Concubinajul – partea a -2-a . Emisiune ora 19.00 Londra. 20.03.2012

Cum sa te iubesti pe tine alaturi de partener?

Aud foarte multa lume in jurul meu spunand “vreau sa iubesc”, vreau sa fiu iubita”, “vreau sa ma indragostesc”. In toate afirmatiile este vorba de altcineva. Adica vrem sa iubim pe cineva, vrem ca cineva sa ne iubeasca, vrem sa ne indragostim de cineva. Cati dintre noi ne-am intrebat “cum sa ne iubim pe noi insine?
Suna ciudat sa spui “Vreau sa ma iubesc pe mine!”
Un pasaj din biblie spune cam asa “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
De unde porneste iubirea?
Pe cine trebuie sa iubim ca sa stim ce inseamna a iubi?
De unde stim cum vrem sa fim iubiti daca nu ne iubim pe noi?
Inca de mici am fost invatati sa nu fim egoisti, sa-i iubim pe ceilalti, familie, prieteni, colegi. Mai bine spus pe toata lumea. Nimeni nu ne-a invatat ca trebuie sa ne indreptam atentia si asupra noastra. Daca ne gandim la noi inseamna ca ceilalti conteaza mai putin si acest lucru avea consecinte asupra noastra.
Ne lasam pe noi, avem grija de orice altceva decat interiorul nostru. Ceilalti sunt mai importanti decat noi. Ca urmare nevoile noastre sunt mereu neimplinite. Viata pare o suferinta, relatiile sunt de nesuportat.
Cautam mereu fericirea si atata timp cat noi ne ocupam de ceilalti ea intarizie sa apara sau trece pe langa noi, incapabili sa o vedem.
Ne lasam in voia sortii, ne simtim batuti de vant, ne simtim goi.
De ce se intampla asta?
Din cauza ca nu suntem obisnuiti sa ne centram pe noi, cu toate ca natural simtim asta, cautam tot felul de modalitati de a ne sabota.
Daca iubirea pentru ceilalti este mai importanta, atunci in mod logic inventam si cautam tot felul de scuze pentru a nu ne iubi pe noi insine. Si daca sunt momente in care stim ca ceea ce facem nu este bine, daca simtim ca interiorul nostru nu este in acord cu nevoile celorlalti ne simtim vinovati.
De cate ori nu ne auzim parintii spunand “eu contez mai putin, voua sa va fie bine”. Aceasta conceptie am preluat-o si noi, insa ea este valabila doar in relatia parinte-copil. Ne ghideaza viata, relatiile si ne instraineaza de noi, de ceea ce suntem, de ce ne dorim, de ceea ce vrem sa fim cu adevarat, de esenta fiinitei noastre.
Daca suntem invatati sa ne concentam doar pe iubirea fata de ceilalti normal
si de la sine ne consideram vinovati pentru tot ceea ce ni se intampla, consideram ca nu avem valoare si toti ceilalti din jurul nostru ne sunt superiori.
In acest fel ajungem sa nu ne mai respectam si ne consideram nedemni de dragoste.
Ca urmare a lipsei de concentrare si iubire fata de propria persoana cautam tot timpul sa ne invinovatim. Niciodata nu sutem multumiti de noi, niciodata nu aratam bine si tot timpul gresim si ne invinovatim. Toti ceilalti din jurul nostru sunt mai buni decat noi. Tot ceea ce li se intampla lor rau este vina noastra. Nu am facut suficient, destul de bine motiv pentru care le preluam responsabilitatile.
Relatiile mele au mers prost din cauza ca eu nu am stiut cum sa ma iubesc pe mine. Dorintele si nevoile partenerului au fost intotdeauna mai presus de nevoile mele.
Ma concentram doar pe nevoile partenerului si uitam de mine. Pur si simplu nu existam. Faceam parte din categoria femeilor care ofereau mereu si mereu, fara sa ceara si sa primeasca. Nu stiam sa primesc.
