Ieri, am fost sunata si intrebata ce trebuie facut in cazul unui baietel de 1 an si 11 luni, care s-a oparit, cazand in oala fiarta. Familia domiciliaza in sat Plesa, com Beresti Meria, jud Galati. Familia este alcatuita din mama, tata si 4 copii: 2 fetite si 2 baieti cu varstele cuprinse intre 1 ani si 11 luni si 8 ani.  Am intrebat daca au sunat la Salvare. Raspunsul a fost afirmativ. Atunci le-am spus ca medicul de pe salvare trebuie sa le dea primul ajutor telefonic, informatii despre ce pot face pentru a micsora durerile copilului, pentru ca eu nu am pregatirea necesara sa-i ajut. Dar le-am dat informatiile pe care le aveam. Raspunsul a fost doar ca salvarea o sa vina in 50 de minute si nu au primit alte informatii. Baietelul de 1 ani si 11 luni, pielea cadea de pe corp. Nimeni nu poate intelege durerile traite de baietel. 50 de minute inseamna foarte mult. De multe ori si un minut este diferenta intre viata si moarte. Ambulanta a ajuns dupa aproximativ o ora si 30 de minute, relateaza Andrea Baciu persoana care a sunat salvarea si m-a contactat pe mine in Londra pentru a o ajuta cu sfaturi legate de primul ajutor.

Baietelul este internat in Bucuresti cu mama lui. In momentul de fata ceilalti copii sunt acasa. Persoana care se ocupa de ei este Andrea Baciu, care le asigura mancare. S-a incercat contactarea Serviciilor Sociale pentru a gasi un sprijin pentru ceilalti 3 copii. Familia este o familie saraca si dezorganizata.

In orice tara civilizata, salvarea ar fi venit insotita de politie si personal de la Protectia Copilului care sa analizeze ce se intampla acolo.

Mai mult, copii se duc la scoala si la gradinita. Neglijenta este o forma de abuz. Cadrele didactice ar fi trebuit sa contacteze familia, sa o viziteze sa vada conditiile in care traiesc copii. Sa anunte Protectia copilului si celelalte servicii aferente. Nu este nici ultimul si nici primul caz. Ce face Inspectoratul Scolar? Ce face scoala in cadrul caruia copilul cel mare invata? De ce Protectia copilului nu se autosesizezaza. In Marea Britanie aceste servicii lucreaza foarte strans, alaturi de ei venind si Organizatii neguvernamentale. Toate aceste servicii lucreaza pentru a proteja copilul, pentru a consilia copilul in cazul in care acesta este victima a abuzurilor. In cazul de fata este evident. Neglijenta este cand parintii sau cel care are grija de copii nu le furnizeaza acestora mancare adecvata, imbracaminte, adapost, ingrijire si protectie . Duc lipsa de ingrijire medicala. Parintii sau ingrijitorul care lasa copii nesupravegheati sunt considerati ca-i neglijeaza si acesta este o forma de abuz.

Sunt multe semne si simptome ale neglijentei:

– copii sunt murdari si miros urat

– copii nu au haine adecvate varstei sau perioadei anului

-hainele sunt murdare

-copii sunt sub greutatea normala varstei lor

-par infometati tot timpul

-sunt obositi datorita lipsei de somn sau a unor obiceiuri proaste de a dormi

-pot suferi infectii din cauza alimentelor, se imbolnavesc mai des

-pot suferi accidente frecvente datorita lipsei de supravghere

-copilul ramane singur sau in grija fratilor sau altor copii mai mari

Eu traiesc in Londra, accidentul s-a petrecut intr-o Romanie inghetata 03.02.2012.

Primul ajutor se acorda din partea medicilor prin intermediul telefonului. Se cer datele despre pacient si informatii despre accident. Nici unul din noi nu are pregatirea necesara pentru a interveni in astfel de cazuri( cu exceptia cadrelor medicale).

Accidentul s-a petrecut din neatentia si neglijenta parintilor. In general cele mai multe accidente se intampla in casa, langa parinti. Foarte multi copii opariti cu mancare, apa pentru baita, care se joaca pe langa aragaz . La o cautare pe google  o sa vedeti cat de dese sunt astfel de cazuri.

Arsurile si oparirile:

Lichidele fierbinti, sobele, caloriferele prea incinse, flacara de la aragaz, cablurile electrice cu defectiuni sau prizele neacoperite reprezinta adevarate pericole pentru copiii nostri si pricipalele cauze ale arsurilor si oparirilor. Iata cum trebuie sa procedam in caz de arsura usoara, de gradul intai, urmata numai de inrosirea pielii: se spala locul timp indelungat cu apa rece pentru alungarea durerilor, iar la copiii mari se aplica alcool si apoi o compresa sterila.

