Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Arta de a fi TU

Ce conteaza cu adevarat?

Published by:

ganduri pozitiveNe intrebam adesea ce conteaza cu adevarat in viata noastra.

Pentru ca suntem atat de variati, iar asta este absolut minunat, vedem lucrurile diferit.

Fiind aici, conteaza 🙂

Fiind bun si intelept conteaza.

Daca la sfarsitul fiecarei zile tragi linie si vezi ca nu ai ranit pe nimeni, nu ai insultat pe nimeni, nu ai umilit pe nimeni conteaza. Atat pentru tine cat si pentru cei din jur.

Nu conteaza atat de mult daca esti posesorul telefonului de ultima generatie sau al celei mai mari “plasme”.

Avem nevoie de tehnologie, ne ajuta. Mi-am luat un telefon ultima generatie, desi eu i-am cerut vanzatorului un telefon care sa aiba bateria buna. El mi-a spus “asta” e minunat. In realitatea bateria este jalnica si am mult mai multe probleme decat as fi avut un telefon simplu, desi este o marca foarte “importanta”.

Calculatorul trebuie sa fie performant pentru mine, dar imi amintesc cata treaba buna am facut pe primul meu calculator facut de fratele meu din componente in urma cu ani buni:)

Nu calculatorul ma invata sa scriu.

Ce conteaza cu adevarat pentru a scrie este in mintea si sufletul meu.

Calculatorul, masina, telefonul se strica, se repara, le arunci, le inlocuiesti. Singurul care ramane cu tine, mandru si puternic  esti TU, cu sufletul tau, mintea ta, valorile tale, gandurile tale.

TU esti cel care CONTEAZA.

Facand lucruri importante in viata este ceea ce conteaza pentru mine cu adevarat.

Sa faci cumparaturi pentru ca esti plictisit nu conteaza, nici macar pentru tine.

Ce conteaza? Ce nu conteaza?

Adevarul sau minciuna?

Sa ai valori adevarate sau sa nu ai?

Sa aduci un beneficiu vietii tale si celor din jur?

Sau sa distrugi ceea ce fac altii?

Am vazut oameni care pentru ca au crezut in cauza lor, au plecat in Africa, au contactat o serie de boli, dar pentru ei a contat ca au pus umarul sa schimbe  in bine viata unor copii.

Trebuie sa ne mentinem concentrati pe ceea ce este cu adevarat important in viata noastra, ce ne aduce fericirea, oamenii si lucrurile in care credem.

Nu inseamna sa-ti faci planurile de viitor calculand totul pana la ultimul amanunt.  Nici nu poti sa faci asta sau  poti face, dar si  viata are regulile ei.

Sunt foarte multe lucruri care conteaza cu adevarat in viata, de altele avem nevoie pentru a avea un trai decent, altele chiar nu conteaza.

Cred ca este o chestie de bun simt sa realizam ce este cu adevarat important in viata noastra si ce nu.

Pentru unii chiar conteaza sa aiba o casa mare si o piscina imensa. Am vazut foarte multe persoane care au devenit “sclavii” caselor lor.

Este chestie de alegeri.

Conteaza sau nu?

Pentru persoana respectiva asta conteaza. Este dorinta lui si a facut tot posibilul sa i se dedice.

Pentru cei din jur conteaza o zi petrecuta impreuna cu prietenii la iarba verde.

Sa petreci timpul cu familia ta, cu prietenii tai, sa le impartasesti gandurile, emotiile conteaza.

Ca nu ai vazut ultima telenovela … asta nu conteaza sau nu are trebui sa conteze.

Sa-ti platesti datoriile conteaza.

Iubindu-ti copiii, avand grija de ei, protejandu-i, oferindu-le lectii de viata conteaza, aratandu-le adevaratele valori in viata conteaza. Ele ii vor calauzii pasii in viata. Marca de blugi nu are importanta.

Sunt multe lucruri ce conteaza cu adevarat in viata. Sunt multe lucruri care nu conteaza.

Gandeste-te ce conteaza cu adevarat in viata ta.

Gandeste-te ce ai facut pentru cei care conteaza in viata ta sau sa atingi ceea ce conteaza cu adevarat pentru tine.

Sa inveti sa fi om este cu adevarat ce conteaza in viata.

Sa fi TU conteaza!

