Fiecare autor de blog are in cateva cuvinte o scurta descriere a sa langa o fotografie.
Cand mi-am facut blogul la descriere am scris ”hsgd”…si evident fara nici o fotografie. In ciuda faptului ca iubesc fotografia nu-mi place sa fiu fotografiata… asa ca am lasat locul liber.
Dar in dimineata asta dupa cateva zile si nopti agitate m-am trezit ca de obicei cu o stare de bine, cu o imagine frumoasa si un gand si mai frumos. Nu am visat de data asta, ci doar am avut o imagine. Ceasul suna de zor… am ramas in continuare in pat… si dintr-o data am simtit in nas mirosul puternic al cafelei, ma vedeam stand intr-un fotoliu imens de rachita cu picioarele stranse sub mine, imbratisand cu amandoua palmele cana mare de cafea aromata si calda, lenevind si vorbind cu tine despre toate.
M-am ridicat din pat, m-am dus sa-mi fac cafeaua…in drumul spre bucatarie ma gandeam la cate de mult imi doresc o zi de leneveala in care chiar sa nu fac nimic, sa nu ma aproprii de calculator, sa nu raspund la telefon ci doar sa beau in tihna o cana mare cu cafea si sa vorbesc. Cu gandul asta am plecat spre munca.
Aerul rece al diminetii m-a trezit. Asteptam sa ma reintorc acasa cu nerabdare… sa ma asez in fata calculatorului si sa scriu.
Cine sunt eu? Nu stiu cum as putea scrie in cateva cuvinte cine sunt. Dar cred ca cei care se opresc asupra cuvintelor scrise de mine se intreaba cine le scrie.
Asa ca m-am hotarat asupra unei fotografii de autor si a unor cuvinte.
Stiu ca imi plac diminetile. Ma trezesc. Primul lucru pe care il fac dau drumul la calculator, imi pregatesc cafeaua, imi citesc emailurile ascultand in acelasi timp muzica. Ma uit la ceas sa vad daca am timp..daca am timp dansez .. nu conteaza ca ceasul arata 5.30 e asa de bine sa dansezi dimineata.. in loc de gimnastica…
Imi place sa respir cu nesat aerul rece, sa vad veveritele cum alearga printre picioarele mele, sa privesc cladirile, rasaritul si apusul de soare. Imi place sa-mi iau camera si sa fac fotografii. Ma fascineaza maretia si necuprinsul cerului. Iubesc stelele si luna plina. Pot petrece ore intregi sa fotografiez picaturile de ploaie sau stralucirea de cristal a marii. Iubesc momentele mele de inspiratie. Ma bucur ca sunt din ce in ce mai dese. Imi place sa fac prajituri, sa ma joc cu copii, sa rad. Nu stiu cum ar fi ziua mea fara sa rad din suflet sau fara ca macar sa zambesc. Merg pe strada si fericirea din sufletul meu se revarsa intr-un zambet generos pe care il daruiesc celor care sunt langa mine.
Iubesc frunzele, iubesc toamna si primavara, iarna si vara. Imi place sa sofez. Imi plac avioanele. Imi place sa ma asez in iarba, sa ascult cosasii, sa simt forta si caldura pamantului, sa mangai iarba. Sa iau in pumni nisipul fin al plajei sa ma uit la el cum se scurge printre degete. Sa aud tipatul pescarusilor si sa simt gustul sarat al marii. Iubesc starea de fericire pe care o am in mine. Stiu ca sunt un om pasional, sunt un om normal. Iubesc starea de libertate pe care o simt in mine.
Iubesc fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda.
Sunt un om norocos pentru ca am puterea sa iubesc.
Este atat de puternic acest cuvant. Oare de ce atat de putina lume il spune?
Cine sunt…? Sunt un om care iubeste cu pasiune viata si tot ce-i ofera ea.
Maddie Ancuta fotografie si autor
2 ianuarie 2011 aparut pe www.maddielovestories.wordpress.com
