Avionul disparut 1979 Orientul Mijlociu

Avionul disparut Continuam prezentarile noastre legate de intamplari ciudate, fenomene care inca nu se pot explica,  nu au primit nici un raspuns pana acum si sunt catalogate in Dosarele secrete. După cum se ştie, cea mai mare parte a fenomenelor misterioase sunt trecute într-una din categoriile OZN, poltergeist, monştri marini etc. Se întâmplă totuşi ca mis­terul să fie atât de ciudat, atât de insolit încât devine im­posibil de clasat. Un fenomen de acest gen pare să se fi produs în Orientul Mijlociu în august 1979. La 11 august, deasupra deşertului egiptean, la sud-est de Cairo, s-a pierdut orice urmă a unui avion particular cu reacţie. Avionul părăsise Atena îndreptându-se spre Djedda, avându-l la bord pe proprietarul său, armatorul libanez Aii Eldin al-Bahrim, Peter Seimer, un specialist în produse petroliere, Theresa Drake şi doi piloţi. Câteva ra­dare reperaseră avionul şi ultima dată când turnul de con­trol din Cairo a primit veşti despre el, aparatul mai avea încă destul carburant pentru patru ore de zbor. Nu a emis nici o chemare de ajutor. Avionul nu a mai ajus niciodată la Djedda. Aviaţia egipteană şi cea sudaneză au organizat cercetări intense de-a lungul traiectoriei de zbor a aparatului dispărut, dar nici o rămăşiţă de avion nu a fost reperată la sol. Familia lui al-Bahrim a cheltuit un milion şi jumătate de dolari pentru cercetări suplimentare făcute de specialişti aduşi chiar din Kenya. Tot nu s-a găsit nimic. In februarie 1987, o echipă arheologică a dat peste avi­onul dispărut, la patru sute cincizeci de kilometri de Cairo. Fuselajul era intact şi nu s-a găsit nici urmă de incendiu. Numai o aripă se desprinsese şi a fost găsită la o mie cinci sute de metri de aparat. Probabil că beduinii trecuseră pe-acolo căci interiorul avionului fusese jefuit. La prima vedere nu erau resturi omeneşti la bord. Dar un examen mai minuţios a permis găsirea unor oseminte umane, sfărâmate, făcute aproape praf, îngrămădite pe podeaua avionului. Cea mai mare rămăşiţă din oase nu depăşea mărimea degetului mare de la mână. Un osteolog londonez, profesorul Michael Day, crede că în mod normal oasele ar fi trebuit să fie intacte. „In opt ani n-ar fi trebuit nici măcar să înceapă să se dezintegreze, a spus el. Nici animalele sălbatice n-ar fi lăsat fragmente atât de mici.“ Mai multe articole in Top Secret