Sa-ti iubesti sufletul CONTEAZA.

Pentru tine ce conteaza cu adevarat in viata?

 

Maddie Ancuta

mai multe articole motivatonale in Arta de a fi tu


Arta de a fi TU

Eu cred. Tu crezi?

Published by:

sperantaAm discutat adeseori in emisiuni despre CREDINTA.

Privesc in jurul meu si raman adesea trista cand vad ca o parte din cei din jurul meu (in special romanii) nu mai cred in nimic.

Nu cred in fortele lor, nu cred in Dumnezeu, nu cred in libertate si dreptate, nu cred in presedinte, in rege, in prietenie, dragoste si nici macar in sex.

Cand eram  un copil am auzit pentru prima data: “Credinta muta muntii din loc“.

Poate ca esecurile, ratarile pe care le avem au si o explicatie. Nu mai credem. Poate pe buna dreptate ne-am pierdut credinta.

Desi ma feresc sa mai  fac comentarii politice, deoarece “mi-am pierdut credinta” ca politicul romanesc o sa devina la un moment profesionist, lipsa de credinta in Romania se datoreaza tradarii.

Nu poti crede, nu poti urma pe cineva care te-a tradat o data, de doua ori, de noua ori.

Asa este, iar asta nu se mai poate schimba.

Din pacate, pentru noi ca popor, ca entitate, lipsa de credinta ne decimeaza, ne face face fragili, vulnerabili in fata celorlati.

Fara credinta nu putem merge inainte. Trebuie sa credem, avem nevoie sa credem in ceva sau cineva.

Nu o sa discut despre credinta politica, este un subiect interminabil, care te consuma de energie si nu ai nici un rezultat la sfarsit.

Dar vreau sa vorbesc despre pastrarea credintei,  sa-ti tii promisiunile, sa-ti dai cuvantul de onoare si mai ales sa-l pastrezi,   sa crezi, sa ai incredere, sa oferi incredere.

Pentru multa lume poate parea o chestie veche, prafuita, vreau sa vorbesc despre vechile valori care au adus la evolutia omenirii: onoare, loialitate, incredere, mandrie, suport, fidelitate, reasigurare, putere,  sa vezi dincolo de aparente.

In Londra inca se merge pe valoarea promisiunii, a cuvantului dat. Recunosc ca ma fascineaza increderea asta. Nu hartii, nu stampile, nu semnaturi.

Doar pe credinta in tine si cel in fata caruia iti dai sau iti da  cuvantul de onoare.

Eu personal consider ca este un lucru bun.

Imi place acest sentiment pe care il simt si acest cuvant. Incredere.

Va amintiti povestile cu cei trei muschetarii care luptau cot la cot. Ii unea prietenia care era bazata pe credinta.

Va amintiti sentimentul placut pe care-l aveati cand citeati?

Cat este de recomfortant sa ai credinta.

Avem nevoie sa credem in cel de langa noi, nu putem trai paranoic cu frica in san ca cel de langa noi ne va minti, fura, trada. Nu este sanatos pentru relatiile noastre si sanatatea noastra mintala.

Eu spun ca fiecare dintre noi poate si trebuie sa fie un exemplu.

Exita tradare, minciuna, hotie, este o realitatea pe care nu o putem contesta in societatea noastra. Trebuie sa stim sa  ne protejam.

Dar sa nu facem greseala sa nu mai credem in valorile parintilor, bunicilor nostrii.

Trebuie sa avem si sa purtam in suflet aceste valori.

Nu le putem impune nimanui cu forta, aceasta ar fi o mare greseala. Tot ce este impus este negat si repudiat.

Dar fii tu bunul exemplu care poate fi urmat.  Desi oamenii par ca si-au pierdut increderea, au nevoie sa creada.

Fii tu cel care poarta flacara credintei.

Eu acum  impartasesc doar punctul meu de vedere. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic.

Depinde doar de tine daca valoarea cuvintelor si credintelor mele vibreaza in tine si le vei lua cu tine dupa ce vei termina de citit.

Dar daca ne uitam la bunicii, stramosii nostii credinta lor in ei, in Dumnezeu, in valorile morale care ne-au adus azi aici.

Auzim persoane care spun eu nu cred in nimeni, nici macar in Dumnezeu. Nu, nu sunt habotnica.

