Category Archives: Legende romanesti

O legendă (din latină legenda înseamnă „lucruri de citit”) ea este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legendele combină fapte reale cu întâmplări imaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a explica geneza sau producerea unor fenomene sau evenimente.Legenda este o naratiune populara in proza sau in versuri in care realitatea si fictiunea se impletesc.In legenda se explica originea unor fiinte plante sau animale desfasurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi.

Legende romanesti

Craciunul in Spania

Published by:

traditii de Craciun
Obiceiuri de Craciun in Spania

In Spania, la fel ca in multe alte tari din sudul Europei, Pastele este o sarbatoare mult mai bogata in traditii si obiceiuri decat Craciunul . Cu toate acestea, Craciunul spaniol este prilejul unei unice celebrari a bucuriei, ce pune accentul pe armonia familiala, sarbatori religioase specifice si petreceri insotite de mancaruri traditionale. La fel ca si celelalte tari si Spania are un adevarat ritual atunci cand vine vorba despre Craciun. De la sarbatoarea Imaculatei si pana la Epifania Domnului, spaniolii sunt atenti la fiecare detaliu in parte. Unii oameni de aici considera ca sarbatoarea Craciunului trebuie sa inceapa de pe data de 8 decembrie . Tot de pe aceasta data se incepe si serbarea Neprihanitei Zamisliri sau a Imaculatei Nasteri cum ii mai spun spaniolii…Aceasta sarbatoare a Imaculatei este considerata de toti oamenii ca fiind un adevarat festival ce se serbeaza in fiecare an in catedrala orasului Sevilia in onoarea puritatii Fecioarei Maria, mama pruncului Iisus Hristos. Aceasta zi este marcata de “los Seires” sau ” dansul sesarilor”. Bineinteles are loc slujba religioasa. Dupa terminarea slujbei religioase…10 baieti din cor au rolul de a incepe dansul. In acest timp fiind cantat un imn specific Imaculatei. Un rol important de Craciun in Spania il au si ornamentele, care sunt cu adevarat interesante si minunate. Inca din primele zile ale lunii decembrie, apar pe la vitrinele magazinelor mii de ornamente, beculete si ghirlande gata sa infrumuseteze bradul si casele familiilor spaniole. Spaniolii aseaza in mijlocul caselor scene reprezantand nasterea Domnului. Numite ” nacintiento” ( “nastere”) sau “belen” (Betleem). Dupa data de 15 decembrie aceste scene isi fac aparitia atat in pietele din Spania cat si in catedrala si in cele mai mici biserici din toate ungherele Spaniei. Desi in unele tari cel mai important simbol de Craciun este bradul, spaniolii pastreaza aceasta traditie Ssi anume scena nasterii Domnului. Multi entuziasti, numiti “belenistas” , se aduna in cluburi dedicate promovarii si pastrarii acestei traditii. La fel de minunate si interesante sunt si mancarurile de Craciun in Spania. La fel ca si in Italia, Anglia, Romania sau Moldova si in Spania mancarurile de Craciun difera de la zona la zona. Gospodinele sunt cu adevarat ocupate in aceasta perioada pregatindu-se mancaruri din peste, miel, dar si friptura de curcan , umpluta cu carne de porc, slanina, sunca, ciuperci, nuci sau ceapa. In zona Andaluziei se pregateste de Craciun “Pavo Trufado de Navidad” adica curcan umplut cu trufe.In zona de nord a Galitiei, pe masa de Craciun trebuie neaparat sa se gaseasca friptura din porc de lapte dar si mancaruri din fructe de mare precum scoici, raci si crabi. Pe langa traditionalele castane prajite, de Craciun sunt in mare voga