Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Diverse

Viata ca un banc sau bancul ca o viata!

Published by:

viata ca un banc sau bancul ca o viata

1989
5:00 Scularea.

5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.

5:30 Apa s-a încălzit ușor

5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu  nesăbuit : îmi tai patru felii

5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se  sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.

5:41 Pun în apă un pliculeț de  ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.

5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau  abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.

5:45 Clefăi pâinea cu parizer și  mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un  Carpați fără.

5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu

1993
6:00 Scularea.

6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.

6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.

6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi  de la dozator.

6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o  pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un  fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o  nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.

6:50 Mă răsfăț cu o  ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne  pas revendre”. E o marcă bună asta !

6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se  găsesc la liber.

7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la  leafă !
1997
6:30 Scularea.

6:35 Aprind focul și pun apa  la încălzit.

6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment  pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.

6:50 Mănânc niște pâine  la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din  Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.

7:15 În  final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.

7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am  cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.

7: 35 Îi înjur pe  Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu. PS Mă simt european mergând cu  DAF-ul la serviciu.
2001
7:30 Scularea.

7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.

7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu  un sfert de linguriță de zahăr brun.

7:50 Musli cu lapte de capră (am pe  cineva care-mi procură de la țară).

8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de  unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai  sănătos.

8:20 Fumez un Kent.

8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec  la serviciu. PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune  aparatul.
2005
8:30 Scularea.

8:35 Caut telecomanda și dau  drumul la plasmă.

8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le  pun la topit în cuptorul cu microunde.

8:45 Între timp, scot pâinițele din  automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de  fructe.

8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea  (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu  rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).

9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie  crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa.  Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.

9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.

9:30 Fumez o Sobranje Black.

9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și  plec la serviciu. PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o  limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.
2009
10:00 Scularea.

10:01 Se activează sistemul de control  automatizat al locuin ței. Mă învăluie o muzică relaxantă.

10:15 Mi-am  terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și  proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.

10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e  neserioasă.

10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul  blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.

10:40 Chiflele le mănânc cu unt,  un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file  de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry  tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.

11.00 La cafea și croissant adaug și  un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.

11:30 Aștept fata să-mi  facă masajul de împrospătare.

12:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc și nu mai plec  la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu. PS Îi înjur din  principiu și fumez în draci ! Modificare :
2010
8:00 Scularea.

8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.

8:30 Apa s-a încălzit  ușor la soare 8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai  patru felii

8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși  reușesc să tai două felii.

8:41 Pun în apă un pliculeț de ceai cu continut  dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit

8:42 Îndulcesc ceaiul cu o  bomboană cu miere de la Ikea (sunt moca la sectiunea servicii clienti). Bomboana  nu e dulce, e amară. 8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva  înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am  lasat ca s-au scumpit.

9:00 Ascult stirile la radio : scumpesc astia  creditele si ne scad iarasi pensiile

9:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc si  ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare ca mica cica s-a  terminat, nu mai au.

 

Multumesc celui(celei) care l-a trimis.

bancuri

Mesaje de dragoste

Te am si te mai vreau

Published by:

te am si te mai vreauO zi obisnuita de joi.

Cu aceleasi sentimente, aceleasi ganduri si aceleasi discutii.

Oamenii cand pierd sunt furiosi, pierd uzul ratiunii. Ranesc… desi stiu ca gresesc.

Afara ploua.

Sufletul meu coplesit de furie si neputinta, nici urma de simpatie. Un suflet indiferent si surd la ce este in jurul lui.

Printre picaturile de ploaie ajung la intalnirea programata. Stiu ca urmeaza aproape de 4 ore de relaxare, discutii despre reactii, ganduri, minte, perceptii. Un grup de femeii zambitoare care discuta despre consiliere, care invata cum sa fie consilieri, cum sa foloseasca calitatile lor ca si consilieri.

Mintea mea este plina de ganduri.

Le privesc pe fiecare in parte, incercand sa ghicesc ce se afla in spatele gandurilor lor.