Dar este vital pentru viata noastra sa avem credinta.

Nu putem merge inainte fara sa credem. Poti sa-i dai orice nume. Nu asta conteaza.

In cine sau ce crezi: ca esti tu, parintii tai, cel mai bun prieten, Dumnezeu, o piatra care o porti cu tine in permanenta pentru ca stii ca ea te protejeaza si-ti aduce noroc.

In clipele noastre cele mai grele, cand suntem la pamant ne intoarcem chipul spre cer si ne rugam la Dumnezeu. Sa ne auda, sa ne sprijine, sa putem merge inainte.

Chiar si cei care nu cred fac asta.

Avem nevoie sa credem.Trebuie sa credem.

Eu cred in adevar, speranta, dreptate, morala, integritate, libertate, liberul arbitru, prietenie, iubire, fericire, Dumnezeu, viata, lumina, cred in mine, cred in voi.

Doar credinta ne poate ajuta sa mergem mai departe.

Nu impune nimic. Fii flacara credintei si multi altii te vor urma.

Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru si o sa vedem milioane de exemple de oamenii care nu au picioare dar care au participat la Olimpiada.

Oamenii care se vindeca de boli grave.

Care au pictat desi nu avea maini, care au compus desi erau surzi.

Ce-i ridica pe toti?

Credinta.

 Pastreaza-ti credinta si poarta-o in suflet intotdeauna.

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea articolelor fara acordul in scris al autorului este interzis

 

 

Mesaje de dragoste

Drumul spre dragoste

Published by:

Drumul spre dragoste

Cap1

Cap2

Cap3

Cap4

Am ramas in mijlocul restaurantului, cu Oana lipita de mine, urmarind-o cu privirea spre usa pe Alexandra.

-O cunosti, m-a intrebat Oana cu vocea sugrumata de gelozie.

Ochii ei verzi ma sagetau furiosi.

-Nu Oana nu o cunosc, i-am raspuns cu o voce ragusita, nereusind sa maschez emotia vadita a revederii. Dar si daca ar fi asa, nu cred ca este problema ta, i-am spus desprinzandu-ma din bratele ei.

Inima imi batea cu putere. Privirea ei desi scurta a fost intensa. A vibrat in mine. Dintr-o data am simtit nevoia sa iau o gura de aer curat, gura imi era uscata de emotii.

O priveam in gol pe Oana, care continua sa ma sageteze cu privirea.

Instinctul ei de femeie daduse alarma cu mult inainte sa ma lamuresc eu.

Am iesit din local. Galagie, barbati si femeii care radeau si vorbeau zgomotos. Aerul racoros al noptii m-a linistit. Mi-am aprins o tigara, lasandu-mi gandurile sa alerge in ritmul fumului de tigara.

Si brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi. Alexandra si eu.

Ca trebuie sa fiu in tabloul in care este ea.

 

Ce i s-a intamplat? Unde a disparut atata timp?

Parea o femeie activa, implicata in foarte multe activitati care brusc dispare si reapare la fel de brusc dar total schimbata.

O femeie frumoasa si plina de viata in urma cu o luna.

Acum am vazut o femeie total schimbata, frumoasa dar foarte slaba si evident incordata.

As fi vrut sa am deschisa o usa spre ea.

Sa o cuprind in brate.

Sa o protejez asa cum era: delicata, inocenta.

Sa-i ascult indoielile sa-mi vorbeasca despre nelinistile ei si credintele ei pe care stiam ca le are.
Am deschis drumul spre mine, unei femei pe care nu o cunosc, caruia i-am adresat cateva cuvinte pe un blog, unei femei care nu are habar ca exista un barbat care se gandeste la ea.

As fi putut atunci sa ma intorc din drum. Dar am stiut ca nu vreau asta, ca nu exista cale de intoarcere pentru mine.

Stiam ca vreau sa-i arat …

…..ce vroiam sa-i arat? m-am suprins intrebandu-ma.

Imaginea ei din trecut nu reuseam sa o suprapun peste imaginea ei de acum.

 

-Victor, trebuie sa plecam m-a strigat Oana, care iesise dupa mine.

Era aproape miezul noptii. Vroiam sa fiu singur cu gandurile mele. Asa ca i-am spus Oanei pe un ton ferm, fara sa-i mai dau posibilitatea de a replica, ca o conduc acasa.