In cazul arsurilor de gradul 2, cand se formeaza vezicule, sau in cazul celor de gradul 3, cu pierdere de substanta sau carbonizare se acopera locul arsurii cu o panza curata, copilul este invelit intr-o patura si transportat de urgenta la spital. In caz de oparire nu se vor scoate hainele fumegande, ci se va turna apa rece din abundenta peste copil si haine. In oricare dintre aceste situatii se va evita aplicarea din proprie initiativa a unor pansamente, unguente, pudre sau alte substante pe corpul micutului. Copilul va fi transportat de urgenta la spital si in timpul transportului va fi tinut la caldura, bine invelit, cu sticle cu apa calda la extremitati si i se vor da sa bea doar lichide caldute, putin indulcite.

In functie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de arsuri:
– gradul I: cand este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul); pielea este rosie, inflamata si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I este eritemul solar
– gradul II: cand este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este rosie, inflamata, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar (basicute cu lichid galbui); exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzite
– gradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase
– gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste negre, tesuturile fiind complet carbonizate,
Aprecierea gravitatii starii victimei se face in functie de gradul arsurii si de suprafata corporala arsa. Aprecierea suprafetei corporale afectate se poate face cu „regula lui 9″, astfel:
– membrul superior = 9%,
– membrul inferior = 18% (la copil 14%)
– trunchiul anterior sau trunchiul posterior = 18%
– capul si gatul = 9% (la copil 18%)
– organele genitale = 1%
sau considerand aria palmei victimei ca reprezentand 1% din suprafata corporala.

De retinut!

In fata unei victimei cu arsuri, trebuie actionat ca si in fata unui politraumatizat, deoarece de multe ori aceasta poate prezenta leziuni organice mult mai grave decat leziunea de la suprafata pielii. De exemplu in cazul unui incendiu victimele pot prezenta pe langa arsuri cutanate si intoxicatii cu CO sau leziuni determinate de inhalarea fumului.
De aceea, primul gest va fi evaluarea functiilor vitale (ABC) si daca e nevoie resuscitarea cardio-respiratorie si abia apoi se vor evalua arsurile.

Gravitatea arsurilor

Aprecierea prognosticului arsurilor se face tinand cont de gradul arsurii, suprafata corporala afectata, leziunile asociate, varsta si starea de sanatate a victimei inainte de acest incident.
Arsuri grave, cu un prognostic rezervat, sunt arsurile:
– de gradul III-IV cu afectarea a peste 10% din suprafata corporala
– de gradul I-II, cu afectarea a peste 25% din suprafata corporala sau peste 20% din suprafata corporala daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
– arsurile care afecteaza: palmele, plantele, fata, organele genitale
– arsurile asociate cu leziuni de inhalare a fumului si altor substante toxice
– arsurile asociate cu alte leziuni: traumatisme, fracturi, plagi
– arsurile survenite la nou-nascuti, la varstnici sau persoane tarate (cu afectiuni cronice cardiace, pulmonare, diabet etc.)
– arsurile electrice.
Arsuri medii sunt arsurile:
– de gradul III-IV cu afectarea a sub 10% din suprafata corporala
– de gradul I-II, cu afectarea a 15-25 % din suprafata corporala sau 10-20% din suprafata corporala daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
Arsurile usoare sunt arsurile:
– de gradul III-IV cu afectarea a sub 2% din suprafata corporala
– de gradul I-II, cu afectarea a sub 15% din suprafata corporala sau sub 10% daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
In cazul leziunilor electrice gravitatea depinde de tipul, intensitatea si tensiunea curentului electric, rezistenta la punctul de contact si de iesire, durata contactului, traseul curentului prin corp si factori de mediu asociati.

Arsura de gradul I si II

In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet de apa rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru arsuri.

Arsura de gradul III si IV

In cazul arsurilor grave (gradul III si IV):
– in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la pamant si acoperirea cu o patura sau o haina; se va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece curentii de aer intretin focul
– nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa
– se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate
– se va transporta victima la spital cat mai rapid
– nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni

Strangularea, sufocarea:

Pentru micutii nostri, orice cablu din casa, orice snurulet de la caciula sau o simpla punga de plastic pot reprezenta pericole de strangulare si sufocare. Vigilenta noastra va fi cu atat mai mare cu cat astfel de obiecte se afla la indemana copilului. In cazul in care cel mic sufera un astfel de accident, devine cianotic – se invineteste si isi pierde constienta. Ca masura imediata, copilul va fi scos la aer curat, i se va face respiratie gura la gura si se va chema de urgenta salvarea. Atunci cand copilul supravietuieste, pot ramane sechele nervoase importante.