Tot ceea ce stiam era sa dau. Nu imi declaram nevoile, motiv pentru care celuilalt ii cream impresia ca scopul meu este doar sa ingrijesc si sa ofer. Nu intelegeam ca am un interior de care trebuie sa ma ingrijesc chiar daca sunt intr-o relatie.
Chiar ma aud spunand “acum am relatie, trebuie sa ma ocup de ea”. Si cu cat ma neglijam pe mine, cu atata simteam cu relatia mea se duce. Cu cat ofeream mai mult, cu atata mai putin primeam. Si daca relatia se destrama, normal vina era a mea. Daca partenerul meu era nemultumit in ciuda eforturilor pe care eu le faceam, binenteles consideram ca este vina mea. Eu nu sunt suficient de buna, eu nu stiu sa dau, eu nu stiu sa fiu asa cum el isi doreste, El este mai bun decat mine.
Acum a realizat ca de fapt nu era vina mea. Da am fost vinovata doar ca nu m-am iubit suficient de mult pe mine, ca nu m-am respectat pe mine asa cum il respectam pe el, ca  nu am avut grija de mine asa cum avut de el.
Nu intelegeam ca intr-o relatie exista pe langa nevoile partenerului si nevoile mele. Credeam ca a avea o relatie inseamna sa renunt la mine.
Cum sa te comporti in relatia cu partenerul?
A iubi insemna a darui. In relatia de cuplu in mod normal si natural dorintele partenerului ar trebui sa fie importante pentru noi. Satisfacem nevoie partenerului, insa nu doar pe ale lui.
Trebuie sa intelegem ca si noi avem nevoi, dorinte, pasiuni. Trebuie sa intelegem ca in relatie sunt EL, EA SI EI. Adica  nevoile mele, nevoile lui, nevoile legate de relatie.
Oferim partenerului, dupa care asteptam sa primim. Ii lasam spatiul de care are nevoie. Il lasam sa faca lucrurile pe care si le doreste si de care are nevoie, ii raspundem cerintelor, insa acelasi lucru trebuie sa fie si el capabil sa faca pentru noi. Daca de exepmplu el are o pasiune, facem tot posibilul sa il lasam sa se bucure de ea. Aceasta este nevoia lui, suntem alaturi de el, il sprijinim insa si noi la randul nostru avem dreptul sa ne bucuram de pasiunile noastre.
Asa cum in univers exista un echilibru, la fel ar trebui sa fie si in relatie. Daca nu te sprijina, daca te limiteaza, daca in prezenta lui nu poti fi tu, daca simti ca esti mereu nemultumit, daca simti ca nu primesti si doar stie sa primeasca, fara sa ofere ceva in schimb, fii convins ca stai langa persoana neporivita. Daca te iubesti pe tine, daca te respecti, stii ce ai nevoie, stii ce ai de facut…stii.
Cum invatam sa ne iubim?
Primul lucru pe care ar trebui sa il facem este sa ne definim ce insemna o relatie. Ce insemna, ce presupune si cum vrem sa fie.
Sa intelegem care sunt convingerile care ne ghideaza viata. Sa stabilim clar definitia respectului fata de noi insine si sa stabilim ca vrem sa ne iubim.
Am intrebat-o “cum trebuie sa fac sa ma iubesc pe mine, de unde trebuie sa incep?”.
Asa am inceput eu sa ma iubesc pe mine. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi mangai corpul atunci cand fac dus. Acela a fost momentul in care mi-am manifestat pentru prima oara iubirea fata de mine. Mai apoi am constientizat ca am un interior de care trebuie sa am grija. Am o inima pe care trebuie sa o mangai.
Nu intelegeam care sunt motivele pentru care ma simteam mereu vinovata fata de cei din jur. Am inteles si asta. De fapt nu fata de ceilalti ma simteam vinovata, ci fata de mine, pentru ca nu faceam ce simteam, ce doream, ce aveam nevoie.
