Category Archives: Arta de a fi TU

Arta de a fi TU

Jocuri periculoase Dangerous Minds

Published by:

jocuri periculoase

Jocuri periculoase Dangerous Minds

Citim adesea in presa sau vedem la televizor diferite cazuri care ne socheaza: sufleteste, moral, spiritual.

Presa ne prezinta oameni cu suflete  malefice, oameni care desi sunt in pozitii importante, pozitii decizionale, pozitii care le permit sa decida viata unor  oameni.

Este absolut incredibil ca un om are putere legala sa decida ce face cu viata sau sanatatea unui alt om.

Citim despre preoti care in loc sa aduca pace in sufletele oamenilor, mangaieri si liniste, vin cu molestari, pedofilie, distrugeri spirituale.

Citim despre profesori care abuzeaza fizic, emotional de elevii lor.

Profesori care induc stari care provoaca rebeliune si doerinte violente sau suicidare in mintea tinerilor adolescenti

Citim despre parinti care isi abuzeaza copiii sexual sau mental sau molesteaza prietenii copiilor lor.

Citim despre medici care testeaza diferite metode neortodoxe pe pacientii lor, medici barbati care isi violeaza pacientele.

Citeam mai devreme despre prezentatorul BBC  Stuart Hall (82 de ani, prezentator stiri sportive la  Radio 5)  caruia i s-au adus trei capete de acuzatii de atac sexual asupra unor tinere cu varste cuprinse intre  8 si 17 ani.

Politia investigheaza. Are oameni sub acoperire care isi risca viata, sanatatea mentala si morala incercand sa aduca adevarul la suprafata.

Eu am fost jurnalist de investigatii, adesea riscurile sunt foarte mari.

Recent  am intrat intr-un astfel de joc periculos. Am ramas pentru a descoperi ce se intampla, ce se ascunde sub masca unui om aparent normal si cu o viata aparent normala.

A fost absolut socant  tot ce am descoperit. Mai mult, efectele sunt cu adevarat nocive.

Absolut intamplator am cunoscut un medic.

Eu lucrez printre altele ca si consilier.

In preajma mea ajung  oameni cu diferite probleme emotionale care cauta o cale sa ajunga la suprafata.

Dupa care acestia ajung la psiholog care poate cere ajutor din partea psihiatrului in cazurile grave.

Fiecare din noi a vazut la un moment dat filme thriller, filme in  care am vazut cum ajung victime datorita increderii oameni absolut nevinovati.

Din pacate viata bate filmul intotdeauna.

Asa cum am spus am ajuns intamplator in preajma unui  astfel de om si m-am supus de buna voie, cunoscand riscurile unui astfel de joc periculos.

De aceea nici nu am mai putut sa scriu.

Curiozitatea mea  de fost jurnalist de investigatii dar si de consilier  m-a aruncat in acest joc, blocandu-mi mintea.

Sub aparenta unui om bonom, glumet, stalp al societatii, cu o familie frumoasa, se ascunde un om bolnav, un om malefic cu obsesii personale.

Acest om are datoria, obligatia sa ajute oamenii care sunt hotarati sa se distruga singuri.

O perioada nu foarte mare este adevarat, discutiile s-au purtat aparent normal.

Dintr-o data lucrurile s-au schimbat radical.

Si brusc am devenit dintr-un om normal, cu o viata sanatosa fizic, morala, sexuala, am ajuns sa fiu privita si diagnosticata cu forme grave psihice.

Aceasta stare mi se inducea zilnic. Grav a fost faptul ca toate acestea se intamplau sub acoperisul “prieteniei” dintre noi, eu nefiind pacientul medicului.

In conditiile in care niciodata nu mi s-au facut teste, nu a a vut o discutie profesionala care sa-i permita acelui medic sa-mi puna un diagnostic

Am inceput sa studiez “diagnosticele”, m-am consultat cu un alt medic psihiatru legat de asa zisele “diagonstice”, de metodologia in care se pun astfel de diagnostice care in cazul unui om bolnav se face dupa  foarte multe ore de consult a persoanei, antecedente, probleme de familie etc.

Nici un medic psihiatru nu are voie in primul  rand moral sa arunce  astfel de diagnostice fara sa aiba siguranta si certitudinea ca a facut toate analizele.

Un astfel de diagnostic poate distruge in mod iremediabil un om. Social, fizic, mental.

Genul asta de diagnostice inseamna medicatie puternica. In cazul unui om bolnav, depresiv, cu tendinte suicidare il ajuta.

In cazul unui om sanatos il distruge cu siguranta.

Am incercat sa gasesc o motivatie.

