Cu ceva vreme in urma am fost cuprinsa de niste sentimente diverse, coplesitoare, puternice. Stiam ca le-am mai trait. Cu aceeasi intensitate. Stiam cand si cu ce ocazie. Nu-mi aduceam aminte numele carti. Dar imi aminteam ce simteam atunci cand o citeam. La un moment dat m-am identificat cu personajul. Aveam momente in care simteam ca nu mai pot sa citesc, inima imi batea nebuneste. Lasam cartea din mana, ma invarteam nebuneste prin camera incercand sa ma calmez. Spunandu-mi nu este decat o carte. Doamne dar ce carte! Carte care mi-a schimbat modul de a gandi.

Mintea mea cauta frenetic sa-si aminteasca numele cartii. Stiam ca o sa-mi amintesc. La un moment dat am avut o viziune cu tine. Ca de obicei nu vad decat niste ochii foarte negrii. Nici nu stiu ce culoare au ochii tai, dar din cauza intensitatii eu ii vad intotdeauna negrii. Si imi amintesc instantaneu.. “Magicianul” John Fowles.

Cine a citit ”Magicianul” stie ca este un amalgam de literatura, magie, tarot, mitologie greceasca si psihologie.

Nicholas Urfe, un tanar absolvent de Oxford, se decide sa accept un post de profesor de engleza pe o insula greceasca izolata, pentru a fugi de viata sa londoneza si de o relatie esuata de iubire. Aici il intalneste pe batranul Conchis, la casa caruia incepe sa-si petreaca timpul liber. Pe proprietatea lui Conchis incep sa apara personaje misterioase, mitologice, femei din alte veacuri, se desfasoara povesti si se dezvolta o multitudine de scenarii.

Conchis isi creaza propria sa lume, pune in scena un joc “de-a Dumnezeu” si urmareste cu sange rece participantii.

Forta cartii rezida atat in interminabilele rasturnari de situatie, cat si in numeroasele aspecte exploatate si analizate: speranta, teama, dragoste, frica, curaj. Cititorul, alaturi de Nicholas, ajunge sa experimenteze toata aceasta gama de sentimente, culminand la anumite scene cu un sentiment de paranoia, ca nimic din realitatea noastra inconjuratoare nu este ceea ce pare.

Tocmai din acest motiv, nici macar faptul ca aceasta carte este de dimensiuni intinse nu mai constituie un impediment. Oricine reuseste sa patrunda in actiunea acestui roman, se va vedea in imposibilitatea de a renunta la lectura sa. Pentru ca dincolo de povestea uneori frustrant de misterioasa, Fowles ne face constienti de pericolul in care ne aflam si noi, de usurinta cu care putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

Magicianul face parte din categoria acelor carti care, multa vreme dupa ce le-ai citit, iti mai raman puternic in minte. Este o carte care te face sa iti pui numeroase intrebari si, de ce nu, sa te faca sa schimbi felul in care privesti lumea din jurul tau.

Exact aceleasi sentimente le port cu mine si in mine de ceva vreme. Rasturnari spectaculoase de situatie, telepatie, amintiri din trecut, povesti cu final neasteptat.

Dupa ce mi-am amintit numele cartii am simtit o usurare imensa.

Imi amintesc ca de foarte multe ori eram tentata sa ma uit la sfarsitul cartii sa vad cum se termina. Dar de fiecare data inchideam cartea, uitandu-ma la ea hipnotizata.

Daca ar fi sa te compar cu ceva.. te-as compara cu aceasta carte “Magicianul”… datorita diversitatii si amalgamului de trairi. Daca o sa ai vreodata sansa sa o citesti.. citeste-o .. este o carte uimitoare ai sa o iubesti, o sa te capriveze, o sa te seduca. O sa incepi sa citesti tot ce a scris John Fowles. “Colectionarul”, “Iubita locotentului Francez”. Toate cele 3 carti au fost ecranizate.

Sincera sa fiu.. am luat “cartea care esti TU” si m-am uitat la sfarsitul ei.. nu ca sa citesc finalul povestii.. ci ca sa vad cate pagini mai am de citit. Am inchis “cartea”, uitandu-ma fascinata la “Ea” si am zambit. Am citit doar 100 de pagini si mai am de citit inca 900. Astept cu nerabdare fiecare zi sa rasfoiesc inca o pagina.. Stii de ce? retraiesc acelasi sentiment.. pe care l-am trait cand am intrat in pielea personajului lui Fowles… ma descopeream in fiecare pagina. Acum ma redescopar in fiecare zi. Nici nu stiam cat de dor mi-a fost de mine.

Nu-ti place sa-ti spun Muza… chiar daca asta esti pentru mine. Tot timpul am momente de inspiratie, viziuni, telepatie.

Asa ca m-am hotarat sa-ti spun simplu “Summer Son”

Maddie Ancuta