In cazul in care micutul isi introduce corpuri straine – samburi, bile, nasturi – in cavitatile naturale – nas, ureche, vagin, uretra, acestea vor fi extrase doar de medicii specialisti. Orice incercare a parintelui de a scoate corpul strain poate infunda si mai rau obiectul si dupa aceea va fi nevoie de interventie chirurgicala. Cazurile cele mai frecvente si din pacate cele mai periculoase sunt acelea de inhalare de corpuri straine – bomboane, alune, boabe de mazare sau margele, monede, nasturi etc. Daca acestea patrund pe trahee, declanseaza o reactie de tuse brutala, prelungita, cu rosirea fetei sau cu invinetirea ei, daca nu sunt eliminate. In acest caz este necesara internarea copilului pentru un examen radioscopic pentru localizarea corpului strain si, eventual, bronhoscopie pentru extragerea sa.

Si inecul in timpul mesei sau in timpul varsaturilor poate avea efect fatal. Cazurile cele mai grave sunt acelea cand corpul strain este fixat la nivelul laringelui sau traheei. Se pot aplica, in acest caz, urmatoarele manevre ce pot fi salvatoare :• intai se incearca indepartarea corpului strain din laringe cu degetul aratator, tusea declansata putand sa favorizeze eliminarea sa;• copilul mic va fi ridicat, suspendat de picioare cu capul in jos si se vor aplica asupra cutiei toracice, la nivelul arcurilor costale, mai multe compresiuni. In cazul in care este o singura persoana prezenta, aceasta va apasa corpul micutului de propriul corp;• copilului mai mare i se va aplica manevra Heimlich. Parintele se asaza in spatele copilului, ii cuprinde talia cu bratele si apuca cu mana dreapta articulatia pumnului stang. Apoi se face mana stanga pumn si se apasa puternic copilul in capul pieptului. Aceasta manevra este eficace dar traumatizanta. Bolnavul va fi transportat la medic, iar acesta va fi informat ca pacientului i-a fost aplicata metoda Heimlich.

Intoxicatiile. Otravirile:

Cu cat copilul este mai mic, cu atat tentatia de a baga in gura tot ce prinde in manuta este mai mare. Noi stim acest lucru si ferim din calea lui substantele de uz casnic precum detergenti, soda, spirt, dar si cosmeticele sau medicamentele. Din pacate insa, chiar si cei mai atenti parinti se pot trezi fata in fata cu o situatie de acest gen: copilul a gasit niste pastile pe jos, scapate din intamplare, si le-a inghitit… sau a baut dintr-o sticla in care se afla cine stie ce substanta. Ce-i de facut in astfel de cazuri :

• copilului i se va da sa bea multa apa, cu conditia sa nu aiba starea de constienta pierduta si sa nu fi baut un acid precum otetul sau o baza, cum este soda caustica;
• copilul este asezat de-a curmezisul pe coapsele unei persoane care sta pe scaun si este fixat cu fata in jos, cu capul mai jos decat restul corpului si va fi apasat pe abdomen. Adultul introduce un deget invelit intr-o batista curata in faringele copilului, provocand varsatura;
• nu se declanseaza varsaturi in cazul in care cel mic a inghitit detergent, acid, baza tare sau petrol;
• nu se da lapte – cu exceptia ingestiei de acizi;
• in cazul unor otraviri grave se va evita racirea copilului;
• se merge la cea mai apropiata institutie sanitara – in cazul in care spitalul este mai departe – unde i se vor face copilului spalaturi gastrice.

Un lucru foarte important de precizat: restul de substanta toxica, ambalajul produsului ce a fost ingerat si lichidul de varsatura vor fi luate neaparat si prezentate medicului. Si inca ceva: chiar daca ne simtim vinovati de accidentul copilului nostru, nu trebuie sa-i ascundem medicului imprejurarea in care acesta s-a intamplat. Numai avand toate datele, specialistul va putea lua cele mai bune decizii pentru salvarea micutului. In cazul intoxicatiei prin contactul unei substante otravitoare cu pielea, copilul va fi spalat in cadita, cu multa apa care se va improspata mereu. Daca substanta a ajuns la ochi, se vor deschide larg pleoapele si se va spala ochiul sub jet de apa calduta, turnata cu un ibric.