Daca de exemplu simteam ca nu mai doresc o relatie, faptul ca ma gandeam sa-mi parasesc partenerul ma facea sa ma simt vinovata si eu credeam ca ma simt vinovata fata de el, imi pasa de el, de suferinta lui si nu de mine. Am inteles ca vinovatia venea din mine, era fata de mine. Fata de nevoile mele, fata de dorintele mele.
Mai apoi am invatat sa ma accept pe mine asa cum sunt, cu bune si cu rele. Am invatat sa ma iert pentru greselile mele, pentru ca daca nu ne iertam pe noi insine inseamna ca nu ne iubim ai astfel nu avem cu sa-i iubim pe ceilalti cu adevarat.
Concentrandu-ma asupra interiorului meu, am inceput sa am incredere in frumusetea mea interioara.
Mi-am dat voie sa fiu egoista din cand in cand. Am inceput sa imi doresc sa ma simt bine si daca inainte saream mai mult in ajutorul celorlalti, acum prima data sar in ajutorul meu. Eu sunt prima careia trebuie sa ii ofer ajutor. Acela a fost momentul in care am inteles ce imi spunea o la o discutie o buna amica. Ea spunea asa “cine spune ca eu trebuie sa ofer ajutorul celorlalti?”, la care ea raspude “prima careia trebuie sa-o ofer ajutorul sunt eu”.
Am realizat ca a te iubi inseamna a te sprijini, motiv pentru care sunt intelegatoare cu mine, rabdatoare, sunt cea mai buna prietena a mea. Ma bucur in fiecare moment de existenta mea, pentru ca doar in felul acesta pot fi pentru cei din jurul meu o prezenta placuta.
Mi-am dat seama ca viata nu este facuta doar din momente placute, ca fiecare dintre noi avem dificultati peste care trebuie sa trecem si cu care ne confruntam.
Acestea sunt modalitatile prin care incepem sa ne iubim pe noi. si pentru ca schimbarea trebuie sa plece intotdeauna de la noi pentru a obtine schimbarile de care avem nevoie exista cateva modalitati prin care putem contiuna acest proces si cu cei din jur. Fara ele iubirea de sine nu poate fi completa.
Invata sa spui deschis celor din jur si partenerului tau ce simti, ce nevoi ai, ce iti doresti pentru a fi fericit, ce te deranjeaza, ce te enerveaza, ce nu suporti, cum vrei sa fii sprijinita de el, care sunt pasiunile tale, ce te sperie dar si ce te doare.
In acest fel vorbesti in numele sinelui tau si astfel  vindeci acea parte din tine care a fost ignorata, a suferit sau nu a fost ascultata. Doar atunci cand vom exprima ceea ce simtim ne vom da seama ca suntem demni de iubire, atat de noi insine cat si de ceilalti.
Daca cei din jur te supara, exprima acest lucru. Asuma-ti acest risc, doar asa cei din jur isi vor da ceama ce simti si care sunt nevoile tale. Risca dar in acelasi timp ofera-ti posibilitatea de a fi vulnerabil.
In orice moment actioneaza in numele iubirii de sine. Actioneza, fa lucruri noi, asuma-ti riscuri pentru ca de fiecare data cand rezultatele vor fi pozitive vei obtine confirmari ca ai forta, esti puternic, vei simti ca viata este frumoasa, iar tu esti parte din ea. In acest fel creezi o noua realitate care iti confirma propria valoare.
Foarte usor ne angajam pentru ceilalti.
Ce ar fi sa incepi de astazi sa te gandesti la tine, mai mult la tine?
Foare des ne auzim spunand “nu mai stiu cine sunt?” De ce spunem asta? pentru ca nu ne iubim, pentru ca nu constientizam ca noi traim, pentru ca ne dam la o parte, pentru ca traim doar prin ceilalti. Viata si imaginea noastra depinde de cei din jur.