Am gasit una de natura sexuala.  Medicul care isi vindeca pacienta inclusiv sexual. Nu as fi fost primul caz, nu? Presa si politia a prezentat lumii psihologi, psihiatrii care in stare de hipnoza si-au violat pacientele.

Am continuat sa rezist sub avalansa de mesaje care imi induceau starea de om bolnav, depresiv, paranoic.

Pentru ca eu sunt un om inteligent, sanatos si am putut vedea clar ce se intampla.

Dar socurile erau atat de mari incat adesea ramaneam cu niste dureri de cap fantastice, blocandu-mi mintea, neputand sa scriu, pentru ca evident cautam o explicatie logicca, explicatie care nu a venit si nu o sa vina niciodata. Pentru ca nu exista absolut nimic logic.

Am oprit jocul si am plecat.

Dar stau si ma intreb ce se intampla cu adevaratii pacienti.

Cine ne poate noua garanta ca acesti oameni, acesti medici sunt sanatosi in primul rand mental si moral?

Cine ne poate garanta ca urmeaza protocoalele legale si stabilite de comisii acreditate?

Cine ne poate garanta ca NU suntem tratati ca niste cobai de buna voie si nesiliti de nimeni?

Ajungem in preajma lor intamplator sau ca pacientii.

Cine ne poate garanta  ca pacientii se vor stabiliza si vor pleca sanatosi.

Cand vorbim de psihologie, psihiatrie nu  vorbim de dureri sau probleme fizice pe care le putem localiza si singuri, le putem intelege, le putem evalua.

Ajunsi in fata unui astfel de specialist ne punem cu adevarat intreaga viata in mainile lor.

Jocurile cu mintea pot fi adesea periculoase si asta vedem zilnic.

Ca vorbim de increderea acordata medicului sau  vorbim de jocurile pe calculator pe care le oferim cu toata dragostea noastra copiilor.

Jocurile mintii sunt cele mai periculoase, pentru ca se insinueaza parsiv in mintea noastra si  distrug fara sa putem gasi cea mai buna cale de a contracara la timp.

Fiti pozitivi, dinamici.

Cu mintea deschisa si  in alerta .

Iar in cazurile in care simtiti ca cineva se joaca cu voi sa aveti intotdeauna un martor, sa pastrati corespondentele, sa aveti un prieten caruia sa-i spuneti prin  ceea ce treceti.

Nu se stie niciodata cum o astfel de poveste “thriller” se poate termina.

Atat in filme cat si in viata de zi cu zi, nu toate povestile se termina cu happy end insotite de aplauzele politiei si ale trecatorilor aflati la locul incidentului.

Aveti grija de voi! Aveti grija de mintea voastra.

 arta de a fi tu

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Furia zilei de Luni

Published by:

viata ca un carusel

Furia zilei de Luni

Eu iubesc ziua de luni. Intotdeauna am spus asta.

In dimineata asta eram extrem de fericita pentru ca tanarul meu site www.radiocatch22.com in mai putin de 9 luni a ajuns sa fie vizualizat de peste 100000 de ori.

Multumesc inca o data pe aceasta cale tuturor care ma citesc, care  ma motiveaza sa merg mai departe.

Ar fi trebuit sa fie o zi de luni frumoasa, asa cum sunt aproape toate zilele mele de luni si nu numai.

Ei bine nu a fost sa fie asa.

Viata este grea, dar din pacate cei din jurul nostru au placerea fantastica sa ne-o faca si mai grea.

Azi am plans ca un copil mic cu sughituri. Un copil pedepsit pentru ceva ce nu a facut, dar a fost pedepsit pentru ca cineva oricum trebuia sa fie pedepsit.

De ce? Nu conteaza. Asa trebuia sa fie, cineva trebuie sa fie la un moment dat si sac de box si cine poate fi sac de box????? decat cel mai apropiat om, cel care stii sigur ca nu o sa riposteze inapoi.

Din nefericire sunt si oameni care se bat cu pumnii in piept in semn de” admiratie” dar in acelasi timp isi vad de propriile lor interese  si daca interesele tale nu coincid cu ale lor atunci se duce naibii si “sprijinul”, “admiratia” “suportul”.

Doamne ce mult iubesc cuvintele, dar vorbele goale nu fac parte din scopul meu in viata. Am obosit sa aud vorbe fara acoperire.

Eu iubesc diversitatea si orice lectie, este o foarte buna lectie.

Daca totul ar fi simplu, usor, moale si pufos, daca nu am fi testati in fiecare zi, daca nu am fi aruncati zilnic in focul vietii, cu siguranta ca nu am putea sa invatam, sa ne dezvoltam, sa crestem, sa capatam noi experiente..