Nu ne consiliem, ci invatam sa consiliem, sa acceptam omenii fara sa-i judecam, sa le oferim spatiu si timp sa spuna ce ii apasa .

Este simplu…dar cand e vorba de tine personal?

Ieri in jocul nostru am fost “victima” si a trebuit sa joc un rol. Este greu sa-ti imaginezi probleme pe care nu le ai, desi nu am probleme cu imaginatia 🙂

Dar cumva toti in jocul asta am intervenit cu intrebarile si nelinistile personale.

Am ajuns la concluzia ca “nu-mi pasa”.

Cand nu-ti mai pasa.. trebuie sa mergi mai departe.

Am primit un  telefon legat de un imprumut la banca.

Dupa 10 minute de discutii sunt intrebata: ” Tu nu vorbesti decat de banii?

I-am raspuns usor amuzata: “Si despre ce sa vorbesc? despre sex? Banii sunt ce ma intereseaza”.

M-am intors la grupul meu.

Ziua mea a continuat mult mai relaxata decat a inceput, desi norii furiei inca planau deasupra mea, creandu-mi o stare evidenta de discomfort.

La un moment dat in mintea mea au inceput sa sune

eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge...!”

in acel moment am simtit nevoia sa ascult clipul din nou…si am facut-o pentru ca asta a vrut sufletul meu

Tarziu am ajuns acasa…am avut o discutie foarte placuta si interesanta.

Am tras linie sub ziua care tocmai se incheiase zambind multumita

Dar…

“eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge…!”

 

te am si te mai vreauAsta sunt eu…?

scriu despre dragoste

dar vorbesc doar despre bani

cine sunt ? cand voi avea curaj sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun cine sunt?

Nu am curaj….

desi vorbesc despre curaj cu inflacarare

Am cautat clipul …L-am ascultat o data, l-am ascultat a doua ora cu atentie si a treia oara ca si cum atunci ar fi fost prima data cand il ascultam si tot asa pana am adormit

m-am dus la culcare ascultandu-l

si dintr-o data am inceput sa plang. De mult nu am mai plans auzind cuvinte atat de frumoase, in care eu cred cu atata convingere. Da… am mai plans..de furie, de neputinta, de disperare…

am adormit plangand

intrebandu-ma cine sunt, unde ma duc, unde este inima mea

stiu sa ofer spatiu si timp

dar mie cine mi-l ofera?

am nevoie de spatiu si timp si intelegere

ca sa ma regasesc pe mine, am nevoie de mine asa cum este sufletul meu

pentru ca …

“….eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge

te tin si nu ma satur

Iar EU…te iubesc….si imi AJUNGE

te simt …si nu ma satur…
te am …si te mai vreau…si te mai vreau…
si te mai vreau…
si te mai vreau….!”

 

Multumesc!

 

Tu stii cine esti? Tu stii unde te duci?

te am si te mai vreau

 

Maddie Ancuta

copiere sau reproducerea articolelor sub aceasta semnatura este interzisa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Romani in lume

Romani prin lume

Published by:

In aceasta seara la ora 19.00 in cadrul emisiuni retete radiocatch22 opra 19.00 Londra  avem o editie speciala Romani prin lume. O noua lansare si interviu

Marius Craciun – muzician si producator Copenhaga are un nou single Magic Love pe care il puteti urmari pe site si asculta pe radio

  1. O romanca, aleasa judecator la Tribunalul de Dispute ONU
  2. POVESTEA FABULOASA a unui roman: cioban in Bucovina – V.I.P. in Franta Oier in Bucovinasi pictor la Saint Tropez
  1. Geneva: Un roman a obtinut aurul pentru o inventie care scade consumul de carburant
  2. Un roman, premiat la Salonul de Inventii de laGeneva. Barbatul a creat un perete izolator ce scade factura de incalzire la jumatate
  3. O romanca, printre finalistii concursului de fotografie al Google
  4. Neculai Popa- romanul care a interpretat rolul lui Iisus
  5. RETETE CULINARE  RADIO CATCH 22

judecator ONUAlessandra Giusepina Greceanu a fost aleasa, la 16 aprilie 2012, la New York, ca judecator “ad-litem” al Tribunalului de Dispute al ONU/UNDT.
Candidatul Romaniei a fost preselectat de catre Consiliul Intern de Justitie al ONU, in baza interviurilor si probelor scrise desfasurate la Haga in 2011, fiind recomandat votului Adunarii Generale a ONU, impreuna cu alti candidati, la alegerile din 16 aprilie 2012, se afirma intr-un comunicat al MAE remis marti Ziare.com.