Alege sa traiesti prima data pentru tine, pentru nevoile si dorintele tale. Da-ti voie sa fii egoist, ai voie. Cei care stiu sa fie egoisti stiu sa isi apere interesele si nevoile, asta e partea buna atunci cand esti egoist.
Este un lucru rau? Nu, cu siguranta. Asta este motivul pentru care decide sa  actionezi in numele tau. Cauta sa afli si sa stii cine esti. Decide ca meriti iubire, ti se cuvine, meriti sa fii fericit. Incepe prima data cu tine. Vei fi uimit de schimbari!

5 modalitati de a crea o legatura intima autentica

La inceputul unei relatii lucrurile intre cei doi parteneri merg de la sine, aproape ca unse. Fiecare raspunde nevoilor celuilalt, fiecare simte ce nevoi are celalalt. Simtim ca parca il cunoastem pe celalat de o viata si mai mult ne potrivim ca doua picaturi de apa.
Venim in intampinarea nevoilor celuilalt fara ca macar el sa scoata o vorba. Ne completam intr-o asa masura incat ajungem sa credeam ca am intalnit barbatul sau femeia vietii.
Suntem in asa zisa perioada de simbioza, ca cea dintrea mama si nou nascut. Ne completam reciproc si parca suntem vrajiti. Unii chiar in aceasta perioada iau decizia de a se casatori.
Este oare aceasta o decizie rationala?

Decidem ca vom ramane impreuna cu el sau ea toata viata. Ne miram sau poate nici nu avem curajul sa pronuntam “el sau ea este”. Parca suntem vrajiti, chimia dintre noi functioneaza. Ajungem sa credem ca nu mai avem nimic de facut. Ne potrivim perfect, lucrurile intre noi merg de la sine, totul este asa cum ne dorim. Asa ajungem sa credem ca pentru a avea o relatie nu trebuie sa facem nimic. Totul trebuie sa curga ca si uns, totul merge de la sine. Potrivire perfecta, relatie dorita. Vine insa un moment cand lucurile se schimba. Apar divergente pe care nu stim cum sa le gestionam. Momente critice cu care parca ne-am mai confruntat. Amintirile vin peste noi si dintr-o data magia in care traiam dispare. El devine tot mai rece, ea tot mai retrasa. Ea nu mai comunica, el de inchide. El incepe sa isi petreaca timpul cu prietenii, ea cu ale ei.
Apar blocajele si barierele in comunicare. Relatia ajunge in impas.

De ce se intampla asta?
La inceputul fiecarei relatii fiecare dintre cei doi isi doresc o legatura autentica. Simt nevoia sa se deschida. Isi promit ca vor fi ei. Se deschid, comunica, sunt autentici. Ofera afectiune si primesc. In tot ceea ce fac este un echilibru.
Sunt ei asa cum sunt, fara bariere. Cuvintele le ies din gura fara ca macar sa fie gandite. Sunt multumiti asa cum sunt. Se simt iubiti, apreciati. Nimeni si nimic din afara nu le poate tulbura linistea si armonia relatiei. Traiesc parca intr-un glob de sticla. Isi apara teritoriul, relatia, iubirea. De fapt cred ca mai mult e vorba de energiile lor care nu permit ca cineva sa le tulbure. In foarte scurt timp insa lucrurile se schimba. El se schimba, ea il urmeaza sau invers. Chimia dispare si incepe lupta.
Apar barierele, divergentele, parerile diferite. Magia a disparut. Apar tot felul de discutii si reprosuri ca de exemplu “te-ai schimbat”, “nu mai esti asa cum erai la inceput”, “ne potriveam perfect, ce se intampla?”.
