Category Archives: Mesaje de dragoste

Aici este locul de rostesc declaratiile de dragoste. Va invit sa fiti alaturi de mine. Cu o cana de ceai, o ciocolata calda sau un pahar cu vin rosu.
Eu o sa va spun povestile mele dar o sa acultam si povestile voastre. O sa va ascult cu atentie, in liniste. Avem nevoie sa fim ascultati si intelesi. Trebuie sa invatam sa ascultam. Nu este atat de simplu:)
Important este sa fim impreuna si sa ne lasam gandurile sa zboare, sufletul sa zburde, inima sa doreasca, inima sa iubeasca.
Sa radem, sa plangem, sa ne imbratisam, sa speram, sa iubim. Maddie Ancuta

Mesaje de dragoste

Between life and death

Published by:

mysticBetween life and death

This is where we are. Just like the Universe, we are everlasting. We come to this world, we grow up, we die just to be born again. A perpetuum mobile.

You will take me for a strange object or for an awkward happening. But come next to me. Come just like grandchildren come next to their grandparents when invited to listen to stories. Stories with mesmerizing princesses and fearless knights struggling between good and evil, love and hatred.

Have you ever looked carefully at yourself ? Have you ever watched your hands ? Raise them in the air and take a good look at them. Your life is in your hands.

Have you ever glimpsed at your face in the mirror ? Your face is the offspring of your parents’ love.

Have you ever wondered ? Who am I ? Really, who am I ? Do you really think you are 20, 45, 78 or 9 ?

We are time travellers. Born of two cells which haphazardly met each other. Cells born of other cells, springing from cells as old as ages, bearing with them stories. The stories of our ancestors… Somewhere in time. This is where our roots are. Life and death are both en-captured in our cells.

We live life as bearers of our own unique stories and of our dear ones. Stories of those who made our lives possible.

You can hear your heart beating. Sometimes at a gallop, sometimes serenely and at peace with itself.

Our life is a refined weave of other lives, of failures and successes, love and betrayals, promises and lies, struggles or defeats. We bear inside us melancholic or philosophic thoughts, simplicity and grandeur.

Love is indifference towards hatred.

There is no peace without wars. Simplicity goes hand in hand with splendour.

Knowledge comes out of ignorance.

Art is beauty s longing to stay immortal forever.

Observe time. Take a clock and follow its seconds: tic-tac, tic-tac.

A child was born this very second, breathing life; a man and a woman commit to each other, others are soon to be divorced, a new medicine is being discovered, a new song is being written, a soul goes to the world beyond.

Do you know how important a second is ?

Seconds are vital.

Not hours. Nor days or years.

A single second can make the difference between life and death.

Between life and death. This is where we are.

The difference is given by the seconds in which we understand who we are.

Mesaje de dragoste

Iubire mistica

Published by:

mesaj de dragoste

Iubire mistica 

Tocmai ti-am scris.
Ma renasc de cate ori scriu.
De cate ori ma nasc, ma nasc pentru a scrie.
De cate ori ma nasc, te intalnesc.
De-a lungul timpului ne regasim de fiecare data.
Intre noi exista o granita subtire ridicata de catre stiinta si mistic.
Stiinta ma invata sa pun intrebari.
Misticul ma invata sa accept ce primesc.
Gandurile tale imi invaluie mintea ametitor.
Ma las prinsa intr-un vartej colorat si luminos
Gandurile tale imi ating sufletul. Imi cuprinzi degetele si incepi sa le dansezi pe o muzica doar de noi auzita.
Degetele aluneca delicat pe hartie creand cuvinte.
Energia ta pulseaza in mine.
Fiecare respiratie a ta este tranformata de mine in emotii.
Stiinta ma invata ca suntem diferiti.
Misticul ma face sa accept ca suntem doar doua trupuri diferite unite de aceleasi ganduri.
Mesaj de dragoste

copyright by Maddie Ancuta

26 May 2014

 

Amintirile Evei

Intre noi este doar distanta data de un gand

Published by:

poveste de dragoste

Intre noi este doar distanta data de  un gand

Povestea mea continua, cu tine printre ganduri si randuri.

