Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Arta de a fi TU

Calatori in propriul Univers

Published by:

calatori in propriul UniversCalatori in propriul Univers

Fiecare dintre noi traieste in propriul sau Univers.Unora le plac banii, altora bijuteriile sau faima, altora poezia sau filosofia. Intamplator ne ciocnim unii de altii, cateodata interactionam, ne intersectam, ne lovim, ramanem impreuna sau ne respingem. De cele mai multe ori, mergem inainte, singuri, paralel cu celelalte Universuri.
O zi senina!
www.radiocatch22.com

Amintirile Evei

Inceputul Saruti asa cum scrii

Published by:

poveste de dragoste

Inceputul Saruti asa cum scrii

De obicei povestile incep cu inceputul evenimentelor. Voi scrie povestea noastra plecand la inceputul sfarsitului chiar daca nu-l cunosc inca in totalitatea lui. Ti-am promis ca voi scrie, voi scrie altfel decat romanul tau care a sfarsit mistuit de foc. Focul arde hartiile, dar nu poate distruge amintirile. Voi scrie despre amintirile noastre de maine. Prezentul este viitorul visat in trecut. Simt zgomotul greu al umbrelor trecutului  care imi intuneca aerul. Ma simt sufocata de umbra neagra  a  zborului covarsitor asupra-mi. Plutirea lui ma trimite cu gandul la tragismul dostoievskian.

Numele noastre sunt mult prea moderne. M-am hotarat sa le schimb. Ma gandeam ca mult mai potrivit ar fi fost ca tu sa te numesti Mavrodin si eu Ileana… sau mai bine zis Anna. Nu, nu am de gand sa sfarsesc tragic sub rotile unui tren si…nici tu…

Inca ma gandesc la numele noastre, nume simple dar cu rezonanta puternic mistica, asa cum suntem noi doi.

Ieri o fraza cititta mi-a zgariat retina: Si fericirea mea? Eu nu am dreptul la fericire?  Era replica lui Mavrodin cand a realizat ca unica iubire a vietii lui a disparut inghitita de necunoscut.

Un fior mi-a cutremurat trupul. Am revazut stralucirea salbatica a ochilor tai intunecati. Tu, tu imi vorbeai despre fericirea mea si fericirea  ta. Vorbeai cu pasiune despre  dreptul nostru la fericire. Oare de ce m-am gandit ca fericirea ta este departe de mine?

Te-am vazut sumbru. Nu am reusit sa patrund masca impietrita de pe chipul tau, desi acum ma intreb daca ce am vazut este masca sub care te ascunzi sau esti doar tu. Revederea ta m-a speriat. Demonicul din tine despre care povesteai razand pare ca a iesit victorios la suprafata. Sfarsitul este inevitabil ca si moartea. Poate ca ar fi fost mai nimerit sa spun inevitabil ca si iubirea. Dar iubirea nu intra tot timpul in coliziunea cu noi, simpli muritori. Iubirile adevarate sunt extrem de rare si sfarsitul intotdeauna dramatic. Este ca si cum am juca la loteria Universului si doar unul este marele norocos, alti zeci de oameni avand parte de castigurile marunte. Dar uite ca Universul a scos numele noastre din palaria lui plina de sori si stele. In acest joc am castigat, ca si tine de altfel. Norocul zeilor s-a pogorat asupra noastra. Acum vom deveni din muritori nemuritori iar numele noastre vor deveni cai lactee, aratand drumul spre nemurire. In serile de vara, ne vor fi rostite numele in timp ce  rugaciuni se vor indrepta catre noi. Sfarsitul este sansa unui nou inceput. Inca nu vad inceputul pentru ca sfarsitul este inca dezechilibrat sau nu s-a implinit sau inca nu traiesc sfarsitul. Poate fi sfarsitul echilibrat? Exista undeva o pierdere si un castig. Simt castigul iubirii absolute. Inseamna ca tu ai pierdut? Am fost eu mai norocoasa decat tine? Am fugit departe de lumea dezlantuita, ca sa ma regasesc pe mine si in mine sa te regasesc pe tine. Stau cu picioarele in verde si ochii se umplu de albastru. Am reusit sa pun in ordine toate sansele, dorintele care ne-au adus fata in fata. In sfarsit linistea s-a asternut intre noi.

Inceputul- Saruti asa cum scrii by Maddie Ancuta.

Toate capitolele pot fi gasite in Saruti asa cum scrii