A curs suficient timp in care au reusit sa iasa la suprafata conceptiile eronate despre relatii, sfaturile celor din jur despre cum ar trebui sa fim in relatie. Ce ar trebui sa facem, ce ar trebui sa zicem si cum ar trebui sa ne comportam. Gandim ca nu este bine sa fim prea deschisi, sa povestim prea multe despre noi, viata noastra, trecutul nostru.
Daca la inceputul relatiei ne comportam asa cum simtim si dorim, dupa un timp apar aceste bariere si blocaje care in timp distrug relatia.
Consideram ca nu este bine sa fim asa cum suntem. Ajungem sa aplicam tot felul de reguli spunandu-ne ca nu este bine sa fim asa cum suntem. Ne raportam la relatiile trecute in care poate am suferit daca am fost asa cum suntem noi, asa cum simtim.
Ne confruntam cu tot felul de sentimente de vinovatie. Cu celalalt nu ne-am purtat asa, celalalt cu a avut parte de asta si ajungem sa ne intrebam cum de data asta pot fi asa?

Simtitm ca nu mai suntem noi si ne intrebam cine suntem?
Totul devine rational, totul se gandeste. Firul de desparte in patru. Analizam, comentam si ajungem sa aplicam tot felul de reguli. Si in felul acesta ajungem sa nu mai fim noi.
Spre deosebire de inceputul relatiei cand eram autentici, acum devenim falsi. Nu mai suntem noi. Am scos la iveala o parte din noi care nu se mai potiveste relatiei in care suntem. Vrem retete sigure care sa ne asigure succesul relatiei, ne dorim la lucrurile sa revina la normal, vrem echilibrul cu care eram obisnuiti la inceputul relatiei.
Din pacate lucurile ni mai pot reveni la ce era la inceput. Ce putem face este sa cautam modalitatile potrivite pentru a construi impreuna cu partenerul ce ne dorim. A venit momentul sa facem ceva.

Cinci modalitati pentru a ne construi o relatie intima autentica
1. Cautati sa faceti lucuri noi impreuna cu partenerul. In fiecare zi schimbati ceva in modul de a trai impreuna, doarece repetand aceleasi activitati in timp se ajunge la rutina. Fiti spontani, deschisi, puneti-va gandurile in practica. Faceti surprize partenerului.
Puteti de exemplu sa va intalniti in oras, la o cina romantica sau sa-i propuneti o plimbare in miez de noapte.
2. In momentele in care nu sunteti impreuna cu partenerul puteti sa il contactati. Intrebati-l cum se simte, cum decurge ziua pentru el si povestiti in amanunt despre tot ceea ce vi se intampla.
3. Incercati sa-i povestiti partenerului toate evenimentele importante din viata voastra. Ce ati simtit cand erati la scoala, cum a fost copilaria, relatia cu parintii si alte evenimente importante traite.
4. Ori de cate ori aveti ocazia povestiti despre modul in care a inceput relatia voastra. Cum v-ati simtit, ce ati gandit, reamintindu-va reciproc toate intamplarile care v-au facut sa va apropiati.
5. Relatia voastra trebuie sa fie mereu un subiect de discutie. Asigurati-va de sentimentele partenerului cu regularitate. Interesati-va daca are resentimente acumulate daca se simte ranit sau dezamagit. Cautati sa il ascultati cu atentie ori de cate ori are sa va comunice ceva, fiti deschis fata de el dezvaluindu-va propriile sentimente. Asigurati-l ca in felul acesta va simtiti mai aproape de el.
In dragoste legatura dintre cei doi devine puternica cu timpul. Fiecare dintre cei doi trebuie sa participle la asta in mod egal.
Trebuie sa fim in permanenta constienti ca nevoile se pot schimba. Trebuie sa intelegem ca suntem mereu intr-o continua evolutie si schimbare, la fel si relatia in care suntem.
Cautati ca in fiecare moment sa va aflati in echlibru. Dezvalutiti-va gandurile si sentimentele si ganditi-va intotdeauna ca in relatie sunteti doi.
