez orasul si sa incep sa ma acomodez cu noua situatie.

Mi-am luat bagajul si m-am suit in autobuzul care urma sa ma duca spre noua mea viata

Eram ca un copil care este dus prima data intr-un spatiu imens de joaca, care alearga de la o jucarie la alta bucurandu-se de fiecare din ele.

Eu eram un copil mare cu sufletul curat, plin de optimism si fascinata de lumea care se desfasura in fata mea.

Am ajuns la micutul apartament inchiriat. Mi-am luat cheia lasata de proprietar in casuta postala asa cum discutasem.

Chiar era micut in adevaratul sens al cuvantului. Un fel de garsoniera mica si murdara. Desi zona era foarte frumoasa si curata, garsoniera era incredibil de murdara si mica.

Mi-am lasat bagajele in hol, nestiind ce sa fac de unde sa pornesc. Dupa 10 minute proprietarul a sunat  la usa. Intr-o engleza stricata cu puternic accent indian, mi-a spus ca la pretul asta sa fiu multumita si daca nu-mi convine  pot sa plec.

Am privit in jur dezamagita. Unde as fi putut sa plec?

M-am uitat pe geam la micuta gradina care se vedea in spate. Era plina de flori, pasarelele ciripeau voioasea. Zambetul mi-a revenit la loc.

Pana la urma nu-i atat de rau. O sa fac curat, o sa am un job bun, mi-am spus fericita.

Desi eram obosita si coplesita de emotiile drumului, contactului cu o noua tara, m-am apucat de treaba.

Asa ca am inceput sa fac curat in micuta garosniera. Sa spel, sa curat, sa arunc. Norocul meu ca baia era plina de produse pentru curatenie.

Stiam ca am multe de facut. Sa-mi iau o cartela telefonica pentru a vorbi cu parintii mei dar si pentru  a-i contacta pe cei de la galerie, sa-mi conectez laptopul la internet,  sa vizitez zona pentru a vedea unde sunt magazinele, sa incep sa ma obisnuiesc cu micul orasel londonez.

Sa ma obisnuiesc cu noua mea viata.

Am reusit sa-mi fac curatenie si sa-mi aranjez in mod decent micutul apartament.

Am adormit cu gandul la ziua care urma sa vina, la ziua in care voi incepe sa cunosc noua mea viata.

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea fara acordul in scris al autoarei este interzis

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU Mesaje de dragoste

Intalnirea cu sufletul pereche. Alegeri

Published by:

intalnirea cu sufletul perecheCui ii plac povestile?

Mie cu siguranta:)

Imi plac povestile de viata, povestile din care invat, povestile in care ma descopar, povestile care ma fac sa vibrez, povestile care ma fac sa rad si povestile care ma fac sa plang. Povestile care imi arata ca sunt un om “viu” intr-o lumea care se misca ametitor de repede.

Suntem oameni, adeseori confuzi si nesiguri pe noi sau pe cei din jurul nostru.

Suntem strabatuti de sentimente care ne ridica sau ne doboara.

Ajungem in varful ” muntelui” ca sa ne prabusim  de acolo .

Jos  ne reanalizam, ne gandim la deciziile luate sau ce ne-a facut sa ne prabusim.

Ne lingem ranile, ne adunam si o luam de la capat.

Aseara v-am spus o poveste. O poveste de dragoste. Am avut emotii, am citit cu emotie. Cred cu tarie ca nimic nu este mai important in viata decat iubirea si ca iubirea  este cea care ne ajuta sa mergem inainte.

Atunci cand ea lipseste, viata noastra este lipsita de stralucire care ne fac sa radiem.

Multe voci  afirma cu tarie ca munca poate suplinii lipsa dragostei, pot sa spun ca pana la un punct, in perioada de tranzitie catre adevarata dragoste poate fi adevarata.

Sunt oameni care iubesc munca pe care o fac si sunt dedicati ei. As vrea sa stiu care este motivatia lor interna, sa le cunosc sau mai bine zis sa le inteleg structura interna, ca sa pot intelege si aceasta fateta.

Stiu doar ca viata noastra este o suita de alegeri si decizii. Unele sunt  mai usor de luat, altele mai greu.

Povestea de aseara a fost o poveste simpla, frumoasa. Povestea unor decizii.

Acesta poveste am primit-o in urma cu 6 luni intr-un mesaj.  Dimineata cand m-am trezit, desi eram somnoroasa am citit povestea, dupa care am recitit-o, inca o data si inca o data.

Este vorba de un soldat american care inainte de a pleca in razboi se duce la biblioteca si ia o carte de poezii. Citeste cartea, dar mai impresionat a fost de comentariile lasate de o o femeie pe marginea fiecarei poezii. Erau gandurile ei. Cartea fusese donata de catre persoana respectiva asa ca avea numele si adresa donatorului pe carte.