Romanca a castigat alegerile la o diferenta semnificativa de voturi fata de contracandidat (de cetatenie canadiana), in urma demersurilor diplomatice desfasurate de MAE prin intreaga retea de misiuni diplomatice, atat pe paliere bilaterale, precum si regionale si multilaterale.

Noul succes al Romaniei atesta aprecierea de care se bucura statul roman in mediul diplomatic din cadrul ONU si contribuie la valorizarea corespunzatoare a expertizei juridice romanesti in plan international.

sursa: Ziare.com

 

Georges Cotos. Oier în Bucovina şi pictor la Saint Tropez. Între cele două dimensiuni ale sale, George / Georges Cotos a trăit o viaţă de roman.  24 aprilie, a implinit 97 de ani.

romani in lumeStudent la Beaux-Arts

Un tânăr chipeş, foarte înalt, cu ochi albaştri, pătrunzători, vorbind franţuzeşte cu accent, intra, în anii de după război, în sălile de atelier ale Academiei de Arte Frumoase din Paris. Era îmbrăcat în costum alb şi stârnea mirarea celorlalţi studenţi când se aşeza, ca un prinţ, în faţa şevaletului, la lucru. Lumea ştia foarte puţine despre el. Se auzea că fusese în Rezistenţă, că mai înainte luptase pe front, în Răsărit, şi că venea dintr-o ţară de dincolo de Cortina de Fier. Mai în glumă, mai în serios, l-au poreclit Popoff. Prince Popoff. În realitate, tânărul se născuse în Bucovina, la Straja, pe 24 aprilie 1915 (acum exact 97 de ani!) şi era, la origine, oier. Existenţa care i se atribuia – războiul, Rezistenţa Franceză, numele de cod devenit, apoi, poreclă printre studenţi – era reală. În lipsa unor documente care să arate ce şcoli absolvise, nu putea fi primit decât ca student audiant; talentul lui convinsese însă decanatul universităţii pariziene să-l primească chiar şi aşa în sălile marcate de harul maeştrilor din trecut.

Când l-am întâlnit, în urmă cu trei ani, îmi spunea că nu ştie de ce s-a făcut artist şi nici de unde a căpătat harul pentru pictura abstractă, care i-a adus celebritatea. “Poate – credea el – talentul meu vine de la fluierele pe care le ciopleam şi le ornam frumos în zilele lungi de stat cu oile, prin obcini”. Irelevantă, amintirea aceasta, pentru opera maestrului cu galerie permanentă pe 40, Rue Seillon, la Saint-Tropez, dar explicită pentru omul care n-a încetat nici o clipă să rămână, ca la început, un ţăran inocent, venit parcă, în trecere, să vadă cum trăieşte lumea la oraş.

Meşterul de îngheţată

Era pictor, dar din asta nu putea trăi decent. Nu la început. Aşa că, de-a lungul vieţii, Georges Cotos a avut tot felul de îndeletniciri (boala emigrantului român): de la mecanic şi portar de cabaret, la frizer de câini şi de la fermier falit şi inventator, la vânzător de îngheţată. Ultima meserie avea să-i aducă chiar mai multă celebritate decât pictura: îngheţatele la cornet (în epoca lor de “pionierat”, în 1958) marca Popoff, o spirală compactă, cremoasă, înaltă de 20 de cm, aveau să-i aducă la Gelateria Popoff, vreme de 30 de ani, toate vedetele verii în trecere pe Riviera Franceză. Îngheţatele lui erau spectaculoase. Unii vor spune că succesul se datora maşinii. Poate, dar şi maşina aceea fusese meşterită de el (luase brevetul tot de la un român, nemulţumit că nu avusese succes cu ea la un târg de invenţii de la Madrid), o demontase şi o “reinventase” până când a obţinut acea îngheţată cu efect unic.