Daca va doriti cu adevarat o relatie, o puteti avea doar daca impreuna lucrati la ea si daca considerati relatia o prioritate.
Gandind pozitiv, cu chibzuinta si creativitate puteti creste si proteja relatia, facand-o in acelasi timp mai frumoasa ca niciodata.
Care sunt stalpii de sustinere in relatia de cuplu?

Nu ne mai intelegeam…
Nu mergea intre noi…
O relatie de cuplu prespune angajamentul fiecaruia dintre cei doi parteneri. Asta inseamna ca cei doi sunt impreuna, ca vorbesc, ca isi comunica unul altuia nevoile, ca sunt impreuna pentru ca doresc sa fie impreuna, nu pentru ca trebuie sa fie impreuna.
Una din intrebarile pe care ar trebui sa ni le punem atunci cand incepem o relatie suna cam asa: suntem impreuna pentru ca ne dorim sau doar pentru ca trebuie?
Chiar daca la inceputul unei relatii ne luam angajamentul de a fi impreuna, pe parcurs lucrurile se schimba. Pasiunea si fericirea de la inceputul relatiei care ne uneste dispare. Cu toate acestea si in ciuda eforturilor celor doi de a mentine relatia, de a fi la fel asa cum erau la inceput ei raman impreuna, chiar daca relatia lor nu mai este satisfacatoare, chiar daca ea devine nociva si periculoasa pentru fiecare dintre ei.
Am promis…
Am spus te iubesc…
Mi-e mila de ea (el)…
Relatia nu mai este ceea ce ei isi doresc si cu toate acestea raman. Se simt ca intr-o inchisoare, pierd contactul cu ei insisi si cu lumea exterioara.
Chiar daca la inceputul unei relatii am facut declaratii, am spus cuvinte frumoase si cel de langa noi nu mai este asa cum era sau simitim ca noi ne-am schimbat, trebuie sa intelegem ca este distructiv pentru noi sa ramanem acolo. Ne mintim pe noi, il mintim pe partener si nu vrem sa-i dam impresia ca relatia emotionala inseamna mai putin pentru noi incat suntem in stare sa evadam la primul semn ca exista probleme intre noi. Acest lucru poate conduce la tensiune si niciunul dintre noi nu se va simti in siguranta.
In cuplu fiecare dintre noi cautam stablitate. Avem nevoie de asigurare din partea partenerului ca va fi langa noi. In loc de asta de cele mai multe ori suntem asaltati de tensiunea si nelinistea pe care le provoaca ambivalenta unui partener.
Cum oferim siguranta partenerului?
In mod mormal atunci cand suntem in cuplu ar trebui sa fim preocupati sa pastram un echlibru intre alegerea pe care am facut-o de a fi impreuna si modul de folosire a intelegerilor, valorilor si regulilor care sa ne tina impreuna atat in perioadele bune cat si in cele mai putin placute.
In multe cupluri, partenerii nu au timp pentru ei, si tocmai acest lucru conduce la aparitia problemelor. Angajamentul de a fi pe deplin in relatie trebuie sa fie in stransa legatura cu disponibilitatea de a petrece timp impreuna  cu celalalt.
Si cum de regula timpul este o problema si eu ca oricare dintre noi ne-am confruntat cu o astfel de situatie. Lasam relatia pe ultimul loc. Petreceam foarte putin timp impreuna. El venea la mine ca la hotel. Venea seara si pleca dimineata. Mereu simteam nesiguranta. Uneori din cauza unor mici discutii credeam ca nu mai vine. Mereu eram in tensiune. La inceptul relatiei fiecare dintre noi isi facea timp pentru celalalt. Ne intalneam in timpul zile, ne sunam foarte des, seara o petreceam impreuna. Cu timpul toate aceste servicii pe care ni le faceam reciproc au scazut in frecventa, pana au disparut de tot. In momentul in care nu mai aveam timp pentru noi, relatia binenteles s-a distrus. Negalijandu-ne pe noi reciproc, am neglijat relatia.
