Pentru cei care isi doresc in vara asta si nu numai mici aventuri turistice va recomand sa vizitati cu incredere pesterile. Lumea de sub pamant este cu adevarat fascinanta.

Cu mii de ani în urmă peşterile — cavităţi formate prin dizolvarea rocilor calcaroase de către apele de infiltraţie — Au jucat un mare rol în viaţa oamenilor preistorici. Aici ei se adăposteau, făureau unelte de vînătoare şi tot aici au creat primele desene.

In ţara noastră s-au identificat pînă în prezent 985 de grote, dintre  care unele sînt adevărate „comori ştiinţifice”. Una din acestea este peştera verticală de lîngă Scărişoara, din Munţii Apuseni. Primul cercetător care a păşit peste stratul gros de gheata ce pardoseşte minunata ei sală, situată la 20 m sub pamant, a fost marele nostru explorator Emil Racoviţă — renumitul om de ştiinţă. Cercetător neobosit al tainiţelor subpamantene, Emil Racoviţă a studiat viaţa şi răspîndirea geografica a animalelor cavernicole.

Cea mai lungă peşteră din ţara noastră este însă Topolniţa, situată pe podişul Mehedinţilor. Galeriile ei etajate au fost explorate între anii 1962—63 de către geologul Marcian Bleahu şi alţi cercetători. Aceştia au constatat că peştera are o lungime de aproape 11 km, fiind ca mărime a unsprezecea din Europa şi a şaisprezecea din lume. Pe lîngă studierea bo­gatului material format din animale cavernicole, s-au făcut cer­cetări microclimatice, ridicîndu-se în plan harta peşterii. Speologii descriu stanci ciclopice, “paduri” de stalagmite si chiar o “delta” minerala, dar si prapastii ametitoare.

Ca lungime, după Topolniţa, este peştera Vîntului din mun­ţii Pădurea Craiului, numită astfel din cauza vîntului provocat de curentul de aer la intrarea în peşteră, intrare care are un diametru de numai o jumătate de metru. Peştera Vîntului are o lungime de 6 km, fiind străbătută de un pîrîu subteran care se varsă în Crişul Repede.

Prima peşteră electrificată din ţara noastră a fost peştera Muierii, situată la Baia de Fier, în Carpaţii meridionali. Numele de peştera „Muierii“ i-a fost dat de localnici, deoa­rece aici se retrăgeau în vremuri de bejenie femeile şi copiii ţăranilor din nordul Olteniei. „Sala minunilor” din această peşteră este galeria principală, unde ţurţurii de toate formele şi mărimile au o culoare trandafirie datorită oxizilor de fier aduşi de apele de infiltraţie. O altă galerie „Cimitirul urşilor” conţine peste 300 de schelete de hienă, leu, rinocer, lup, capră neagră şi mamut, animale care au trăit cu mii de ani în urmă pe meleagurile noastre.

O   altă minune a naturii, tot în Oltenia, este peştera Cloşani din apropierea comunei Călugăreni, Baia de Aramă, unde vizitatorul se crede în fundul unei mări tropicale din Oceanul Pacific. Aici se găsesc cele mai variate stalactite şi draperii formate din cristale de calcit, motiv pentru care lo­calnicii o numesc „Cioaca cu brebenei“. Speologii îi spun „Peştera coralilor”, deoarece una din galeriile principale con­ţine cristale asemănătoare coralilor din apele oceanice.

La o înălţime superioară celorlalte peşteri de la noi este grota Şura Mare de pe valea Streiului, din munţii Sebeşului, cunoscută şi sub denumirea de „Peştera cu şapte lacăte“, de­oarece numeroase stînci barează intrarea în galerii. Curiozitatea peşterii Şura Mare o formează pîrîul Ohaba, care curge prin galerii dînd naştere la cîteva cascade subterane. Una din gale­riile de calcit a fost numită de speologi „Templul indian“, din cauză că tainiţa are forma unei cupole asemănătoare cu cele din templele budiste, avînd o boltă mai înaltă înconjurată de altele patru mai mici.

Nu departe de Şura Mare se află peştera Cioclovina cu apă. Aici profesorul Traian Orghidan de la Institutul de speologie „Emil Racoviţă” a găsit un tezaur vechi de acum 3500 de ani, format din numeroase podoabe de bronz, chihlimbar şi ceramică.

Peştera de la izvoarele Tăuşoarelor, aflată pe versantul nordic al munţilor Rodnei, posedă cascade descoperite în anul 1955. Ele au o cădere de 15 metri. Este singura peşteră din ţara nostră unde s-au întîlnit cristale de gips fibros (flori de gips). Tainiţele de la Tăuşoarele au o lungime de peste 1 km si coboară pînă la 340 metri sub pămînt.

A fost declarată monument al naturii datorită prezenţei cristalelor de gips dar şi a unor fosile descoperite în cadrul ei (insecte, crustacei, lilieci).

In munţii Harghita, în apropierea căii rutiere ce leagă localităţile Odorhei şi Miercurea Ciuc, se poate admira Peştera de opal, cu pereţii formaţi din piatră cu luciu sticlos, de care se rasfrîng razele lanternelor electrice în feerice scînteieri galben verzui şi castanii-aurii. Incrustaţii cu migală făurite de for­jele naturii în decursul veacurilor dau peşterii un aspect fabulos.

Multe din aceste tainiţe au legende interesante ce au ajutat pe geologi în cercetările lor. De pildă, în regiunea pitorescului platou al Crişului Repede, ţăranii povestesc despre un om care ar fi aruncat în peştera Bătrînului o gîscă. Pasărea a ieşit din pamant, la cîţiva kilometri depărtare prin gura peşterii Vadul Crisului. Din cauza sifoanelor care închid aproape complet galeriile nu s-a reuşit să se ajungă pe sub pămînt de la o pestera la cealaltă. Speologii au utilizat un colorant, care, dizolvata în apă, produce o coloraţie verde. După trei zile de la introducerea colorantului în apa peşterii Bătrînului, a aparut apa verde în peştera Vadul Crişului, dovedindu-se ca elesunt unite prin galerii subpămîntene.

Muntii Bihorului, pe Valea Galbena,  aproape de Varful Piatra Galbenii si Varful Cuculeul de Fier,  gasim  cunoscuta Pestera Ghetarul de la Focul Viu.

Se intra in pestera  pe o scara din lemn. In interior sunt doua sali: Sala Mare  avand in centru un ghetar de proportii (25.000 metri cubi). Tot in Sala Mare dar in partea opusa se afla mai multe grupuri de stalagmite, pe care se rasfrang razele soarelui, producand astfel reflexii scanteitoare. Din aceasta cauza  numele pesterii este: Focul Viu.

Sunt foarte multe pesteri in Romania la care accesul este posibil si care trebuie vizitate. Ultima pestera vizitata a fost pestera Dambovicioara. Peisajul este mirific.