Craciun, traditii si datini in Anglia
Nefiind o persoana religioasa, dar placandu-mi acel spirit al Craciunului… nu neaparat ca e sezonul daruirii si asteptarii cadourilor, Ci doar ca se aduna lumea, se ameteste cu vestitul eggnog , si sta la discutii. Orasul e impodobit, lumini peste tot, ce sa spun … feeric (gluma). Se vand carnati direct din foc, porci la rotisor cu sos de mere si mai multe mancaruri traditionale englezesti.
Comparativ cu a noastra iubita Romanie, omul are bun simt, e educat, e mult mai evoluat. Nu exista batai in mijloc de strada intre betivi, oameni care merg din usa-n usa pentru a-si cere dreptul si taxa de protectie divina si nici a doua clasa de oameni care vin in turul 2 pentru a intinde mana. Si astora din urma trebuie sa le dai banu’ pentru o voce de cacat, ragusita si cu iz de alcool. Nu. Macar de traditii din astea am scapat. Si de imaginea sangelui de porc proaspat ucis pe zapada pisata, gablena la culoare. Urasc traditiile romanesti si tot ce tine de ele. Am fost crescut cu ele, am participat (fortat) pentru ca acel spirit al Craciunului sa poata intra in mine(fortat, ca-s stramt).
Cu toate astea, nu am scapat de ferestrele luminate de anumite globulete si luminite festive care-mi aduc aminte de acea discoteca obosita de la tara, unde oamenii veneau pentru a se relaxa si arata masculinitatea, dupa ce in ziua respectiva si-au vanat hrana, si-au batut sotia si au mancat fericiti si impliniti. Apoi au mai batut-o o data pentru ca le-a pus leustean in bors.
Tot ceea ce-mi lipseste este acel miros de brad de care la un moment dat te saturai si iti venea o oarecare scarba trecand pe langa acel pom frumos, asteptand boboteaza pentru a-l arunca dracului.
Acestea fiind spuse, ma bucur ca traiesc intr-un loc linistit, turistic. Fara zapada , umed vantos. Pentru ca na, bine-am venit in Anglia and bring us a figgy pudding (acea colinda scolara).
semnat: un nonconformist