Lipsa de activitati comune in relatie, inexistenta unui timp petrecut impreuna provoca distantantarea de partener. Cei doi isi fac planuri separate, lucru care de cele mai multe ori transmite partenerului un mesaj de genul “eu nu mai am nevoie de tine”.
Nici cealalta extrema nu este potrivita, adica prea mult timp impreuna deoarece atunci cand se intampla asta niciunul dintre cei doi nu mai au timp sa isi urmareasca interesele personale. Cand apropierea dintre cei doi este prea mare partenerii nu inteleg ca de fapt isi sacrifica propria individualitate de dragul sigurantei. Si ca o consecinta a acestui fapt isi vor pierde in timp interesul de a fi impreuna fara sa aiba de ales. Astfel stau in relatii doar pentru ca nu suporta sa fie singuri, le-ar fi prea greu sa se descurce singuri, aleg sa stea pentru copii sau pentru ca divortul i-a confruntat cu foarte multe situatii neplacute.
Nimanui nu-i place sa fie singur sau sa simta ca este lasat in voia sortii. Din aceste motive este indicat sa pastram un echilibru intre a fi apropiati si independenti, avand proprii prieteni sau facand lucruri de unul singur. A fi un cuplu presupune sa fim impreuna insa in acelasi timp sa fim singuri ca indivizi. Ce conteaza este sa invatam sa tinem cont de propriile nevoi, dupa care sa incercam sa venim in intampinarea nevoilor partenerului.
Cum sa comunicam nevoile noastre?
Cand luam decizia de a fi impreuna, ne luam angajamentul de a avea grija unul de celalat. Cu toate ca in cursul convietuirii impreuna apar in mod firesc probleme, primul lucru pe care il facem este sa incercam ca relatia sa mearga. Simplul fapt ca ne exprimam intentia de a ramane impreuna, arata ca vrem sa trecem peste problemele aparute. Din aceste motive este bine sa comunicam partenerului intentia de a ramane impreuna.
In cuplu fiecare dintre noi avem nevoie de a petrece timp cu celalalt. In acest fel relatia se pastreaza apropiata si puternica. Din acest motiv este indicat sa ne organizam in asa fel incat sa avem suficient timp pentru a sta impreuna cat si pentru a fi singuri.
Una dintre tehnicile recomandate pentru a mentine vie flacara iubirii este rememorarea momentelor de inceput ale relatiei. De multe ori pierdem din vedere motivele pentru care ne-am ales partenerul, lucrurile care ne-au atras la el, aspectele pozitive atat ale lui cat si ale relatiei. Pentru a ramane ancorati in pozitiv este bine sa ne amintim mereu lucrurile pe care le admiram la partener, gandindu-ne ce ne-a atras la el si ce ne tine impreuna.
Firesc si natural barbatul si femeia sunt facut pentru a trai impreuna. Alegem sa traim alaturi de parteneri, intram in relatii, facem juraminte, alegem sa fim fericiti. Daca am ales aceasta cale atunci in mod constient ar trebui sa depunem efort pentru mentinerea unei relatii.
Invatam ca trebuie sa obtinem in viata cee ce ne dorim. Invatam la scoala si stim ca pentru a a fi in funte trebuie sa luam note bune. Mai tarziu, pentru a obtine si avea situatia pe care ne-o dorim trebuie sa lucram. Ne asiguram confortul de care avem nevoie. Stim sa facem foarte multe lucruri pentru a obtine ceea ce ne dorim, insa nu la fel se intampla atunci cand vine vorba de a mentine o relatie. Ca urmare, daca vrei o relatie trebuie sa depui efort. In caz contrar va condamnati la o relatie de cuplu nefericita.
Tineti cont de voi, tineti cont de nevoile partenerului, tineti cont de relatie.

emis realizata de Hafize