Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Diverse Top Secret

Legiunea venita din trecut

Published by:

intamplari ciudateLegiunea venita din trecut. Istorii neelucidate

Intr-o seară din luna septembrie a anului 1974, scrii­torul A.C. McKerracher şi-a întrerupt lucrul şi a hotărât să facă o pauză în care să ia aer în poarta casei. McKerracher şi familia lui se mutase de curând într-un cartier rezi­denţial situat pe o colină care domina orăşelul de provin­cie scoţian Dunblane, din comitatul Perthshire. Noaptea era senină iar aerul rece şi uscat. In vale, oraşul era învă­luit în ceaţă. Deodată, tăcerea a fost ruptă de un zgomot care semăna cu mişcarea unei mulţimi peste câmp.

Crezând că era victima surmenajului, McKerracher s-a întors în casă. Dar, douăzeci de minute mai târziu, tulburat de ceea ce se petrecuse, a ieşit din nou. Zgomotele erau mai puternice şi mai apropiate decât înainte. De data asta ai fi zis că o trupă mare de oameni mergeau pe cealaltă parte a străzii.

„Incremenisem în loc, ascultând mărşăluirea invizibilă de vizavi, a povestit scriitorul. Cred că erau mii de oameni căci zgomotul era foarte puternic.“

Crezând că îşi pierde minţile, scriitorul s-a forţat să re­intre în casă şi s-a întins în pat. O săptămână mai târziu, McKerracher, fiind în vizită la o familie vecină, a auzit de la ei o întâmplare ciudată. Gazdele i-au spus că, cu o săptămână în urmă, noaptea târziu, câinele şi pisica lor se treziseră brusc şi îşi zbârliseră părul ascultând parcă ceva. Chestia asta durase douăzeci de minute. Cei doi adăugau că animalele erau înspăimântate.

McKerracher nu le-a vorbit de ce i se întâmplase lui. Totuşi, comportamentul ciudat al animalelor se produsese la aceeaşi oră la care auzise defilarea acelei mulţimi de oameni cu o săptămână în urmă. Căutând o explicaţie, scriitorul a descoperit că un vechi drum roman, care mer­gea spre nord, trecea chiar prin spatele caselor aflate de cealaltă parte a străzii. In anul 117 era noastră, legiunea a 9-a de elită, formată din soldaţi iberici, fusese trimisă în regiune pentru a înăbuşi o revoltă a triburilor scoţiene. Legiunea număra patru mii de oameni.

Respectiva legiune primise porecla de „a 9-a Ghinionis­ta” în urma unor evenimente care avuseseră loc în anul 60. In anul acela, oamenii legiunii o biciuiseră pe regina Boadice din tribul icenilor din Anglia, şi îi violaseră fi­icele. Regina îi făcuse de ruşine în mod public şi mai târziu condusese o rebeliune care făcuse multe victime în rândurile lor.

Legiunea, reorganizată, nu mai fusese niciodată aceeaşi. Lungul ei marş prin Scoţia avea să se termine într-un chip ciudat. La puţină vreme după ce a trecut prin locul pe care secolele viitoare aveau să-l numească Dunblane, legiunea a dispărut fară să lase vreo urmă.

In octombrie 1984, McKerracher, care nu avea să mai audă zgomotele şi avea să se multe în alt cartier din Dun­blane, a ţinut o conferinţă despre istoria locală în faţa membrilor unei asociaţii feministe. După ce şi-a terminat expunerea, Cecilia Moore, o membră a asociaţiei, s-a ridi­cat în picioare şi a declarat că s-ar putea foarte bine ca să fi auzit şi ea zgomotul făcut de legiunea romană.

Cecilia Moore locuia chiar în fata fostului domiciliu al conferenţiarului. „Intr-o seară, când ieşisem cu pisica, am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu zgomotul făcut de o armată trecând prin grădina mea.“ McKerracher a reuşit să determine cu precizie că incidentul relatat de ea avusese loc exact în momentul în care îl observase şi el.

„Sunt convins, a scris el, că ceea ce am auzit noi doi era într-adevăr legiunea romană, în marş spre destinul ei fatal, în urmă cu aproape două mii de ani.“

 

Fenomenele stranii ale lumii by Charles Berlitz

 

mai multe articole in Top secret

 

 

 

Mesaje de dragoste

Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Published by:

pianul lui Dumnezeu

Pianul lui Dumnezeu-Mesaj de dragoste

Nu-mi amintesc cum am cazut.

Stiu ca s-a intamplat brusc. In cadere am cuprins cerul cu privirea. Eram inuman de fericita.

Continuam sa ma scufund in ritmul unui vals doar de mine auzit.

Vedeam prin verdele apei urmele soarelui care ma privea tacut si aspru.

Dintr-o data am vazut doar verde, cu cat coboram verdele era tot mai intunecat, pana cand dintr-o data am fost inconjurata doar de negru si de frig.

M-am oprit din dans, continuand doar sa ma scufund.

