-Scrisoarea barbatului cu ochi violeti-
Miercuri, ora 14.30. Usa se deschide. Barbatul, o sa-i spun S. S. de la speranta, ma priveste in ochi, cautand in mine raspunsurile la intrebarile sale. S. este inalt. Cand l-am vazut prima data am fost impresionata de culoare ochilor sai intens violeti. Era a doua oara in viata mea cand vedeam aceasta culoare. Imi amintesc ca prima data am vazut ochi violeti a fost cand eram o tanara studenta. Mergeam des cu autobuzul. Intr-o dupa-amiaza, in drumul meu spre casa, s-a urcat in autobuz, un baietel de circa 7-9 ani. Avea cei mai uimitori ochi vazuti. Privirea lui o port in minte si azi. Nu, barbatul din fata mea nu este pustiul vazut in copilaria mea sau poate ca este. Timpul este ca zana din povesti, doar ca timpul-zana nu ne transforma in broaste, bostani sau din lebede printese. Dar cu siguranta ca ne transforma. Pe unii ne iubeste, ne face mai frumosi, mai intelepti, mai buni, pe altii ii hidoseste, lasand urme urate. Suntem consecinta timpului si a gandurilor avute. Scurta mea amintire s-a intrerupt la vederea unei scrisori pe care S. a pus-o in fata mea. S-a asezat tacut, facandu-ma sa simt povara timpului care s-a pus intre mine si el. Iau scrisoarea si o citesc. Din cand in cand privirea mea aluneca catre privirea violeta. Nu vorbeste mult. Intensitatea lui este felul lui de a comunica cu mine, alteori o face prin desene, mesaje, gesturi. Cateodata vorbeste monoton, spunandu-si povestea. Am terminat de citit. L-am privit fara sa pot rosti nici macar un cuvant. In fata mea, era un barbat care purta in sine o declaratie de dragoste nespusa de 20 de ani. “Acum văd fericirea cum iese în fiecare zi goală din dus . Apune în fiecare seară lângă mine, în patul în care mă arunc când vin frânt de la muncă”. Gandurile mele au incercat sa si imagineze femeia caruia i-a fost adresata aceasta scrisoare. O femeie iubita, dorita. O femeie care nu a fost niciodata ceruta in casatorie de catre barbatul care o iubea.O femeie care nu a ajuns niciodata la intalnirea cu barbatul care o astepta cu cea mai frumoasa declaratie de dragoste. O femeie care a fost smulsa brusc din viata, in timp ce alerga razand catre barbatul cu ochi violeti. Cateodata cuvintele sunt inutile. O imbratisare este suficienta. Viata nu ne ofera explicatii: de ce nu sau de ce da. Viata se intampla: cu voia sau fara voia noastra. Am recitit scrisoarea. Brusc am realizat ca aceasta declaratie de dragoste am mai simtit-o in trecut. Nu am stiut niciodata cat de puternica a fost dragostea ta pentru mine.Citind scrisoare lui S. catre iubita lui am revazut privirea ta si am simtit in mine cuvintele tacute ale gandurilor tale. Nu intelegem la timp ce primim, nu primim la timp scrisorile trimise, nu ajungem la timp la intalnirile propuse. Viata in schimb, continua sa ne trimita mesaje. Cateodata o face prin mine, S., barbatul din autobuz sau copilul care iti zambeste. Azi prin S. am primit declaratia ta de dragoste. S. a primit prin mine imbratisarea femeii care s-a pierdut in timp ce alerga la intalnirea cu destinul, destinul care a despartit-o de el. El, barbatul cu ochi violeti. Amintitile Evei by Maddie Ancuta copyright 01.06.2014 www.radiocatch22.com