dulciuri precum martipanul, nugaua si Turron , o prajitura cu migdale. Potrivit unui obicei adanc inradacinat, spaniolii isi petrec Ajunul Craciunului acasa, in mijlocul familiei. Odata cu lasarea intunericului, se aseaza o lampa in dreptul unei ferestre, se aprind lumanari in jurul scenelor nativitatii sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului. Conform traditiei, in Spania , masa nu se serveste mai devreme de ora noua sau zece. Dupa aceea, oamenii participa la slujba de la miezul noptii, numita “La Misa Del Gallo” (“Misa cocosului”). Pe data de 28 decembrie fiecare familie are bucuria de a serba “Sarbatoarea Sfintilor Inocenti” avand la origine cunoscuta scena a uciderii pruncilor de catre Irod. Aceasta scena este asemenatoare cu Ziua de 1 Aprilie a romanilor, zi dedicata pacalelilor de tot felul. Chiar daca scena uciderii pruncilor este o scena dureroasa, spaniolii sunt foarte veseli in aceasta zi si fac tot felul de evenimente hazlii. Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou (“Nochevieja” ori “Noaptea veche”) , spaniolii obisnuiesc sa manance carne de porc, intrucat acest animal este considerat un simbol al norocului in urmatorul an. Aproape de miezul noptii, spaniolii asteapta cu nerabdare ca ceasul sa bata ora 12. O data ce ceasul a batut ora mult asteptata cel mai important membru al familiei are sarcina de a imparti celor adunati cate 12 boabe de struguri albi , zicandu-se ca fiecare boaba de strugure va indulci fiecare luna a anului urmator. Dupa 12 noapte fiecare familie trebuie sa iasa din casa,sarbatorind in cluburi, restaurante,baruri sau in strada cu prietenii. Spaniolii numesc Epifania cu cuvintele “Dia de los Tres Reyes” , adica “ziua celor trei Regi”. In saptamanile dinaintea acestei sarbatori, copiii scriu ravase Oamenilor Intelepti  sau Magilor, instiintandu-i ce fel de cadouri ar vrea sa primeasca.In vremurile cele mai vechi familiile isi scoteau copii la marginea oraselor,zicandu-se ca ei trebuie sa ii surprinda pe cei trei magi in calatoria lor. La intoarcerea acasa , copiii sunt dezamagiti si observa ca magii au venit pe alt drum, ei fiind prezenti la scena nasterii din centrul orasului. La intoarcerea acasa, copiii isi lasa ghetele intr-un loc in care sunt siguri ca cei Trei Magi il vor gasi , pe balcon, in fata usii de la intrare sau langa camin. Adeseori, ei aseaza langa incaltaminte si cateva paie, destinate camilelor infometate ale magilor. Desigur, dimineata ghetutele sunt pline cu jucarii si dulciuri. O veche traditie recomanda parintilor sa manjeasca obrajii copiilor cu cenusa in timp ce acestia dorm. Atunci cand cei mici se trezesc si descopera ca sunt murdari pe fata, parintii le spun ca Baltazar, regele negru, s-a oprit langa patutul lor si i-a sarutat in vreme ce dormeau.Urarea “Craciun fericit ” este diferita de la o provincie la alta. In spaniola se spune “Feliz navidad”, in catalana “Bon Nadal”, in galiciana ” Bo Nadal”. Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi celebrează pe cei Trei Regi în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.La Sevilia turistii se pot bucura de Feria de Abril, un festival in timpul caruia in diferite centre populare au loc demonstratii de dans traditional sau targuri populare . In alte zone ale Spaniei au loc celebrele lupte cu taurii, se pot gusta traditionalele paella sau pot fi admirati dansatorii de flamenco. Copii familiilor din Spania primesc cadouri in noaptea de Epifanie.