Dupa zile frumoase si calduroase  este intotdeauna bine venita si o ploaie care sa mai spele atmosfera.

Daca totul ar fi foarte usor nu am invata sa devenim puternici.

Asa ca azi pentru mine a fost o lectie de viata in care am vazut ca sunt un om puternic , demn si luptator.

Am invins! Sunt un invingator!

Fiecare in viata noastra are parte de furtuni, ciudatenii. Cand apar nu prea avem ce sa facem, trebuie sa le infruntam , sa “inotam”curajosi mai departe sau sa ne “scufundam” in ele.

Orice pas inainte  prin “furtuna” ne face si mai puternici.

Imi amintesc de o discutie care o auzeam cand eram ceva ai mica.

Am inteles acum ca exista si statistici.

Si este vorba de ” oamenii care se predau in fata vietii”.

Foarte curios dar adevarat este ,ca,  foarte multi barbati dupa ce se pensioneaza si-si pierd motivatia zilnica, la scurt timp se lasa dominati de lipsa activitatii fizice, intelectuale, nu-si mai gasesc un scop pentru ziua de maine.. si mor.

Renunta prematur sa  “inoate” in noua viata si atunci efectiv se “scufunda”.

Azi asa am simtit.. ca ma scufund,..si culmea impotriva vointei mele.

Am analizat cu calm situatia si mi-am dat seama ca viata mi-a pus in fata o noua provocare, care a avut rolul  sa ma faca mai puternica, nu sa ma doboare.

Asa ca  in viata fiecaruia apar  motive si momente in care trebuie sa meditam de ce trece prin ce trecem. Care este scopul acelor evenimente sauce rol au acei  oameni in viata noastra.

Sunt oameni care intra in viata noastra pentru a lasa in urma lor o raza de lumina, altii care sa ne dea o lectie despre “asa nu”. Unii sunt valorosi, altii sunt inutili. Dar chiar si cei inutili ne dau o lectie. Lectia de  a: “Nu face asa”.

Asa ca in ciuda plansetului meu cu sughituri de azi, apreciez si iubesc la fel de mult ziua de Luni.

Viata este  o serie  de incercari, oscilam  intre  bine si mai putin bine. Dupa furtuna apare soarele, ne odihnim putin, ne calmam si o luam de la capat.

Asta este cel mai important sa continuam sa mergem inainte.

Indiferent de cum este situatia acum, noi trebuie sa o schimbam sa ne fie favorabila noua.

Tu cum esti?

Intri in lupta sau te lasi purtat de valurile neprietenoase, care te trag la fund?

Ploua sau mergem la plaja?

Invatam?

Ne bucuram?

Pana la urma  chiar asta este viata ca un “montagne russe”

Te  incita noua experienta.

Urci usurel, pana in varf, uitandu-te  in dreapta si in stanga fericit. Ajuns sus, incepe o coborarea ametitoare. si singurul lucru pe care-l vrei este sa ajungi cat mai repede jos. Dupa care o iei la stanga, urci usor, dintr-o data prinzi viteza si te intrebi daca esti in siguranta spunandu-ti in sinea ta ca niciodata nu te vei mai urca in asa ceva.

La finalul calatoriei, iti tremura picioarele, poate ca iti este rau.. dar sigur doresti sa te imbarci pentru o noua calatorie.

Dupa “calatoria” de azi, sunt inca ametita si cu o durere incredibila de cap, dar mai determinata decat oricand sa merg inainte:)

Cum a fost ziua ta de  Luni?

O zi frumoasa de Luni in continuare.

pentru voi

Maddie Ancuta

Londra:)

mai multe articole in Arta de a Fi tu!

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

De vorba despre Dumnezeu!

Published by:

Dumnezeu si miracolele

De vorba despre Dumnezeu

Recent am avut niste discutii foarte interesante.

Noi ne ocupam de povestile supravietuitorilor, ajung la noi tot felul de apeluri, oameni care sufera, pe care  viata ii supune unor mari si grele incercari.

Imi amintesc ca atunci cand eram in Romania adesea auzeam intrebarea: ” De ce Dumnezeu pemite atata suferinta, atata nedreptate, atata umilinta? ”

Foarte grea intrebare.

Imi amintesc ca la un moment dat cand eram in Romania, sprijineam o gradinita din orasul meu natal, de fapt ii ajutam pe copiii de acolo.

In general erau copii care proveneau din familii sarace, o parte erau in grija bunicilor, unii erau abuzati fizic, altii sexual, unii sufereau de diferite boli cel mai grav un baietel cu sindrom Down.