M-am transformat intr-o nota. Eu eram Mi. Nu stiu de ce, dar asa ma cantam, asa ma auzeam. Nu stiam ca sunt atat de frumoasa.

In jurul meu se invarteau ametitor un barbat Do, un copil Re, o femeie La.

Continuam sa cobor. Notele treceau  pe langa mine, iar eu invatam uluitor de repede.

Fiecare nota era inceputul unui nou cantec. Unele erau vechi, doar le reinventam, altele le auzeam atunci.

Unele era vesele, altele triste, unele sobre, alte firave si nefiresti, arogante, senzuale. Cele care erau de dragoste erau cele mai inalte.

Cantau despre viata mea, despre destinul meu si despre destinul tau.

Nu intelegeam de unde  Do Major stia atat de multe despre mine.

Era foarte batran, parul alb, ochii albastrii.

El m-a oprit si mi-a zambit. Mi-a spus ca sunt o nota foarte importanta si ca nu trebuie sa ma scufund atat de devreme.

Am multe cantece de format, de cantat. Cantecul meu este de abia la inceput, nu am scris decat cateva note.

Mi-a spus ca fiecare dintre noi este o nota. Suntem importanti. Uneori nu realizam ca lipsa noastra, duce la dezacorduri.

Suntem falsati si atunci ne pierdem.

Alteori suntem divini pentru ca suntem uniti si puternici.

Trebuie sa invatam sa traim impreuna pentru a fi fantastici.

L-am privit pe batranul cu ochi albastri zambind.

Am inteles in sfarsit ce suntem. Suntem notele cantate de Dumnezeu la pianul Universului.

Soarele ma incalzea puternic. Am intredeschis ochii.

Un batran cu ochi albastri, plin de riduri, cu par alb care se itea de sub o palarie veche de paie ma privea ingrijorat.

Langa el  era micul meu prieten care alerga in fiecare zi pe plaja. Blana cafenie, ochii caprui, blanzi, calzi si inteligenti ma supravegheau la fel de atent ca stapanul sau.

Botul lui cald ma impungea usor sa ma trezesc.

-Ce s-a intamplat? am intrebat privind ciudata pereche.

Asta trebuie sa raspunzi tu, s-a auzit vocea speriata a batranului, in timp ce ma  ajuta sa imi revin.

Nu-mi amintesc nimic, m-am oprit brusc.

Dintr-o data am realizat ca in fata mea sta Do major.

Esti Dumnezeu. Am visat ca eram o nota dintr-un cantec cantat de Dumnezeu la Pian.

Nu, nu sunt Dumnezeu a izbucnit in ras batranelul.

In acel moment ca la un semnal, cainele pe numele Lucky mi-a sarit in brate cu un avant teribil, de parca m-ar fi cunoscut de o viata.

Am ajuns intr-un tarziu acasa.

Eu, batranul si cainele.

Suntem acum 5 note care formam un cantec.

Eu, Tu, batranul, catelul si marea.

Au trecut 7 zile de la aceasta intamplare.

De asta nu ti-am mai scris. Nu am uitat de tine. Acum stiu ca destinul meu este alcatuit din multe note.

Una dintre ele esti tu, alta este marea. Incet, incet, incep sa le descopar pe fiecare.

Azi m-am simtit singura pe tarmul marii. Batea vantul, marea era furioasa. Batranul si catelul nu au mai aparut.

Nu ti-am spus, batranul este cel care mi-a facut fotografia atunci cand ma ascundeam de privirile tuturor.

Mi-a aratat fotografia.  Nu l-am intrebat de ce acesta fotografie este atat de speciala pentru el incat sa o pastreze alaturi de cele ale familiei sale.

Nu a venit in seara asta si i-am simtit lipsa povestilor sale.

Fiecare seara era o alta poveste.

Ding! Dong! Ding! Dong!

Ora 22.10 . Cine poate fi la ora asta, m-am intrebat in timp ce imi strangeam halatul alb si pufos in jurul meu.

Lucky imi sare in brate. Pentru cateva secunde privirea mi se opreste in ochii lui, adanci si tristi.

Toata durerea si dragostea Universului s-a strans in acea privire.

Tinand lesa in mana in spatele lui un barbat tanar incerca sa  potoleasca entuziamul cainelui.

Bunicul meu mi-a spus ca Lucky te-a ales pe tine si dupa cum se vede a avut dreptate. Ieri a zacut toata ziua si a scancit, a continuat barbatul pe un ton usor fastacit.

Lucky s-a strecurat pe langa mine in casa. S-a asezat cu botul pe labe langa masuta mea de scris.

L-am privit. Ma asteapta.

Barbatul imi intinde un plic isi ia ramas bun si pleaca.

Ma asez la masuta, Lucky punandu-si botul frumos pe picioarele mele.

Din plic iese o fotografie.

Fotografia mea. Pe spate sunt scrise cu o caligrafie aproape scolareasca cateva cuvinte.

Nu uita ca esti o nota frumoasa, cea mai frumoasa nota pe care Dumnezeu poate sa o cante.