Mi-am luat ramas bun de la Radu si de la prietenii mei. M-am urcat cu Oana in masina.

O urmaream pe Oana din cand in cand cu coada ochiului.

Ma privea intens, stiam ca ar fi vrut sa ma intrebe multe. A inceput sa-mi mangaie parul. Mangaierea ei moale mi-a indus o stare de bine si de moleseala. A inceput sa ma mangaie usor, sa ma atinga pe umeri, brate, picioare.

Nu am privit-o si nu am deschis nici o discutie ca sa nu ii dau voie sa inceapa cu intrebarile si curiozitatile ei.

Am ajuns la apartamentul Oanei

– Victor vino cu mine, mi-a spus Oana cu o voce pisicoasa incercand sa ma sarute lipindu-se toata de mine.

-Oana, sunt foarte obosit si am multe probleme de rezolvat. Imi pare rau, dar vreau sa fiu singur in noaptea asta, i-am raspuns rece si distant.

Nu-mi parea rau de Oana, nu ma simteam vinovat fata de ea, desi stiam in sinea mea ca o sa sufere. Dar niciodata nu a fost vorba de noi doi.

– Victor, cine este femeia aia? Te-ai schimbat la fata in momentul in care ai vazut-o a continuat Oana sa ma interogheze.

-Oana, nu stiu cine este. Este doar o femeie pe care am mai vazut-0 in local. Nu am mai zarit-o de ceva vreme si chiar am fost socat sa o vad atat de schimbata. Atata tot, i-am raspuns Oanei rapid, incercand sa ma despart in seara aia cat mai elegant de ea.

Am impins-o usor din bratele mele, sarutand-o cuminte pe frunte.

M-am intors si am urcat in masina.

Stiam ca Oana ma urmareste, stiam ca probabil va plange. Nu mi-am intors capul.

Am plecat spre casa, am dat drumul la muzica.

Muzica a umplut linistea noptii. Dintr-o data am ascultat o poveste de dragoste. Koop- Island Blues.

Auzeam marea si tipatul pescarusilor. O vedeam pe ea cum danseaza lasciv in bratele mele in lumina rece a lunii, avand picioarele goale.

Nu mai era trista, nu mai era singura si nici eu nu mai eram singur.

Am reluat gandurile de unde am ramas…

Stiam ca vreau sa-i arat…

gandurile ma surprindeau.

Stiam ca vreau sa o prind. O vedeam cazand, era atat de vizibila caderea ei.

Am ajuns acasa. In casa goala si linistita am simtit placerea intimitatii. Desi eram singur, era placut si cald.  M-am schimbat si mi-am facut un dus. Apa fierbinte mi-a calmat trupul.

Mi-am luat un pahar cu vin si m-am facut comod in fata televizor. Somnul incepea sa-mi dea tarcoale, am atipit. Brusc m-am trezit infiorat

Imaginea Alexandrei mi-a revenit in minte. Am inchis televizorul si m-am indreptat la birou deschizand calculatorul.

Ultima oara cand am navigat pe blogul ei a fost in urma cu o luna.

In fata mea a aparut povestea unui vis. Vis inghetat.

 