Imi amintesc perfect o zi, cand mamica baietelului cu sindrom Down ajunsa la capatul puterilor, copilul chiar in fata mea avusese o criza si era foarte greu de controlat, s-a uitat la mine si m-a intrebat: “De ce Dumnezeu permite atata durere, atata suferinta. A mea, a copilului? Imi iubesc copilul dar nu stiu cum sa-l ajut.”

Sa fiu sincera, inca aflata sub socul crizei si intregii suferinte care era in acea grupa, nu doar a baietelului cu sindrom Down, era vorba de o clasa intreaga de copii ,aproape 25 de copii cu varsta intre 5-6 ani, nu am stiut ce sa spun, ce sa raspund.

Am ramas blocata, desi undeva in adancul meu exista un raspuns.

Am cunoscut la un moment dat  un calugar cu o experienta de viata fascinanta, cu un mod de gandi extraordinar. U n om cald, intelept si bland. Un adevarat vizionar. Mi-a dat multe carti pe care le-am citit. Erau niste puncte de vedere foarte interesante.

Un fel de arta de a fi TU,  dezvoltare personala dar, nu folosind limbajul modern al unui psiholog, ci cuvinte simple dar pline de intelepciune si greutate.

Mi-a raspuns el la intrebarea mamicii.

-“Dumnezeu sufera o data cu tine” a spus el.

“Cum?”, am intrebat

– “El este in durerea ta, a copilului, a mamici, el este ranit atunci cand tu sau oricine altcineva este ranit”.

L-am privit profund nedumerita, dar am stat si m-am gandit mai bine.

Nu sunt credincioasa sau nu in modul habotnic.

Dar stiu ca in, momentele mele mai dificile  din viata,  gandurile si rugaciunile se indreapta spre Dumnezeu.

Avem nevoie de credinta, cineva sau ceva sa ne  dea curaj, putere,incredere. Din pacate resursele noastre interne adesea sunt limitate, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa ne asculte, sa ne ajute, sa ne inteleaga.

Este foarta simplu in viata sa fim furiosi.

Cu noi, cu cei din jurul nostru. Sa fim furiosi pe Dumnezeu.

Avem nevoie sa vedem miracole, sa credem in miracole.

In fiecare zi asteptam ca un miracol sa ni se intample.

Stiu sigur, ca Dumnezeu nu ne-a indus suferinta. Daca citim cu adevarat randurile si semnificatiile Bibliei vedem acolo ca Dumnezeu a venit cu  pace, cu intelepciune, cu generozitate, cu vindecare, cu miracole, intotdeauna a fost alaturi de cei bolnavi, de cei tristi, de cei suferinzi.

Cum il vad eu pe Dumnezeu?

Il vad ca pe un initiat.

Este foarte greu sa fii langa cei dragi, pe care-i iubesti si sa le vezi suferinta.

Uneori nu putem face nimic altceva decat sa ne rugam.

Si este bine sa o facem pentru noi, pentru cei dragi.

Energiile si gandurile pozitive ajuta.

Intr-o zi am auzit o poveste, spusa de cineva care lucra intr-un centru care oferea adapost si mancare copiilor strazii dintr-o tara sud americana.

El a vazut un baietel de varsta baietelului lui, 6 ani. Copilul dormea  pe podea, infasurat in sine insusi.

Vazandu-l s-a aplecat si l-a imbratisat parinteste.

In acel moment copilul a deschis ochii si a zambit.copii si Dumnezeu

De cat timp esti pe strazi” a intrebat cunostinta mea.

– De cand aveam 4 ani, a raspuns baietelul.

– “Unde sunt parintii tai?” a continuat el

– “Nu am parinti” a raspuns baietelul

“Si cine are grija de tine?”

– “Dumnezeu are grija de mine”, a raspuns copilul.

– “Cum are grija de tine?“, a continuat mirat neintelegand raspunsul copilului.

– “Noaptea trecuta inainte sa ma duc la culcare m-am rugat daca se poate sa fiu imbratisat“,a spus baiatelul

– “Iar in dimineata asta cand m-am trezit  m-am trezit in bratele tale” a raspuns zambind copilasul.

Intrebari multe, intrebari grele, intrebari care par fara raspuns.

Este foarte greu sa dai un raspuns bun unei persoane care sufera, este greu sa-i spui de ce el (ea)  sufera atat de mult.

Dar se pare ca Dumnezeu este alaturi de noi daca il lasam sa fie.

Miracole chiar se intampla daca noi credem in ele.

Important este sa fim ” mainile care imbratiseaza”  persoana care are nevoie de imbratisarea si zambetul nostru.

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU!