Fericiri de 30 de arginti

Zilele astea am aflat cat valoreaza barbatul de langa mine.
Nu cel care intarzia diminetile, sorbind cafeaua si pe mine de pe scaunul din bucatarie asteptand un ultim sarut ca raspuns ca totul a fost,este si va fi OK . Nici cel care se plimba dupa miezul noptii aiurea pe strazi ,doar pentru ca aveam chef si nu se plangea ca e totusi obosit. Si, nici macar acela care se plictisea la intalnirile cu prietenii mei, ce vorbeau in dodii si doar zambea larg si complice cand privirile ni se intalneau. Nu, el e partea luminata de soare, ceea ce stralucea si ceea ce lasa sa se vada. Pe el, il voi mai iubi inca cativa ani lumina, de acum.
Vreau sa vorbesc despre acela ,care nu-si arata dualitatea din intuneric, pentru ca miscarea in jurul axei sale nu-mi permitea niciodata vizualizarea a alceva. Despre acela care credea in stele singulare dar nu si in constelatii cu iz de zodii compatibile.
Mai bine il asez cuminte intr-o generalizare, intre peretii unui sablon, altfel aluneca in haul creat de pauza prea lunga dintre cele doua acte teatrale, cu masca si fara masca. Azi , se potriveste perfect cu mii de alti barbati si daca scot matrita …nici nume nu mai are. E doar barbatul, care nu vreau sa fie langa mine.
Valoreaza exact cat argintii lui Iuda .
Pentru ca, acum ,e eclipsa totala si TU ,esti :
Esti strainul care a uitat sa plateasca, cana de iubire fierbinte, data intr-o noapte inghetata cand te-am gasit singur, trist si tremurand de asteptare intr-o statie de tranzit. Asteptai ce nu mai venea demult si erai obosit…
Esti cumulul noptilor albe, urmate de zile negre, punctate cu minuscule intrebari si gigantice raspunsuri, primite privind doar in golul din care-mi vorbeai despre limitele spre care te lasi dus si nu spre care tinzi sa fii dus.
Esti pierderea sentimentului de a vrea acasa. Esti pierderea mea in jumatatea aceea de pat in care doarme inca imbratisarea ta si bucuria cu care imparteam aceeasi ciocolata calda si aceeasi lumina de veioza. Esti pierderea dorintei de a gati ce-ti placea si pierderea emotiei de a te surprinde ca-n filmele romantice, cu lumanari si muzica, strecurandu-ti in servetel mesajul… ,,Ti-am zis azi de trei ori ca te iubesc ? Esti tricoul sau camasa care-mi placea sa o port dimineata pe trupul gol,cat timp faceam cafeaua.
Esti, frica mea omniprezenta. Paralizam la gandul ca intr-o zi moartea ne va desparti…pentru ca numai ea poate sa ma smulga de langa tine. Atat de tare credeam in tine.
Esti, raul meu dependent si necesitan , ca insulina pentru diabetici. Puteam ajunge in coma fara tine si credeam ca va trebui sa ma perfuzezi cu dulceata unor versuri cum numai tu stii sa scrii ,cand te joci de-a asediu….dar, cred acum ,ca era de ajuns si numai sarutul…ca-n poveste.
Esti, spaima simtita, cand plecai, trantind usa ca o demonstratie ca exista furtuna. Esti..oglinda mea in care vedeam esecurile, greselile, defectele, neimplinirile, neincrederile, imperfectiunile, vinovatiile… Esti, constiinta mea, pentru ca toate capatau pluralul.
Esti, conjugarea mea in toate verbele care derivau din actiune. As fi putut cu tine sa cred copilaria cu sufletul pereche, sa te privesc cu al treilea ochi si sa cred ca pamantul este plat cautand cu tine capatul lumii, pentru a gasi curcubeul si mai ales, prins de el ,original, cu cod de bare, juramantul biblic. Mi-as fi dorit sa ti-l pot darui.
Esti totul sau nimic, ca si poza ta care-mi zambeste la fiecare apel.
Zilele astea, am aflat cat valoreaza barbatul de langa mine.
Doar 30 de arginti. Doar atat a primit si apoi a platit sa ma invete sa conjug verbele la trecut.

semnat Claudeea

mai multe povesti in mesaje de dragoste