Ajuns pe front si inca sub impresia cartii si a comentariilor, ia decizia de a-i scrie spunandu-i cat de tare l-au marcat comentariile ei.

Din acel moment, incepe intre cei doi o corespondenta intensa. Cu cat isi scriau mai des relatia lo devenea din ce in ce mai puternica.

La un moment dat el o roaga sa-i trimita o fotografie.

Ea ii spune ca daca dragostea lui este adevarata nu conteaza cum arata, asa ca nu i-a trimis nici o fotografie.

Au continuat sa corespondeze, devenind din ce in ce mai apropiati sufleteste.

Razboiul se termina.

Asa ca el se pregateste sa se intoarca in SUA. Se hotarasc sa se cunoasca.

Si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

 
Intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? 
 Corespondenta dintre ei, l-a facut sa se indragosteasca de femeia necunoscuta, ii cunostea sufletul, ii cunostea gandurile. Stia ce este sufletul lui pereche. Avea sa se intalneasca cu sufletul lui pereche. Emotiile erau coplesitoare.
 
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. 

Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales? 
 

Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,  l-a privit si l-a intrebat:

          Vii cu mine soldat?
 

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

          Buna ziua,  si a invitat-o la cina.
 

Iar aceasta i-a spus:

          Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Alege cu inima!
pentru voi cu drag
Maddie Ancuta
Amintirile Evei

Resemnarea

Published by:

barbat trist

Resemnarea

continuarea de la Dezamagirea

Am inchis calculatorul cuprins de un sentiment de dezamagire. Nu intelegeam acest sentiment. Imi doream sa primesc un raspuns. Asteptam tensionat raspunsul Evei. Stiam ca raspunde tuturor. De ce NU raspundea ?

De la gandul de a o seduce, de a filtra cu ea prin intremediul mesajelor online , am ajuns doar sa doresc un semn care sa-mi spuna ca este bine.

Mi-am luat un pahar cu vin, asezandu-ma in fata televizorului incercand sa ma uit la ceva. Ca de obicei, nimic intersant:  politica, prostie, barfe, cancanuri, mizerii. Am simtit ca sunt departe de toate astea, asa ca l-am inchis.

In camera era liniste. Nu am auzit niciodata atata liniste. Nici macar nu mi-am imaginat vreodata ca poate fi atat de liniste.Priveam stralucirea vinului din paharul, incercand sa-mi raspund la intrebarile care ma incolteau. Ceva ma intriga. As fi vrut sa vorbesc cu prietenul meu, cu George.

George, bunul meu prieten si partenerul meu de afaceri. Ne cunoastem din perioada studentiei. Ne-am imbatat impreuna, ne-am dus la femei impreuna, facem bani impreuna, petrecem impreuna. Am incredere in el.

De data asta am avut un sentiment de retinere. As fi vrut sa discut cu el, dar de data asta am preferat sa nu o fac. Nu eram destul de lamurit cu mine

Era trecut deja de miezul noptii. M-am dus sa ma culc. Pe pat erau inca urmele Oanei.

Oana, oricat as incerca nu ma pot indragosti de ea. Dragostea nu apare la comanda. Desi este o femeie frumoasa, stiu ca nu este  EA. Suntem impreuna de peste un an.

Imi place sa fiu cu ea, este o femeie atractiva. Dar nu are scanteia pe care o astept, de care am nevoie.

M-am bagat in pat incercand sa adorm. Era luna plina, luminand puternic camera. Nu am mai vazut luna plina de cand eram copil sau mai bine zis nu am mai observat-o.

Desi vroiam sa dorm, gandurile nu-mi dadeau pace. Am urmarit seri la rand o femeie frumoasa,  provocatoare prin siguranta degajata, dar care  parea rupta de realitatea inconjuratoare. O femeie pe nume Eva, care vine fix la aceesi ora, se aseaza la aceeasi masa in localul Casa Veche. Bea in fiecare seara un pahar cu vin rosu, se joaca cu el in cel mai erotic mod gustand din vin, sta doua ore lucrand la laptop. Rade, se joaca, se bucura, tresare, zambeste. Am crezut initial ca face prostii online.  Am vrut sa o agat. Majoritatea femeilor singure care vin in localul asta se lasa agatate si vin sa agate barbati. Dar ea nici macar nu se uita in jur. Iau decizia sa o seduc, excitat de provocarea data de conjunctura.  Dintr-o data, intamplarea face sa vad cum locul femeiI sigure pe ea, indrazneata, chiar obraznica si constienta de sine, apare o femeie care plange  pe treptele unui local.

Treaba asta m-a descumpanit. M-am trezit ca nu o mai doresc fizic, desi vreau sa stiu cine este si ce naiba a putut face sa se prabuseasca pur si simplu sub ochii mei. Cavalerul cu armura stralucitoare din mine, s-a trezit brusc si simte nevoia sa salveze tanara doamna din primejdie.