Straja amintirilor

Foarte rar mi-a fost dat să cunosc o personalitate mai complexă ca a lui Georges Cotos! “În copilărie – îmi povestea – aveam un berbec şi mă urcam pe spatele lui, ca pe un cal. Mă ducea. Berbecul ăsta îmi plăcea, dar oile nu. Adică… mie îmi plăceau mai mult caprele, pentru că erau vesele. Din cauza asta beam numai lapte de capră.” Cadru bucolic de început de veac românesc.

Ar fi putut rămâne la Straja pentru totdeauna; apucase să-şi ridice o casa, o dotase cu tot dichisul, dar a venit războiul şi n-a putut dormi nici măcar o noapte în ea, pentru că a fost mobilizat, să lupte în Armata Română, pe frontul de Răsărit. A fost rănit, la Marea de Azov, şi evacuat la un spital din Austria. Când s-a externat ar fi vrut să revină acasă, dar în “Bucovina lui” intraseră ruşii. A fugit în Vest, în Franţa ocupată. Mai bine acolo decât în Bucovina ocupată! A luptat o vreme în Rezistenţă, vorbea rusă, germană, îl ajuta statura înaltă, părul blond, să pară că e cine nu e. După război i-a fost şi mai greu să se întoarcă acasă. România intra, încet-încet, într-o zodie care nu se potrivea cu dorul lui de libertate. Nici până azi nu s-a întors în sat, chiar dacă ţine legătura cu oamenii lui, cu familia. La vreun an după ce l-am văzut la Saint Tropez, ne-am dus noi la Straja, pentru el. Am intrat în casa lui (locuită azi de un nepot, pe nume… George Cotos). Am vorbit cu soru-sa, nonagenară şi ea. Era zi de Paşti şi l-a sunat. “Măi George, măi. Îţi aduci aminte cum mergeam noi cu oile, la Tomnatec? (Tomnatec e un deal rămas peste graniţă, în Ucraina – n.n.). Acum se poate, m-aş duce peste graniţă să mai văd dealul copilăriei”, i-a zis. Răspunsul a venit scurt: “Ce Tomnate? Tomnatec îţi trebuie ţie? N-ai să te duci, acolo nu mai avem prieteni!”. După aproape trei sferturi de secol, în inima lui încă se-nvârte cuţitul pământului şi-al trecutului pierdut peste graniţă, “la ruşi”.

Pictorul şi regii

Aşa a ajuns Georges Cotos, din aproape în aproape, de la strunga de oi la şevalet. Mă întreb, dacă ar fi rămas toată viaţa la Straja, i-ar mai fi descoperit cineva, vreodată, talentul de pictor? De fapt, nici el nu-şi aminteşte cum a început să picteze. Când era la Paris, a cumpărat, într-o zi, culori, transformându-şi cămăruţa din Place St. Michel în atelier. A frecventat, sporadic, boema pariziană, i-a cunoscut pe Breton, Brâncuşi, Eliade, Cioran, Elvira Popescu… Cu Eliade a stat la masă şi l-a uimit cu limbajul bucovinean nealterat. Elvira Popescu a exclamat, în pragul primei lui expoziţii pariziene: “O, dar acest tânăr pictează cu accent de Bucureşti!” (prin “accent de Bucureşti” voia să spună, de fapt, că regăseşte în pânzele lui spiritul românesc). Brâncuşi i-a apreciat sinceritatea de om simplu, de la ţară şi l-a îndemnat să-şi expună tablourile în Spania, unde a avut, într-adevăr, succes. Un an întreg! A mai fost cu expoziţii în Suedia, Danemarca, Norvegia… şi lista e mult mai lungă. Între documentele preţioase pe care le are la galerie sunt şi scrisori din partea regelui Suediei ori din partea Prinţului Rainier de Monaco (la nunta căruia trimisese un tablou al său să ţină “de urât” altuia aflat deja în colecţia Casei Grimaldi).