 

articol trimis  de Carmen Mocanu –Spania

 

mai multe articole in Romani in lume

Legende romanesti

Colindatul

Published by:

legende romanesti

In Ajunul Craciunului incep colindele. In unele zone ale tarii (sate din Suceava mai ales) dimineata pornesc copiii la colindat inainte sa se lumineze pentru ca Nasterea Domnului s-a petrecut in taiColindatul In Ajunul Craciunului incep colindelena noptii, in prezenta animalelor, a stelelor, a pastorilor si a ingerilor. In alte parti copiii merg in fapt de seara. Exista multe sate in care dimineata vestesc Nasterea lui Iisus copiii mici, seara misiunea este preluata de flacai de 17-18 ani sau de adulti (barbati tineri sau perechi casatorite), iar in Gorj se aduna seara la capatul satului multa lume(in special copii si batrani) si toti pornesc la colindat ca un singur grup. In partile Ardealului colindul incepe dupa Sfanta Liturghie din prima zi de Craciun si se desfasoara pe parcursul celor trei zile de sarbatoare. Se colinda la poarta, in curte sau la fereastra. Prin unele locuri este primit in casa sa colinde oricine ar veni. Copiii din Salaj si Hunedoara colinda la fereastra iar tinerii si perechile casatorite in casa. In cele mai multe sate ale tarii necunoscutii colinda in curte sau la fereastra iar rudele si prietenii in casa. In Liteni Suceava se colinda la fereastra, iar identitatea colindatorilor este dezvaluita dupa terminarea colindului. Ca rasplata pentru vestirea Nasterii, Colindatorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci si mai nou bani. Atunci cand colindatorii sunt flacai sau adulti se imparte si bautura. In Lisa Brasov “feciorilor si batranilor li se dadea cate un colac mai mare si copiilor un colac mai mic, tot facut in casa. Colacul mare se numea covrig. Pe masa se afla bautura si prajitura, un fel de cozonac. Se bea din sticla. Feciorii strangeau atatia colaci, ca nu mai puteau sa-i care si-i lasau la o casa. Apoi treceau pe la trei, patru case, unde ramasesera colacii si luau o caruta de colaci. In special la casele cu fete mari se faceau colaci mai mari si mai frumosi. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Craciun, iar batranii a doua zi. Se alegea o anumita casa, unde se licitatu colacii. Aveau un sef care-i conducea pe feciori si el ii dadea; la fel batranii. Cu banii stransi feciorii plateau lautarii pentru seara de Anul Nou, unde era bal. Batranii dadeau banii stransi biericii”. Sau tot in Ardeal, la Capusu de Campie Mures se da Craciunul ”un colac cu flori de paine; muzicantul primea carnati si carne de porc” Indiferent de momentul si grupul cu care se merge la colindat, este importanta participarea deoarece multi cred ca mergand la colindat (ei sau macar cineva din casa) le va merge bine tot anul. In aceeasi masura se crede ca primind colindatorii anul va fi bogat si cei din casa vor fi sanatosi. Sunt multe casele in care primul colindator sau musafir asteptat este un baiat/barbat ca sa le mearga bine tot anul.

 

Colindatul cu Turca este un obicei străvechi din județul Bihor, practicat în satele din zonă de Crăciun. Colindătorii bihoreni se pregătesc temeinic pentru ca totul să iasă foarte bine.

În repertoriul folclorului tradiţional bihorean există peste 40 de colinde care exprimă interferenţele dintre spiritualitatea creştină şi cea precreştină, dintre cântarea religioasă, concretizată în frumoase imnuri de slavă pentru Naşterea Mântuitorului şi elogiul adus muncii omului, scrie revista “Lumea Satului”. Turca, “acea întruchipare fantastică a unei vietăţi care parcă ar fi capră, parcă n-ar fi capră”, este obiceiul care diferențiază Bihor de alte zone transilvănene. “În realitate este vorba despre o mască costum ce se leagă de străvechiul simbolism al caprei, al ţapului, considerate în Antichitatea grecească, în Sărbătorile lui Dyonisos, ca expresii mitice ale fecundităţii”, mai scrie sursa citată. Capra apare în folclorul bihorean ca un simbol, făcând referire la câteva dintre însușirile animalului pe care omul și le-ar dori pentru el. Delia Ciohodaru, jurnalist la “Lumea  Satului”, amintește aici: rezistența la boli și condiții ostile de viață, prolificitate mare etc.  “Pentru multe popoare, inclusiv pentru români, capra este un animal care nu are nevoie de multă vegetaţie pentru a-şi asigura existenţa – în unele zone se mai numeşte, ironic, „vaca săracului” – reuşind să se adapteze la cele mai vitrege condiţii de mediu. Pentru asemenea calităţi, Capra/Ţapul a devenit şi pentru români un simbol al fecundităţii, invocat în acest segment sacru de timp: al celor 12 zile dintre Crăciun şi Bobotează”, se mai arată în articolul publicat de “Lumea satului”.

Alături de calităţile simbolice, capra este însă o prezenţă extrem de zglobie, de vioaie şi neastâmpărată. Jocul Tucii/Caprei de colind exprimă acest neastâmpăr al animalului printr-o exuberantă pantomimă/ţopăială pe care o execută pe timpul cât feciorii cântă colindele. Ea face tot felul de ghiduşii, necăjeşte femeile şi fetele din casă, trăgându-le cu botul de haine, iar la sfârşit primeşte darul de bani. În credinţele populare din zonă, prezenţa Caprei alături de colindători este considerată ca fiind benefică, ea putând aduce oamenilor nu numai fertilitatea pământului, fecunditatea animalelor, ci şi mult dorita vitalitate, tinereţe şi dinamism.