Gandul asta m-a facut sa zambesc. Nu par genul asta de barbat. Imi plac femeile, imi place sa ma joc cu ele si ele ma plac. Dar nu am simtit pentru nici una dorinta de a fi femeia mea, langa care sa ma trezesc in fiecare dimineata, pe care sa o protejez, care sa-mi fie alaturi pana cand moartea ne va desparti.

In realitatea, ca orice barbat imi doresc sa am grija de o femeie, sa o protejez, sa o iubesc sa fiu alaturi de ea. Daca as fi stiut atunci ce stiu acum, as fi rascolit pamantul sa o gasesc si  sa o salvez. Napadit de atatea ganduri am adormi destul de greu.

27.06

Dupa o noapte zbuciumata, am reusit sa ma trezesc relativ odihnit si relaxat. Mi-am facut un dus,  dupa care in timp ce imi sorbeam cafeaua m-am asezat la birou deschizand calculatorul. La pagina unde era postat comentariul meu, nu am gasit nimic, mai mult de atat, nu am gasit nimic nou postat. Tot ce simteam si auzeam era doar tacerea.

Recunosc ca am privit oarecum dezamagit lipsa raspunsului.

M-am entuziasmat prea mult pentru o femeie  destul de stranie. Sau poate pur si simplu dorinta de a o cunoaste si faptul ca nu am reusit mi-a exaltat toate simturile.

Pana la urma este doar o alta femeie. De ce  sa caut o femeie care pare ca nu vede nimic in jurul ei?

Cu gandul asta am inchis calculatorul si am plecat la munca.

A fost o zi obisnuita. Intalnirea cu clientii, mersul la sala. Nu m-am mai dus la Casa Veche.

M-am intalnit cu Oana, care mi-a sarit fericita in brate si in pat. Am facut dragoste, desi poate mai lipsit de pasiune si dorinta ca in alte zile, dar asta m-a facut sa dorm linistit.

28.06

M-am trezit si desi nu mai aveam nici o asteptare, am deschis calculatorul. Nimic! Intrigat oarecum de noua situatie, am plecat la munca, propunandu-mi sa sterg intamplarea din minte.

Seara , impreuna cu George am iesit impreuna la localul obisnuit.  Privirea mi-a alunecat catre coltul in care eram obisnuit sa o vad. In locul ei am zarit doi tineri care discutau aparent destul de aprins. La un moment dat am intrebat unul din chelneri daca stie ceva legat de femeia care venea in fiecare seara la masa respectiva si scria. Mi-a spus ca este o clienta veche de a lor, care rezerva in fiecare seara masa din colt. De 3 zile nu au mai fost sunati, nimeni nu mai facuse nici o rezervare pentru masa respectiva. M-am intors la George. In sinea mea m-am felicitat ca nu am deschis cu el acest subiect. M-am scuturat de toate gandurile, ca atunci cand ceva neplacut se agata de tine si am inceput sa admir cu George femeile care erau in jurul nostru. Viata mea s-a intors la normalitate.

Eram doi barbati frumosi, increzatori inebuniti dupa femei.

Am zambit amar in sinea mea. Nici macar nu o cunoasteam pe Eva si pierdusem trei  zile facandu-mi griji si punandu-mi zeci de intrebari. Ce naiba se intampla cu mine am ras zgomotos in sinea mea, doar vroiam sa ma distrez, nu sa-mi bat capul pentru o femeie.

Am plecat din local. Spre iesire privirea mi-a alunecat spre masa unde obisnuia sa stea.

Nu am mai deschis site-ul. Era inutil sa o fac.

A trecut o luna de la toate aceste intamplari.

Eram cu un grup de prieteni la Casa Veche. Era ziua lui George. Bautura, femei frumoase si spumoase, buna dispozitie, rasete, flirturi.

Dansam cu Oana lipita de mine, cand dintr-o data am vazut-o intrand. Totul s-a oprit in jurul meu. Vocile, galagia, rasetele. Era tunsa, foarte slaba. Imbracata cu o pereche de blugi, o camasa peste care avea un sacou. Purtand o pereche de adidasi. Atunci am realizat ca nu este foarte inalta. Eu avand 1.85 cm

Era insotita de o femeie. Au vorbit continuu. Ca de obicei nu a privit in jur.

Femeia respectiva a plecat dupa o ora. Ea a ramas in continuare la masa. A fost prima data cand am vazut-o uitandu-se in jurul ei.

Cred ca m-am uitat intens si destul de ciudat la ea.

Pentru cateva secunde privirile noastre s-au intalnit.

S-a ridicat de la masa si a plecat.

continuare Vis inghetat

 

Maddie Ancuta
copierea sau preluarea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa

Amintirile Evei