Ti-a fost vreodata frig, atat de frig incat sa nu te mai poti misca?
Ti-a fost vreodata atat de frig, incat orice incercare a ta de evadare sa fie o durere crunta fizica si sufleteasca?
Frigul care-ti cuprinde trupul in acele lui de gheata si orice incercare disperata a ta nu te poate incalzi? Inghetul ala napraznic care opreste timpul in loc?
Esti prins ca intr-un cub imens de gheata, dar tu continui sa respiri in speranta ca aburul caldurii din tine te va ajuta sa-l topesti.
Te zbati, plangi, lovesti dar…gheata se strange din ce in ce mai tare pana cand te prinde definitiv cu lacrimi in ochii si palmele deschise in semn de ajutor.
Frigul ala care iti ingheata mintea si te opreste sa mai traiesti.
Ramai intepenit cu trupul inghetat, sufletul inghetat, mintea care nu te lasa sa mai pui intrebari…
Totul este rece si neprietenos in tine.
Astepti…Astepti.. Astepti…
Astepti o minune de la tine.
Stii ca esti responsabil de frigul din tine.
Atunci cand te-ai parasit ai lasat “buruienile” gandurilor, frigul , indiferenta, sa te cuprinda.
Si pe zi ce trece incepi sa arati din ce in ce mai mult cu o casa parasita.
Dar tu stii ca nu poti arunca vina pe nimeni pentru asta. Nu este nimeni vinovat, pentru ca te-ai lasat otravit de propriile ganduri.
Ti-a fost vreodata atat de frig incat ti-ai dorit sa adormi si sa nu te mai trezesti niciodata, pentru ca incercarile de scapa din stransoara rece te-au secatuit de toate puterile, lasandu-te fara vlaga, dorinta ,putinta??
Ti-a fost vreodata atat de frig incat sa adormi si sa iubesti linistea pe care o simti in somnul tau.
Ti-a fost vreodata atat de frig incat sentimentul asta atat de violent ti-a produs socul de care aveai nevoie sa te trezesti?
Dintr-o data te privesti in oglinda ghetii de care te-ai lasat cuprins…
si vrei sa te trezesti
TU vrei sa te trezesti, pentru ca in visul tau de gheata ai vazut multa dragoste in jurul tau.
Desi era liniste si pace in somul tau inghetat , nimic rau nu te mai putea atinge, dorinta sufletului tau de a fi fericit te-a trezit.
Stii ca esti inconjurat de frig, dar la fel de bine stii ca inima ta este calda si puternica.
Iar ea nu te poate lasa sa adormi. Inima ta vrea sa alerge.
Inima ta calda se lupta cu disperare cu gandurile inghetate de atata frig.
Inima ta ciocane atat de tare incat te trezeste.
Incet, incet, ochii tai inghetati prind caldura.
si te trezesti…
Totul te doare: mainile, picioarele, mintea, sufletul..
iar atunci gandurile iti spun sa-ti dormi mai departe visul inghetat pentru ca este mult prea dureros sa te trezesti
Dar inima ta fierbinte iti incalzeste obrajii care devin rosii
Te privesti din nou in oglinda de gheata. Iar chipul pe care-l vezi iti aduce aminte de copilul din tine
Copilul vesel, cu obrajii rosii, veselie in suflet si pofta de joaca
Iti aminteste ca desi erai inghetat in joaca ta, cand totul te durea, te duceai in casa unde era cald si bine.
Te duceai in casa care, era plina de dragoste si ceai cald.
Te schimbai de lucrurile reci si inghetate, iti puneai manusile pline de turturi langa caldura si priveai fascinant cum gheata sa transforma in apa, iar lucrurile tale devin iar moi si calde.
Ti-a fost vreodata atat de frig, incat sa simti forta caldurii care te cuprinde?
Gheata din mine incepe sa se topeasca.
Ma doare totul.
Dar stiu ca undeva ma asteapta un ceai cald si multa dragoste.
M-am intors dupa o perioada lunga in care mi-am dormit somul inghetat.
V-am vazut in vis pe voi.
Aveam nevoie de dragostea voastra.
Stiu ca langa voi este cald si bine.
Undeva o cana de ceai aromat cu gust de scortisoara ma asteapta.
Vreau sa-l sorb incet si sa ma bucur de gustul lui aromat.

Multumesc Victor pentru mesaj. Raspunsul meu vine destul de tarziu.
Sunt suflete ranite care mor, altele care ingheata, unele din ele se trezesc.
Fluturii mor cand aripile le sunt atinse. Zborul lor le este frant din dorinta egoista de a-i prinde si bucura de frumusetea lor.
Nimeni nu ar trebuii sa prinda fluturii si sa le ucida zborul.
Ne putem bucura de joaca lor pe florile colorate, de frumusetea lor care ne incanta ochii si inima.
De ce sa ucizi ceva ce iti aduce bucurie in suflet?
Sufletul meu este ca un fluture.
Trebuie lasat liber ca sa te poti bucura de joaca lui frumoasa.

Ai citit Banchetul lui Platon?
Platon ne povesteste despre fiinta androgina, pe care zeii au impartit-o in barbat si femeie. Din momentul in care ei a fost separati au fost foarte nefericiti si au plans pentru partea din ei care le-a fost luata.


Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fii din nou complet trebuie sa ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.

De data asta m-am intors si nu voi mai pleca atat de repede.
pentru voi Alexandra

Cuvintele ei a m-au tulburat.

