Frica este comuna in copilarie si tipurile de frica pe care copii le experimenteaza se schimba o data cu varsta.
De exemplu:
- in jurul varstei de 1 an copiii incep sa dezvolte frica fata de straini;
- in jurul varstei de un an si jumatatea doi ani, copiii experimenteaza frica pentru anumite obiecte sau inaltimi;
- intre doi si patru ani frica de: paienjeni, caini, serpi, intuneric sau pot incepe sa aiba frica de anumite suprafete;
- intre patru si sase ani apare frica de fantome;
- incepand cu varsta de opt ani frica de a nu fi ranit sau moarte poate deveni chiar pronuntata
Fobia este extremitatea pronuntata a sentimentului de frica si poate avea ca rezultat anxietatea. In momentul in care anxietatea si frica persista, atunci probleme se pot agrava. Oricat de mult parinti isi doresc ca odata cu timpul anxietatea copiiilor sa dispara, cateodata se intampla chiar invers. Anxietatea devine o fobie sau o frica ce este severa si persistenta.
O fobie poate fi greu de tolerat, atat pentru copil, cat si pentru cei din jur, mai ales daca stimulul este greu de evitat.
Adevaratele fobii sunt motivele cele mai importante pentru care copiii sunt trimisi la psiholog. Vestea buna este ca, daca o fobie nu afecteaza viata de zi cu zi a copilului, in acest caz copilul nu necesita vizita la un specialist si fobia poate fi rezolvata in timp. Fobia poate fi definita ca:
- fiind disproporţionată în raport cu situaţia cu care se confruntă;
- dincolo de controlul voluntar rezonabil;
- persitenta;
- nefiind capabil sa o explice;
- conduce la evitarea sursei
- nu poate fi legata de nici o varsta
Fobia pare nerezonabila in raport cu realitatea situatiei? Poate fi semnul unei probleme mai grave.
In cazul in care frica copilului ti se pare nejustificata in raport cu stress-ul, acest lucru ar trebui sa-l semnalati si sa consultati un specialist, precum un consilier, psiholog sau psihiatru, in functie de gravitatea problemei.
Parintii ar trebui sa caute un tipar al semnelor. Daca un incident izolat este rezolvat, parintii nu ar trebui sa se alarmeze fara motiv. Insa daca tiparul persista, ar trebui sa interveniti, in cazul in care nu veti face acest lucru, este posibil ca fobia sa aiba un impact in viitorul copilului dvs.
Desi, multe fobii sunt vazute ca si temporare iar, copilul va creste in afara fricii, interventia este adesea considerata adecvata si benefica . Fricile si fobiile pot fi foarte intense si pot avea un impact urias asupra vietii copilului.
Sunt multi copii care nu povestesc ce li se intampla. Asa ca parintii trebui sa fie atenti la eventualale semnale aratate prin schimbarea comportamentului normal al copilului.
V-a povestit copilul ca ii estefrica sa se duca la baie singur pentru ca aude pasi in in urma sa? Si ca el vede doua umbre una in fata, cealalata in spate? Frica de intuneric. Sau ca nu poate adormi sau dormi singura ca cineva il urmarest si-l sufoca?
Senzatia ca este urmarit la dus, pe strada? Daca simptomele pot fi identificate si observate in activitatile de zi cu zi ale copilului dvs. ati putea sa incercati sa reduceti factorii de stres.
Cum va puteti ajuta copilul?
Parintii isi pot ajuta copiii, vorbind cu ei despre sentimentele de anxietate si frica, astfel incat acestia sa treaca peste aceste momente si pentru ca frica sa nu se transforme in fobie. Acestia sunt niste pasi care ar putea sa va ajute pe dvs. si pe copilul dvs.:
- Recunoasteti ca frica este adevarata. Oricat de neimportanta vi se pare, pentru copilul dvs. este foarte reala si-l face pe acesta sa fie agitat, anxios si fricos. In cazul in care puteti sa vorbiti cu copilul despre fobii, ar putea fi de mare ajutor, acesta devenind in ochii lor mai putin infricosatoare.
