…. si daca scoatem banul din ecuatie?!

Daca ati citit articolul precedent stiti despre ce vorbesc. Daca nu s-a intamplat asa dati-mi voie sa recapitulez in cateva cuvinte – lucram pentru bani, facem ceea ce facem pentru bani (mai putin intereseaza la nivel particular, pe noi, ca cetateni, ne doare cel mai mult ce ne “fac” politicienii si cei din administratia publica), dar parca acesti vremelnici ce ne “conduc” (si pun accent pe ghilimele) fac totul pentru bani, pentru acest zeu vazut si nevazut al zilelelor noastre (Zeu Ban – asa cum foarte frumos il denumea Dragos Dumitriu intr-una din emisiunile lui).

Si imi aduc aminte perfect, de parca a fost ieri, cand se punea problema finantarii campaniilor electorale din banii privati, ai celor care vor sa acceada la posturile caldute din Parlament (impropriu zis “din Parlament” pentru ca stim cu totii pana la aceasta ora ca “jocurile” se fac in cu totul alte parti – cu exceptia lobby-ului, aceasta mita oficializata [stiu ca or sa sara acum multi sa imi spuna ca nu se dau bani in cadrul actiunii de lobby – da, nu se dau oficial, dar mai stim si noi una-alta]) – un ins este intrebat la TV ce va face daca va trebui sa isi finanteze singur campania electoral:

“(reportera)– Ce veti face daca va trebui sa va finantati singur campania electorala? Poate sa ajunga pana la 300.000 euro?

(politicianul) – Scumpa doamna, daca aveam banii astia nu mai eram aici, nu ma mai faceam deputat!” (citat din memorie)

Am ramas siderat  (sau, cum ar spune unii “am ramas sidefat”) si nu mi-a venit sa cred ca practic individul enuntase clar, scurt si la obiect, scopul pentru care el “s-a facut” parlamentar! Ma asteptam apoi sa vad secventa peste tot, pe la stiri, sa se fac documentare pe tema asta, dar credeti ca s-a intamplat ceva? “A big zero” (absolute nimic) cum ar zice englezu. De ce? De ce oare nu s-a autosesizat cineva, cumva, in legatura cu acest aspect?! Sa fii fost lobby-ul de vina?! Sa fii fost altceva?!

S-au poate ca nu s-a dorit si atunci totul a fost dat “uitarii”?! S-au poate ca “domnul” a “scapat porumbelul” si fratii au sarit imediat in ajutor sa il acopere cu o mare “liniste”?!

Nu stiu! Dar ceea ce stiu sigur este ca nu am mai vazut secventa respective pe nicaieri. Si, asa cum aveam sa inteleg inca de pe atunci, “sistemul” s-a salvat inca o data. Pentru ca se pare ca totul, dar absolul totul (in ceea ce priveste “treburile” statului sau tangential ale statului) este interconectat. Nu poti sa deranjezi o piesa a sistemului fara sa deranjezi o alta. Nu poti sa ridici ca subiect de dezbatere aceasta “chestiune” fara a lovi in toti cei care “activeaza” pe scena politica.

Revenim – sa incercam sa scoatem banul din ecuatie. Sa ne imaginam pentru cateva momente ca banul nu mai exista in societate, ca totul se “plateste” in “atentia” societatii fata de tine, in multumiri, in strangeri de maini, in lacrimi de fericire, in sperante renascute, etc. Ce s-ar face politicianul nostru, pentru a carui unica ratiune de “a se face deputat” au fost banii, in aceasta situatie?!

Dupa parerea mea, de abia acum am putea vedea adevarata fata a acestui om, dorinta lui de a face bine pentru toata lumea (sau dimpotriva). Pentru ca fara rasplata in bani, fara aceasta “grija” in spate, toata priceperea (sau nepriceperea) lui ar fi canalizata pentru scopul unic si final care este politica si actiunea politica – binele general, binele cetatenilor, oricare ar fi acestia, indiferent de religie, rasa, sex, etc.