Am  ramas nemiscat, privind fix ecranul monitorului. Cu gandurile mele intepenite in gandurile ei cuprinse de frig, frica, spaime, neputinte, dorinte.

Citindu-le m-am lasat cuprins de frigul gasit in randurile ei.

Nu am stiut ca cineva poate sa se simta asa de departe si rece.

Nu am cunoscut niciodata cum este sa fii atat de obosit incat sa nu-ti doresti sa te mai trezesti.

Nu am simtit niciodata cum este sa fi cuprins de frig, sa te sufoci cu gura deschisa dupa o gura de aer, sa mori zbatandu-te sa traiesti.

Am privit fotografia mea cu multa atentie de data asta

Si am observat ce nu vazusem prima data, fiind atent la alte detalii.

Am privit-o pentru prima data in ochi.

In dispret cu zambetul ei seducator am vazut niste ochi mari, negrii dureros de tristi.

M-am indepartat instinctiv de calculator incercand sa pun distanta intre mine si ea.

Nu-mi doream probleme si nici femei cu probleme.

Am respirat adanc sa-mi regasesc cumva echilibrul pierdut din cauza randurilor citite.

 

Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fii din nou complet trebuie sa ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.

Oare eu sunt intreg? nu m-am simtit niciodata ca si cum ceva mi-ar lipsi.

Sunt egoist? Oare nu sunt capabil sa iubesc? Imi plac femeile si doresc sa se simta bine cu mine si eu cu ele.

Nu mi-am dorit niciodata mai mult. Intotdeauna am fost multumit cu viata pe care o am.

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.

Cum adica cand iubesti inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte? Notiunile pareau mult prea abstracte pentru mine la ora 4 dimineata.

Mintea mea nu mai putea judeca limpede. Stiam ca nu pot raspunde pertinent inapoi.

M-am dus la culcare repetandu-mi ca un papagal: “Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”

Ii simteam suferintele, desi nu ne cunoasteam. Am inceput sa ma foiesc in pat cautand raspunsurile la gandurile mele si intrebarile ei.

Brusc am inceput sa ma simt ca si cum nu as mai fi avut aer.

Nu am simtit lipsa jumatatii mele niciodata. Imi place patul meu gol, imi spuneam in gand.

Muzica care se auzea in surdina imi mangaia auzul dar incepuse sa-mi rascoleasca si sufletul

M-am ridicat din pat cu gandul sa fac miscare si sa-mi alung gandurile astea mult prea domestice pentru mine.

M-am indreptat spre barul plin de bauturi din camera de zii.

Mi-am pus un pahar cu vin si mi-am aprins tigara. Era deja 4 dimineata, nu puteam dormi.

M-am intrebat  de ce dintr-o data toata atentia mea se concentreaza catre o femeie pe care nu o cunosc si probabil imi va fi foarte greu sa o cunosc.

M-am dus spre feresatra.

Cerul era plin de stele. Nici tipenie de om pe strazile goale.

Cladirile era scufundate in intuneric.

Ce fac oamenii la ora asta? Evident ca dorm, un zambet obosit mi-a trecut peste fata.

La ora la care altii dorm, eu beau vin si fumez.

Oamenii isi doresc sa nu fie singuri. Cauta fericirea. Alearga dupa ea, unii o gasesc, altii se prefac ca o gasesc altii nici macar nu pleaca in cautarea ei.

Sunt eu un barbat fericit?

Unde gasim fericirea? Cand incepe? Unde se termina?

Da, sunt fericit.  Nu indragostit, dar un barbat fericit sau mai bine zis un barbat multumit cu viata lui.

 “Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”

M-am oprit in mijlocul camerei. Atunci am stiut ce vreau sa-i arat….

un drum.. iar pe drumul ala eu voi fi acolo. O voi astepta.

Voi fi acolo!

O voi sprijini, o voi indruma, o voi face sa rada, o voi sustine, o voi prinde,  o voi invita la dans, o voi seduce si ma voi lasa sedus de ea.

este drumul care duce spre dragoste

Trebuie

Sa-i arat dragostea! Dragostea care deschide portile fericirii.

Fericirea  ei si si fericirea mea.

continuare

ganduri ratacite

 

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea oricarui articol sub aceasta semnatura este interzisa