La multi ani! tuturor Florinelor, Florinilor, Florianelor 🙂
In seara asta va asteptam la o emisiune de divertisment, dedicatii. Printre glume si muzica avem si cateva subiecte interesante propuse de ascultatorii nostrii.
La multi ani! Party
10 semne prin care îţi dai seama că te minte
AUTOCUNOASTERE
Horoscop: Eşti predispusă să ai amant?
VEDETE
Vedete România: Top 7 bărbaţi înşelaţi
din Londra pentru voi Maddie si Hafize
Este o reteta Pierre Herme, celebrul cofetar din Paris. O puteti folosi pentru a umple eclere, torturi, cremesuri etc. consistenta este numai buna pentru asa ceva. Daca doriti o crema mai moale, mai apropiata de consistenta unui sosulet, doar reduceti din cantitatea de amidon.
Ingrediente
500 ml lapte
100 gr zahar
4 galbenusuri
40 gr amidon
1 pastaie vanilie (sau/si esenta de vanilie)
Preparare
Intr-o oala, se pune laptele cu zaharul si miezul de la pastaia de vanilie la fiert la foc mic. Nu aruncati pastaia, puneti-o in sticluta cu esenta de vanilie
daca nu aveti pastaie de vanilie folositi esenta de vanilie, dar nu o adaugati acum, ci la sfarsit, altfel se va evapora din aroma
Pana se infierbanta laptele, se freaca bine galbenusurile cu amidon.
Cand laptele face mici bulbuci pe margine incepeti si adaugati lapte fierbinte peste galbenusuri, cate o lingura pe rand, amestecand bine dupa fiecare. Cam 10 linguri e de ajuns.
Apoi turnati restul de lapte fierbinte peste galbenusuri, in fir subtire, timp in care nu uitati sa amestecati neincetat in galbenusuri cu un tel… ca sa nu se faca omleta.
Puneti amestecul de galbenusuri si lapte inapoi in oala si puneti inapoi pe foc. Focul puteti sa-l cresteti la mediu acum, insa nu uitati sa amestecati non-stop in crema cu telul. La un moment dat veti simti ca se ingroasa crema, ca devine vascoasa. Dati rapid focul la mic si continuati sa amestecati pana crema are consistenta unei maioneze. Nu dureaza mult, cam 15-30 secunde.
Luati repede oala de pe foc si puneti-o cu fundul intr-un vas cu apa rece (pregatit dinainte). Acum adaugati esenta de vanilie daca ati optat pentru aceasta varianta. Chiar daca ati folosit pastaie de vanilie, gustati crema si adaugati esenta de vanilie pana e suficient de “vanilata” pentru gustul vostru. Continuati sa amestecati cu telul pana se racoreste crema, cam 2-3 minute e de ajuns.
* gradul de “vanilare” depinde mult de caliatea pastaii de vanilie sau a esentei, deci este mai sigur sa gustati la final crema si sa adaugati dupa gustul propriu
Turnati crema, care e inca calduta, intr-un vas si acoperiti cu folie de plastic, dar aveti grija ca folia sa vina in contact cu crema. Facem asta ca sa nu se faca crusta deasupra.
Se pastreaza la frigider pana in momentul in care o folosim
In cadrul emisiunii “O lume minunata-lumea copiilor si a parintilor” am citit o poveste , o declaratie a unui adult. Subscriu la ce a zis. Va las sa o cititi!
Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!
Trimisa de Costica Paduraru