Ma intrebati atunci de ce s-ar mai “face” deputati sau senatori alti oameni in asemenea conditii?! Simplu – tocmai pentru a isi indeplini menirea functiei daca vreti, tocmai pentru strangerile de maini, pentru  zambetele celor pe care ii va ajuta, tocmai pentru viitorul lui, al copiilor si al tarii, un viitor de care sa nu ii fie rusine nimanui, un viitor care sa ne aduca iarasi pe treapta de civilizatie pe care o meritam cu adevarat, in functie de trecutul nostru glorios, de valoarea oamenilor, etc.

Si cum ar fi platiti acesti oameni, va intrebati, fara existenta Zeului Ban?! Simplu va spun – toti acesti oameni vor avea pe masura aportului lor la societate, dupa gradul lor de interes pentru problemele cetatenilor, dupa grija pentru neajunsurile acestora, nu vor duce lipsa de nimic, ei si familiile lor, dar cu masura, cu simtul ridicolului activat. Pentru ca la ce bun sa ai indivizi bogati si putred de bogati intr-o tara care se afla in permanenta la marginea prapastiei?! Care este logica unei asemenea “povesti”?!

Si dau exemplul cel mai la indemana – SUA, in ultimele saptamani, cand din cauza neintelegerilor politice bugetarii din aparatul federal nu si-au luat salariile. Ce s-a intamplat cu salariile politicienilor? Au “mers” in continuare, asa ca, din punctul lor de vedere, problema le era “externa” atat vreme cat buzunarele lor nu sufereau deloc.

Si atunci se pune intrebarea – scoatem sau nu banul din ecuatie? Ce ramane din aceasta ecuatie daca aceasta “cunoscuta” (“prea-cunoscuta” – as spune eu) – banul – dispare?

Eu cred sincer ca ceea ce ramane este esenta, umanitatea din noi, dorinta de a ajuta aproapele, grija fata de semeni. Fara un castig imediat in bani, fara a fi preocupat de inchinarea la acest zeu modern, vom avea “in frunte” oameni modesti, care sa isi cunoasca bine locul lor in societate, sa stie de unde au venit si sa stie ca se vor intoarce acolo la un moment dat. Si trebuie sa te poti intoarce cu capul sus, trebuie sa poti sa mergi pe strada fara teama si nu cum se intampla in ziua de astazi cand practic institutiile statului apara numai statului – adica de ce ar nevoie un politician nevoie sa fie aparat daca nu a facut nimic rau cetatenilor si/sau tarii?!

Haideti sa facem acest exercitiu in cat mai multe domenii, haideti sa vedem daca ne este mai bine, in teorie deocamdata, fara acest element de dezbinare, de diferentiere – banul. Pentru ca in ultima instanta ce poti face cu niste bani care iti prisosesc, la ce bun sa ii ai daca nu ai o intrebuintare imediata pentru ei?! (asta in contextual in care altii resimt lipsa lor acuta si recurg la actiuni de “eliberare” – sinucideri, omoruri, etc. – toate din aceasta cauza – lipsa banilor)

In masura in care ai bani mult peste nevoile tale, ca politician, inseamna ca sistemul este putred. Cum mai poti tu intelege problemele oamenilor, ale cetatenilor pe care pretinzi ca ii reprezinti, cand tu nu ai aceleasi probleme, cand nu le mai poti intelege – pentru ca pentru tine, acum, banul nu mai este o problema.

Si cand banul nu mai este o problema – apar scenariile, apar “jocurile de culise”, apar “jocurile de putere”, vrei sa vezi, ca politician, cum poti sa te mentii “la putere” cat mai mult doar pentru bani si nu pentru ceea ce ar trebui tu sa faci din acea pozitie.

Haideti sa intelegem pe deplin aceasta matematica a banului, haideti sa rezolvam acesta “cunoscuta”, haideti sa o inlocuim in ecuatie cu iubire de oameni, cu dragoste pentru viata, cu respect pentru inaintasi, cu modestie, cu ganduri bune, cu zambete, cu sperante implinite, cu o viata fara griji, cu armonie la toate nivelele societatii …..

Stiu ca se poate…

… si poate ca s-a putut si candva in trecut si noi am uitat …

… sau am fost ajutati sa uitam ….

Zamolxis – matematician