În seria asta de regi şi principi l-aş alătura pe Regele Mihai. Cel care semnase în anii ’40 un brevet de decorare pentru tânărul sergent bucovinean avea să fie unul dintre “fanii” îngheţatei Popoff, la Saint-Tropez. În toate verile în care familia regală ajungea pe Coasta de Azur, un popas la gelateria lui Georges Cotos se impunea. Prilej pentru presa franceză să titreze: “Regele României în vizită la regele îngheţatei”.

Dorul de “acasă”

Românul, zice-se, ar avea şapte vieţi. Pe unele le iroseşte, altele nu-i sunt de-ajuns. După 1990, Georges Cotos s-a retras din lumea îngheţatei, închizând un cerc al destinului, cel de patriarh. Până la 97 de ani, a fost, deci, oier în Straja, erou militar decorat de Regele Mihai, rege al îngheţatei, pictor cu o mie de tablouri, om cu nu ştiu câte meserii şi ocupaţii. S-a căsătorit, la 47 de ani, cu Jeanne, care l-a însoţit în toate aventurile sale intelectuale şi nostalgice. Şi-au cumpărat, mai întâi, un mic castel lângă Lyon, unde a încercat să recompună ceva din universul copilăriei, întemeind o… stână şi crescând oi. De plăcere. Le-a lăsat să moară de bătrâneţe. Când n-a mai putut să le poarte grija, a vândut castelul şi ferma şi s-a retras, definitv, la malul mării. N-a renunţat însă la ideea unei ferme… Mica lui proprietate de la marginea Saint-Tropez-ului se numeşte “La Bergerie”. Stâna. Doar că în grădină vei întâlni, acum, numai oi de ghips!

În continuare, personalitatea sa e asociată la proiecte destinate României, consătenilor săi din Straja (Suceava) şi Galeriei de Artă George Cotos, căreia i-a dat viaţă, la Gura Humorului, în cadrul Muzeului Etnografic local. Din 1990, Clubul Rotary din Saint Tropez, al cărui membru apreciat este, a trimis mai multe convoaie cu ajutoare umanitare pentru cei din satul său. Drept recunoştinţă, în 2004 i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al comunei Straja. De ani de zile, acordă o bursă personală unui artist originar din România, căruia îi organizează o expoziţie în galeria lui aflată la nici o sută de metri distanţă de portul pentru yachturi din Saint Tropez.

Totuşi, uneori, îmi pare că maestrul oboseşte. Nu mai răspunde la telefon. Nu ne mai scrie scrisori… “Să fi venit timpul odihnei?”- îl intreb. Georges Cotos tace îndelung, întârziind răspunsul, şi-apoi, privind spre un tablou abstract din colţul cel mai îndepărtat al galeriei, şopteşte ca pentru sine: “Nu. Nu încă…”

 

sursa http://www.jurnalul.ro/

Corneliu Birtok-Băneasă din Deva

În cadrul Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva, un inventator român a primit sâmbătă medalia de aur pentru un dispozitiv care permite reducerea consumului de carburant la autobuze cu până la 12%, informează Agerpres.

Romani prin lumePovestea lui Corneliu Birtok-Băneasă, tânărul care a smuls aurul mondial la invenţii