- Nu incercati sa va fortati copilul sa treaca rapid peste fobii! Daca ii spuneti copilului dvs. “Nu fi ridicol, nu exista monstrii sub pat sau in dulap!”, acest lucru nu-l va ajuta decat sa se culce linistit, insa frica nu ii va disparea.
- Daca copilului dvs. nu ii plac cainii nu evitati unul in mod deliberat. Copilul va intelege faptul ca trebuie sa ii fie frica de ei si trebuie sa ii evite.
- Invata copilul sa isi poata exprima frica pe o scala de la 1 la 10, astfel incat acesta sa isi poata imagina frica mai putin intensa decat este.
- Invata-l sa gandeasca pozitiv si sa aiba incredere in sine : “Poti sa faci asta” sau “Totul se va rezolva”, mai ales in momentul in care este anxios
Atacuri de panica, fobii izolate si agorafobia
Atacurile de panica pot aparea in cazul unor conditii psihiatrice. Un atac de panica este un episod intens, de scurta durata in care o persoana experimenteaza teama insotita de senzatii fizice. Atacurile de panica dureaza de obicei circa 10 minute sau ocazional mai mult. Sentimental pe care il simti este coplesitor, te simti ca si cum ai fi pe moarte sau ca si cum ai avea probleme serioase de sanatate.Simptome:
- Dureri de piept
- Transpiratie excesiva
- Palpitatii ale inimii
- Ameteala
- Tremuraturi
- Greata
- Imbujorare
- Amorteala extremitatilor
- Senzatie de sufocare sau respiratie greoaie
- Anxietate extremaAtacurile de panica apar la sfarsitul adolescentei sau in perioada adulta, dar pot aparea si la copii. Incidenta atacurilor de panica cu sau fara agorafobie este mai mica fata de incidenta fobiilor simple la copii si dolescenti.
Baietel- 9 ani.
Nu se poate duce singur la culcare, nu poate adormi singur decat in prezenta parintelui sau a fratelui. De ce? Cum inchide ochii vede un ghem urias care vine spre el si-l sufoca. In momentul cand copilul povesteste isi duce mainile la gat ca si cum ar dorii sa scape dintr-o stransoare. Respiratia i se accelereaza si vocea ii tremura ca si cum ar vrea sa planga. Frica este imensa. Ghemul ala se face din ce in ce mai mare.
Frica apare doar seara in momentul de dinainte culcarii.
In rest copilul este vesel, invata bine are foarte multi prieteni. Copilul fiind apreciat de profesori, colegi, fiind foarte iubit de parinti.
Copilul a fost pus sa inchida ochii si sa vizualizeze ghemul. Cand l-a vazut mare, venind spre el incercand sa-l sufoce, l-am rugat sa mi-l puna in mana. Ne-am tinut mainile strans si impreuna am distrus ghemul. Copilul a deschis ochii doar in momentul in care ghemul a disparut din fata lui. Cand a deschis ochii, zambea fericit ca a scapat de ghemul urias, care-l urmarea de foarte multi ani. A doua zi dimineata am avut confirmarea ca ghemul nu s-a mai intors.
Dragi parinti, ascultati-va copii si niciodata sa nu-i ironizati de ce anume va povestesc. Frica este mare, se poate transforma in fobie care le va marca viata ca si adult.
autor Maddie Ancuta
19 decembrie 2011 Londra. Nu a nins, dar dimineata este foarte frig, asa ca trotuarele sunt acoperite cu o pojghita fina de gheata.In drumul meu spre munca am vazut grupuri de copilasi care se duceau la gradinita sau la scoala. La un momenta dat, doua fetite de 4 anisori se opresc in fata unei pojghite de gheata si incep sa rada, sa tipe si sa sara in sus de bucurie. M-am uitat la ele, la fetisoarele lor fericite si la obrajorii lor rosii. Bucuria lor in fata unei bucati mici de gheata.. singura de fapt pe tot trotuarul, s-a transmis si la mine :). Se uitau la ea incantate, tinandu-se de mana fericite pentru descoperirea facuta. Am plecat mai departe avand in minte imaginea celor doua fetite.