Impreuna cu alte note vei forma un cantec.

Canta-ti cantecul!

Lucky va fi langa tine intotdeauna iar eu voi fi ingerul care te va veghea.

Nimic nu este intamplator in viata.

Multi vor trece pe langa tine,  unii vor ramane, multi vor pleca.

Sa nu uiti ca suntem cantati de Dumnezeu la pianul Universului.

 

mai multe Mesaje de dragoste

 

©Maddie Ancuta

Relatii si sex

Dragostea ca sarea in bucate

Published by:

cupluri fericite

Dragostea ca sarea in bucate

Dulce, sarat, iute, picant. Gusturi diferite, culori diferite care creeaza diversitate.

Cine esti tu? Cred ca fiecare avem cate putin din toate.

Este adevarat ca sunt diferente intre barbati si femei, nimeni nu poate nega asta.

Dar nu suntem atat de diferiti pe cat se vorbeste, nu venim de pe planete diferite.

Avem mult mai multe in comun.

Daca intelegem ce avem in comun, acceptam diferentele, mai mult ca sigur ca relatiile noastre vor functiona foarte bine, in loc sa ne tratam ca si cum a fi diferite specii.

Adesea vad tot felul de fotografii circuland pe facebook in care se subliniaza diferentele dintre un barbat si o femeie.

Femeia face, barbatul drege.

Femeia este asa, barbatul pe dincolo.

Da, sunt diferente, dar de ce nu vorbim niciodata despre ce avem in comun?

De ce tot timpul vorbim de lipsurile din viata noastra in general, in loc sa ne bucuram de ce avem?

O relatie este daca este sa folosesc un cuvant mai special, o relatie este ca o echipa. Prima data sunt doi, in timp apar mai multi. Familie , prieteni, colegii etc.

In aceasta  relatie, “echipa” fiecare vine din ambele parti cu:talent, ganduri frumoase, atitudine, personalitate, resurse, creativitate, zambete, culoare, incapatanare, teama…

Fiecare echipa are nevoie de oameni diferiti cu diferite talente si abilitati pentru a realiza un proiect si a-l duce pana la capat.

Poate ca amandoi aveti tendinta de a fi lideri, luati decizii rapide, aveti idei fantastice, dar un “proiect” trebuie vazut in ansamblu, detaliile, nuantele care fac ca acel “proiect” sa aiba succes.

Bun, acum stim clar ca sunt diferente, sa le acceptam si sa privim beneficiile.

Trebuie sa vedem aceste diferente ca fiind speciale, diferenta inseamna progres, face ca o echipa, relatia sa functioneze mai bine.

Ce avem in comun ? Aceeasi viziune legata de viata, dragoste, socializare, umanitate, progres, erotism, si multe altele dar in acelasi timp stim ca viata vine si cu provocari (dorinta de a fi iubit, dorinta de a controla, nevoia de a fi inteles, egoism etc).

Este ca si cum doi soferi foarte buni vor sa conduca aceeasi masina. In loc sa existe discutii inutile legat de calitatile fiecaruia, mult mai simplu este ca fiecare sa conduca pe rand. Avem nevoie si de un copilot, nu doar de pilot.

Lucrurile in comun trebuie pretuite, sarbatorite si folosite.

Vor iesi si scantei, asta este bine pentru ca diversitatea inseamna progres, aduce ceva nou, face relatia speciala si puternica.

Priveste asa!  Esti in ceva “orice poate fi acel ceva” relatie, parteneriat de afaceri, ce vrei tu.

Ai nevoie sa lucrezi impreuna cu “partenerul tau” pentru a reusi.

Daca combini talentele pe care le aveti in comun , este clar ca veti avea multe impliniri, decat sa trageti in directii diferite.

Toti suntem oameni: ne este teama, suntem vulnerabili, incercam sa gasim un sens vietii noastre, vrem sa dam sens vietii noastre.

Daca ne uitam si scoatem in evidenta doar ce este diferit, riscam sa pierdem si mai ales sa ne pierdem.

Hai sa uitam de toate tampeniile care circula peste tot legat de femei si barbati, daca femeia ar face , daca barbati nu ar face si tot asa…

“Femeile sunt blonde, barbati toti sunt porci”.

Femeile sunt inteligente asa cum sunt si barbatii.

Sunt si  “femei porci” asa cum sunt si barbati fascinanti.

Avem nevoie unii de ceilalti.

Sunt femeie si am nevoie de ajutorul, intelegerea, puterea de decizie, inteligenta, protectia, rationamentul barbatului.

Asa cum barbatul are nevoie de compasiunea, intelegerea, delicatetea, senzualitatea femeii.

Asta este viata, nu comentariile tampite care circula online.

E adevarat ca datorita diversitatii exista: misogini si misandre:)

Sa uitam de mesajele gen ” Al Bundy” chiar nu ne fac bine.

O saptamana minunata si nu uitati sa apreciati oamenii cu tot ce au ei.
Mai multe articole in Arta de a fi tu

Maddie Ancuta