Am vizitat Muzeul dedicat celui de-al doilea razboi mondial, Londra, pe 30 decembrie 2012.

Muzeul era plin de oameni curiosi din toata lumea. Paseam timizi intr-un razboi pe care din fericire nu l-am trait.

Paseam intr-o lume a lacrimilor, a absurdului pentru noi oamenii simpli, care ne traim viata onest, iubind, dansand, muncind, jucandu-ne, plantand flori, scriind…

Au fost momente in care am simtit umilinta, frica, teroarea, in care am simtit bombardamentele si suierele sirenelor care ne anuntau ca putem iesi din adapost.

Dupa care vedeam jocurile inocente ale copiilor care sareau coarda prin praful ruinelor.

Ascultam alaturi de alte sute de oameni, marturii ale unor prizonieri care au reusit sa supravietuiasca terorilor din lagare.

Am auzit suierul trenurilor si mirosul de carne arsa.

Am auzit tipatul copiilor si simtit disperarea mamelor care si-au vazut copiii rapiti de langa ele.

Am vazut mesele de tortura si salile in care Josef Rudolf Mengele a ordonat multe experimente, jocuri genetice, creare de noi oameni.

Am simtit cum este sa fii masurat, cantarit, amputat.

Privesc azi cu tristete in jur si vad un razboi mai salbatic decat cel despre care am citit in trecut.

Vad oameni care se urasc, tineri care se drogheaza, fete care se prostitueaza, mame care isi ucid pruncii, Mafie care ucide fara mila, acte teroriste, oameni care mor nevinovati (recentul incident din Boston este ultimul exemplu pe care noi il stim), femei obsedate de avea infatisarea perfecta a unei papusi Barbie pentru a atrage atentia lumii, a barbatilor care se pare ca au uitat ca frumusetea unui om vine din interior, dintr-un suflet curat,  muzica de calitate indoielnica care are doar scopul de a spala creierele, mesaje subliminale.

In realitate in toate colturile aceste lumi, se pregatesc razboaie. Coreea de Nord ameninta SUA.

Suntem incapabili sa invatam din trecut si ca si  in trecut, noi, oamenii simpli vom plange, vom fi violati, amputati, copiii ne vor fi omorati sub ochii nostri, se vor face experimente.

Va invit pe cei care sunteti in Londra sau intentionati sa ajungeti in Londra sa vizitati acest Muzeu care este dedicat in intregime celui de al doilea razboi mondial si victimelor lui.

Va invit la un moment de meditatie, de reculegere, de solemnitate.

Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili. Estimările variază destul de mult. Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei (polonezi, rromi, homosexuali, comuniști, dizidenți, handicapați, prizonieri sovietici, etc) uciși în lagărele Holocaustului.

Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți, (din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi), iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți, (din care aproximativ 5 milioane au fost germani). Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești: între 20 și 28 de milioane de morți în total, din care 13 – 20 milioane erau civili. Per total, 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților, iar restul de 20% de partea statelor Axei^[1].

La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia europeană se prăbușise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.

Din ce am citit pe site, se pare ca este  inchis pentru diferite imbunatatiri pana in Iulie 2013.

Dar va rog sa-l puneti pe lista voastra pentru urmatoarea vizita.

http://www.iwm.org.uk/

IWM London
Lambeth Road
London SE1 6HZ

Mai multe fotografii din muzeu aici si alte locuri de vizitat in Londra aici

Maddie Ancuta
http://youtu.be/3ra2m7gNMOw
http://youtu.be/Dr0fwLux7WA