Cu stima de la Ferrari

Ca inventator, Corneliu Birtok-Bănească are două mari dezavantaje:  e prea bun şi e singur.   „Gloria mea nu depăşeşte una-două zile cât durează saloanele de inventică la care particip. După aceea se face iarăşi linişte în jurul meu pentru că există o inerţie enormă la schimbare chiar dacă invenţia are o utilitate practică dovedită”, spune Corneliu. Pentru că nimeni nu e inventator în ţara lui, cu circumstanţe agravante când e vorba de România, ca să-şi promoveze invenţiile, deveanul a trimis e-mail-uri de prezentare marilor producători de automobile din Europa. Cei de la Ferrari s-au arătat încântaţi de invenţiile sale,   l-au inclus formal în baza lor de date ca posibil colaborator şi s-au oprit la „stima” din finalul scrisorii de răspuns.  BMW, de o corectitudine nemţească,  l-a  avertizat pe Corneliu că sunt interesaţi de filtrele sale de aer,  dar,  că în lipsa unui brevet de invenţie, ar fi bine să nu le trimită proiectele pentru că riscă să i se fure ideile.  „Ca inventator de sine stătător nimeni nu te prea bagă în seamă. Medaliile de aur obţinute nu au valoare de piaţă. Câştigătorii saloanelor de inventică nu sunt recompensaţi material în nici un fel”, spune Corneliu. Pentru cel mai bun inventator român al momentului, singura soluţie rămâne sponsorizarea. Pentru asta, Corneliu Birtok-Băneasă  a înfiinţat un ONG,  Corneliusgroup, prin care intenţionez să atragă fonduri europene pentru o linie de producţie de filtre la Deva. „Nu vreau să vând patentele mele. Visul meu este să construiesc o fabrică care să producă şi să vândă ca produs de serie invenţiile mele”, spune Corneliu. Dacă totuşi s-ar pune problema înstrăinării „reţetei” unui filtru de aer marca „Birtok-Băneasă” preţul tranzacţiei ar începe  de la 100.000 de euro.

O Mecca a inventatorilor

A 38-a ediţie a Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva  s-a desfăşurat în acest an în perioada 21-25 aprilie. Considerat cel mai important eveniment de acest tip la nivel mondial, salonul a reunit în acest an 1000 de invenţii, prezentate de 785 de inventatori veniţi din 45 de ţări. Din inventatorii prezenţi, un procent de 79 la sută reprezintă companii şi institute de cercetare, iar diferenţa de 21 la sută sunt inventatori independenţi, printre care s-a numărat şi Corneliu Birtok-Băneasă. În acest an, pe o suprafaţă de 8500 de metri pătraţi,  au fost prezentate invenţii din  14 domenii printre care medicină, protecţia mediului, mecanică, jucării şi jocuri şi dispozitive practice. Printre invenţiile cele mai gustate de public s-a numărat desfăcătorul de sticle cel mai practic din lume care permite dintr-o mişcare şi cu o singură mână destuparea sticlei recuperând capacul de metal. O altă invenţie a fost geamul „contra tâlharilor”, care, a fost demostrat practic, nu cedează nici la cea mai puternică lovitură de topor. Printre alte invenţii remarcate în acest an a mai fost o mânuşă de protecţia care se poate îmbrăca şi dezbrăca folosind o singură mână şi un instrument muzical inedit despre care inventatorii au spus că revoluţionează modul în care se va interpreta muzica. Organizatorii apreciază că în acest an Târgul Internaţional de Inventică de la Geneva a fost vizitat de circa 10.000 de persoane.

 

sursa http://www.adevarul.ro/

 

Alexandra Claudia Manta,

romani prin lumeO romanca se numara printre cei zece finalisti ai concursului de fotografie Photography Prize 2012 organizat de Google.

Este vorba de Google, studenta la Central European University din Budapesta, care a fost selectata la categoria “Calatorii”, din cadrul concursului Photography Prize 2012 organizat de Google, anunta Digi 24.Au fost zece categorii, iar Googlea anuntat acum castigatorii fiecareia dintre ele, unul dintre premii constand in faptul ca fotografiile vor fi expuse incepand cu 23 mai timp de sapte saptamani la galeria Saatchi din Londra.Trei dintre finalisti sunt din Israel, iar alte tari reprezentate sunt Norvegia, Ungaria, Suedia, Marea Britanie, SUA, China, dar si Romania.
aici puteti vedea galeria foto apreciata de Google
 realizatori Maddie Ancuta si Hafize Ibram