Plagile:

Toti am cazut, ne-am lovit, ne-am intepat, am plans si ne-a trecut. Copii fiind, n-am dat prea mare importanta momentului. Cei care s-au speriat intr-adevar au fost parintii. Acum suntem noi in aceasta ipostaza si incercam sa ascundem cat putem obiectele periculoase din casa – cutite, furculite, ace, foarfece – pentru a ne proteja copiii. Cand ies la joaca, le tinem o intreaga teorie despre cum trebuie sa se joace si cum nu, pentru ca, Doamne fereste, cad si fac buba. Dar oricat de mult i-am cocolosi noi, aceste mici incidente sunt inevitabile. Iata cum trebuie procedat cand ele se intampla :

• plaga nu va fi atinsa cu mainile nespalate sau cu haine murdare;
• ranile superficiale se sterg cu alcool iodat si apoi se aplica peste ele o compresa sterila, care se fixeaza cu o fasa sau cu leucoplast;
• copilul va fi dus la dispensar pentru a se face “toaleta” plagii de catre specialist si, foarte important, profilaxia tetanosului;

In cazul in care avem de-a face cu rani grave, insotite de hemoragii arteriale – adica pierderi mari de sange de culoare rosu-deschis, ritmat de unda pulsului – trebuie procedat astfel:

• se aplica un garou la un lat de palma mai sus de plaga, spre inima, si se va strange bine, pana la oprirea hemoragiei, apoi se innoada. Drept garou se pot folosi: panza indoita, bretele de pantalon, fular, etc;
• se va nota pe un bilet sau chiar pe pielea copilului ora la care s-a aplicat garoul, fiindca acesta trebuie largit dupa o ora si jumatate pentru a permite irigarea cu sange a segmentului bandajat
• ridicam in pozitie verticala membrele inferioare ale copilului, pentru asigurarea irigatiei cu sange a organelor vitale;
• administram lichide, de exemplu ceai indulcit;
• se va chema salvarea.

Sangerarile nazale:

De obicei, atunci cand ne curge sange din nas ne asezam intinsi pe spate, cu mana opusa narii care sangereaza in sus. Specialistii ne sfatuiesc ca atunci cand copilul nostru se confrunta cu o astfel de situatie, sa-l asezam in sezut, cu capul usor aplecat inainte, si sa-i apasam bine nara din care curge sangele. In cateva minute sangerarea se va opri. Daca sangerarea a intervenit in urma unui traumatism, cum ar fi o cadere sau o lovitura, copilul va fi dus neaparat la un cabinet medical ORL.

Fracturi, entorse, luxatii:

Aflati la varsta la care debordeaza de energie, copiii nostri alearga, se joaca, sar, se arunca dupa minge si cateodata aceste actiuni duc la niste accidente pentru care trebuie sa fim pregatiti sa oferim primul ajutor. Ruperea unui os se numeste in termeni medicali fractura. O recunoastem atunci cand locul ce ar fi trebuit sa fie rigid – osul – este moale. Ruperea tesuturilor din jurul articulatiilor se numeste entorsa. Cand rupturile sunt foarte mari, incat capetele oaselor parasesc articulatia, avem de-a face cu o luxatie. In toate aceste cazuri, singurul ajutor pe care-l putem oferi copilului este sa-i imobilizam segmentul lezat cu o atela improvizata, legat de gat cu o esarfa, si sa-l transportam de urgenta la spital. Este bine de stiut ca acest tip de accidente provoaca dureri foarte mari si e de preferat sa-i oferim copilului si suport afectiv, chiar daca n-a fost el prea cuminte sau prea atent si a patit acest necaz.

Intepaturile veninoase:

Aflat in vacanta la bunici sau in excursie cu parintii in cine stie ce tara exotica, copilul poate avea “intalniri” nu dintre cele mai placute cu diverse vietuitoare. Fie ca este vorba de banalele albine, viespi sau de paianjeni veninosi, scorpioni ori serpi, trebuie sa stim sa-i oferim copilului primul ajutor in cazul in care este intepat sau muscat de catre acestea. Iata cum se procedeaza :

• se va extrage intai acul insectei, se va aplica o compresa cu alcool si peste aceasta se va aseza o punga cu gheata;
• in caz de intepaturi de paianjeni veninosi ori scorpioni sau muscatura de sarpe, se va aplica o punga cu gheata peste rana, iar deasupra zonei de intepatura ori muscatura se va fixa un garou;
• in oricare dintre aceste situatii copilul va fi transportat la spital.