Motai la soare. Inchid ochii si vad sperante, ganduri, emotii, caldura ta. In fundal se aud zeci de zgomote: claxoane, pasari, tipete de copii, declaratii de dragoste, plansete julite.

O voce trista ma trezeste din visare. Langa mine se asaza un batranel.

Intre noi este doar distanta data de  un gand

Ma priveste tacut si rugator. Il privesc in liniste, asteptand sa-si descarce sufletul.

Ce este mai greu de purtat: o pereche de pantofi care te rod sau gandurile care iti macina viata, adancind singuratatea din tine?.

In fata mea s-a asezat un barbat. Un om cu mainile tremurande de batranete dar cu ochii plini de speranta.

Este cumplit de greu, ca sufletul sa-ti fie puternic, inima sa-ti bata plina de viata, dar trupul sa-ti fie indaratnic sub  greutatea anilor.

M-a intrebat cum ma numesc, setos fiind de conversatie.

I-am spus , clar privindu-l in suflet, cu mintea larg deschisa.

A inceput sa-si spuna  povestea. Vorbea cand monoton, cand grabit, cand visat. Ascultam.

Din cand in cand, se oprea si ma intreba:” Cum te numesti?”

Eu ii raspundeam zambindu-i aproape parinteste, la bajbaiala in care isi cerea scuze ca a inceput sa uite.

S-a oprit si m-a privit. I-am spus.

– Povesteste-mi! Scrie.. ai nevoie sa scrii.

-Crezi ca ar trebui sa scriu?, m-a intrebat privindu-ma uimit.

-DA! a venit raspunsul meu entuziasmat. Ai o o poveste de spus, o poveste de o viata, o poveste alcatuita din mai multe vieti.

-Dar nu stiu de unde sa incep, mi-a zis privindu-ma aproape siderat la gandul de a scrie, de a-si gasi un scop, in pustiul lasat de moarte in jurul lui.

-De la inceput. Din momentul in care ai venit din Scotia si ti-ai cunoscut sotia, i-am raspuns cu blandete.

– Nu te supara ca te intreb, dar imi spui cum te numesti? Stii eu am inceput sa uit, m-a privit senin.

-Am sa te ajut sa scrii, i-am raspuns. Mi-am spus inca o data  numele apasat, ca sa-l poata repeta cantator dupa mine.

-Ai sa vii si maine in parc? m-a intrebat, ca un copil.

-Da, vin zilnic in parc, i-am spus privindu-l in timp ce mainile mele ii strangeau  palmele care tremurau usor.

-Nu te supara, as vrea sa te intreb cum te numesti. Stii, a continuat el, am inceput sa uit.

-Numele meu este…

Povestea lui, povestea ta, a mea si a altora.

Gandurile mele  au fugit catre tine.  Te-am revazut in singuratatea ta stationara si abstracta. Intunecat, inalt si sumbru ca o furtuna pe mare.

Ti-am spus vreodata ca singuratatea ta mi se asaza pe suflet?

Ma doare, cum nu m-a durut nimica altceva  pana acum.

Ma dori tu. Ma doare durerea din tine.

Nu trebuie sa fii singur. Am vrut sa-ti spun asta de fiecare  data cand ochii tai negrii ma priveau fix , incercand sa-mi strabata mintea.

Priveai uimit femeia care iti imbratisa trupul gol.Privirea ta imi punea aceeasi intrebare muta. Femeia despre care nu stiai nimic era in patul tau.

-Prin ce minune ai ajuns  langa mine? Trupul tau isi alinta intrebarile in mine.

Nu a fost nicio minune, imi spun si acum.

Am raspuns ca de fiecare data chemarii tale.

Nu trebuie sa fii singur, intotdeauna voi fi langa tine.

Iti impartasesc gandurile, dorintele, suferintele… noptile tale albe.

Intre noi este doar distanta data de  un gand...

 

Am uitat sa mai scriu..despre noi doi.

Ne-am regasit, ca sa ne pierdem din nou.

Eu m-am intors la viata mea iar tu la singuratatea ta.

Povestea noastra s-a suspendat in timp,  finalul este inca departe…

Saruti asa cum scrii

copyright by Maddie Ancuta

18. May 2014