Turca însoțește colindătoriiTurca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun

Turca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun, pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului. Ea face parte integrantă din ceată, urmând-o de la o casă la alta, şi are chiar momentul ei de glorie. Pusă mereu pe ghiduşii, face tot soiul de glume deoarece doar ei i se permite. După ce feciorii întreabă gazda dacă îi primeşte sau nu şi interpretează una sau două colinde – după câţi membri numără familia -, are loc un adevărat moment coregrafic al Turcii. De fapt în acest moment solemn al colindatului se creează un moment distractiv, ludic, atunci când ea trage cu ciocul de fustele fetelor şi mai fură de pe masă câte ceva.

“În ceea ce priveşte aspectul Turcii, ea este deosebit de frumos realizată în Bihor: are un trup roşu, dintr-o ţesătură de bumbac, iar capul este cioplit din lemn, cu coarne şi maxilarul inferior mobil, pentru a clămpăni fără oprire; de fapt astfel ţine tactul ritmului pe care dansează purtătorul măştii de Turcă. Acesta este întotdeauna un fecior falnic care joacă masca de Turcă stând în picioare (în alte zone Capra se mai joacă şi aplecat/„pe brânci”). Sub bot, Turca are o deschizătură rotundă prin care priveşte purtătorul, tivită cu blăniţă de iepure, tot din raţiuni simbolice; iepurele este tot un simbol al fecundităţii”, mai arată autoarea.

Colindatul feciorilor cu Turca este unul dintre cele mai iubite şi aşteptate obiceiuri de peste an şi se spune că ceata nu trebuie să ocolească nicio casă din fereastra căreia arde o lumină. Dacă colindătorii nu vor trece pragul casei, gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, deoarece numai colindătorii pot alunga răul şi aduce binele, sănătatea şi norocul.

O ce veste minunata
O ce veste minunata
In Betleem ni s-arata
Ca a nascut trup
Trup din duhul sfant
Fecioara curata.
Ca la Betleem Maria
Savarsind calatoria
In sarac locas
Lang-acel oras
A nascut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie,
Ce L-a trimis Tatal mie
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca

Din an in an
Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.
Azi cu stramosii cant in cor
Colindul sfant si bun.
Tot mos era si-n vremea lor
Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc
In casa ta acum,
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Si-acum te las, fii sanatos
Si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cat esti voios
Romane sa fii bun

Legende romanesti

Istoria sarbatoririi Craciunului

Published by:

ganduri de Craciun
Istoria sarbatoririi Craciunului
 
In urma cu 4000 de ani, primii care au sarbatorit perioada din mijlocul lunii decembrie au fost mesopotamienii prin celebrarea Anului Nou, care dura 12 zile. Ei venerau mai multe zeitati, iar cel care ii conducea era Marduk. In fiecare iarna, Marduk ducea o lupta cu fortele raului, ale intunericului. Oamenii il ajutau sarbatorind Zarmuk, iar la sfarsitul acestei sarbatori regele se sacrifica pentru a-l ajuta pe Marduk in lupta (de fapt sacrificatul era un talhar imbracat in hainele regelui.

Babilonienii si persienii aveau Sacaea. Romanii sarbatoreau Saturnalia, in cinstea zeului Saturn. Aceasta era tinuta din mijlocul lunii decembrie pana la inceputul lunii ianuarie. In aceste zile se organizau carnavaluri, mese festive, se ofereau cadouri si se mergea in vizita la prieteni.

In anul 274, imparatul Aurelian a proclamat ziua de 25 decembrie “Ziua soarelui invincibil” iar in 320 Papa Julius I a declarat aceasta zi ca ziua Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos pentru a contracara Saturnalia, sarbatoare ce era tinuta si de crestinii convertiti. Cu timpul aceasta credinta a fost adoptata, iar data de 25 decembrie este cunoscuta ca ziua Nasterii Domnului.

Acesta sarbatoare a devenit populara in anul 1860, cand Washigton Irving l-a portretizat prima data pe Mos Craciun in cartea “ Cum se sarbatoreste Craciunul la Bracebrige Hall”. Tot in 1860, Thomas Nast, celebru caricaturist a promovat imaginea unui batran vesel, imbracat intr-un costum rosu cu nasturi negri si cu o curea din piele in cotidianul Harper’s Illustrated Weekly. Nast a contruit imaginea lui Mos Craciun timp de 30 de ani, timp in care a stabilit resedinta Mosului la Polul Nord si a construit legenda comerciala.

Mos Craciun asa cum il stim in zilele noastre a fost creat de Harddon Sundblom, el atribuidu-i Mosului burta, costum rosu-alb si curea. Aceasta imagine a fost promovata de o companie producatoare de bauturi racoritoare, care avea culorile produsului similare cu costumul Mosului.

mai multe articole in Legende romanesti