Copiii alergici pot avea reactii violente dupa intepaturi de insecte; de aceea este recomandat ca medicul de familie sa intocmeasca o trusa de urgenta pe care parintii s-o foloseasca in caz de nevoie.

Supraincalzirea. Socul caloric. Insolatia :

Socul caloric se produce atunci cand este foarte cald afara, cand copilul este imbracat mult prea gros pentru temperaturile existente, cand nu bea o cantitate suficienta de lichide sau cand patul sau se afla langa o sursa de caldura, un calorifer sau o soba. In acest caz, primul ajutor consta in :

• transportarea lui intr-o camera racoroasa, bine ventilata;
• dezbracarea completa a copilului si introducerea lui intr-o baie cu temperatura apei mai joasa cu doua grade decat cea a corpului sau, temperatura masurata rectal;
• hidratarea lui cu lichide: ceai indulcit, apa usor sarata, cu doua-trei grame de sare la un litru de apa;
• in faza de deshidratare, tratamentul de urgenta se va efectua numai in spital.

In cazurile foarte grave, cand sunt afectate functia inimii si respiratia, se va trece la reanimarea cardio-respiratorie. Primul ajutor trebuie acordat in decurs de cateva minute. Mai intai se va stabili daca respiratia s-a oprit complet, daca mai sunt prezente respiratii rare, suspinoase si daca bataile inimii mai sunt prezente. In functie de aceste date se vor adapta procesele de reanimare.

Respiratia gura la nas:

• se elibereaza caile aeriene de mucozitati, sange, lichid de varsatura;
• se aseaza copilul in decubit dorsal, pe un plan dur, perfect orizontal, cu capul flectat pe spate;
• reanimatorul se aseaza lateral, cu o mana tine barbia astfel ca gura copilului sa fie inchisa, iar cu cealalta mana, aplicata pe crestetul capului, mentine flexia capului;
• reanimatorul aplica etans buzele in jurul nasului copilului si insufla propriul aer expirator sub presiune moderata, in acest moment cutia toracica a micutului se ridica; apoi se indeparteaza, iar aerul insuflat se evacueaza spontan si cutia toracica coboara.

Respiratia gura la gura:

• aceeasi tehnica folosita la respiratia gura la nas, doar ca insuflarea aerului se face pe gura victimei, tinandu-se nasul pensat; la sugar si copilul mic se pot cuprinde concomitent gura si nasul. Frecventa insuflarilor difera in functie de varsta : pentru scolar si adult 20 pe minut, pentru copilul mic 30 pe minut, pentru sugar 35 pe minut.

Masajul cardiac extern:

• se practica atunci cand bataile inimii au incetat iar pulsul este absent : copilul este culcat pe un plan dur, cu capul intors lateral;
• reanimatorul se aseaza lateral de victima si apasa ritmic peretele anterior toracic. Cand compresiunea inceteaza, inima se umple din nou cu sange; la sugar este indicat sa se faca aceasta apasare doar cu doua degete, frecventa compresiunilor fiind de 120 pe minut. La copilul mic se practica masajul cardiac cu o singura mana, cu o frecventa de 90 pe minut. La copilul mare si adult se foloseste tehnica bimanuala, cu cele doua maini suprapuse si cu un ritm de 60 de compresiuni pe minut.

Reanimarea asociata cardio-respiratorie:

• aceasta imbina ambele metode. Daca reanimatorul este singur, executa intai sase insuflatii, apoi 15 compresiuni toracice. Daca are un ajutor se practica concomitent cele doua tehnici, in functie de varsta copilului. O masura ajutatoare este ridicarea in pozitie verticala a membrelor inferioare ale copilului, pentru a asigura o cantitate mai mare de sange circulant pentru organele vitale.

Un lucru foarte important de retinut se refera la durata acestor masuri de resuscitare. In caz de eficienta, ele vor fi intrerupte cand pielea copilului se coloreaza in roz, pupilele se micsoreaza iar miscarile respiratorii se fac spontan. In cazul in care se constata ineficienta acestor masuri, ele vor fi continuate pana la venirea medicului sau pentru cel putin 60 de minute.

In cazul in care v-ati aflat in situatia de a acorda primul ajutor, urmatorul gest pe care este bine sa-l faceti este sa mergeti la spital, policlinica, institutie sanitara, pentru a va asigura ca micutul vostru este in afara oricarui pericol.