Astăzi se împlinesc 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi din istoria României, 15 ianuarie 1850 Mihai Eminescu s-a nascut la Ipotesti ca si al saptelea copil al familiei Eminescu.
Printre cartile luate din Romania sunt si poeziile semnate de Eminescu si ma bucur ca am o editie speciala a poemelor lui.
Este poetul care mi-a mangaiat adolescenta cu cele mai frumoase ganduri de dragoste, filosofia lui ancestrala si literatura erotica.
Din pacate, privesc cu tristete la lipsa de interes pentru cultura, istoria, literatura romana.
Suntem singurii “perdanti”.
Poetul se defineste singur: “Aspru, rece, suna cantul cel etern neispravit” – lasand astfel loc pentru alte contributii atat de necesare spiritualitatii noastre nationale, in sincronizarea cu universalitatea.
Universul motivelor eminesciene este alcatuit din: timp si spatiu national, padure, mare, doina, vis, melancolie.
Dar prin intermediul prietenului meu poet targovistean Cristian Gabriel Groman pe care il las sa povesteasca lucruri mai putin cunoscute si prezentate publicului larg legate de viata si moartea lui Mihai Eminescu.
“Incet-incet, iese la iveala, precum untdelemnul deasupra apei, Adevarul despre moartea (asasinarea) unui martir al neamului romanesc, Eminescu…
Ce stim (ce am fost invatati) noi? Ca Eminescu a fost un mare poet (national)…cam atat…si ni s-a mai spus ca, spre sfarsitul vietii a fost lovit de nebunie, ca era sifilitic, alcoolic si multe altele…Nimic mai fals…Adevarul este ca Eminescu a fost un gazetar de exceptie, un jurnalist inteligent si incomod, ce a fost timp de 13 ani redactor la ziarul “Timpul”, unde nu a ezitat sa infiereze de fiecare data politicienii corupti si lacomi si sa deranjeze Marile Puteri ale vremii…Toate acestea i-au adus lui Eminescu sentinta de condamnare la moarte, Eminescu ii critica dur pe politicienii vremii, pentru ca ii abandonasera pe romani in fata Marilor Puteri…Eminescu a sustinut si participarea Romaniei la Razboiul de Independenta insa, mai tarziu, a criticat dur Guvernul I.C.Bratianu pentru ca nu ceruse nici o garantie scrisa de la rusi…Eminescu voia si sustinea prin ceea ce scria in “Timpul” refacerea Daciei Mari, ceea ce deranja Marile Puteri.El lupta pentru Ardeal si pentru alipirea acestuia la tara mama.Bismark, amenintase Romania cu o declaratie de razboi daca nu se inceteaza batalia pentru Transilvania…Iar P.P.Carp, trimisul tarii noastre la Viena, ii scria lui Titu Maiorescu: “si mai potoliti-l pe Eminescu” In acele zile se finalizau termenii Tratatului dintre Romania si Austro-Ungaria…o moarte pusa la cale amanuntit si miseleste…Eminescu isi incepe cariera de jurnalist in aceeasi perioada cu “chestiunea orientala” ce presupunea impartirea teritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman.Marile Puteri implicate erau Rusia si Austro-Ungaria.Eminescu a luptat cu amandoua…Fiind un jurnalist foarte incomod, Eminescu “trebuia” redus la tacere…Totul a fost minutios pus la punct…Pe 28 iunie 1883, i se insceneaza o criza de nebunie.La ora 6 dimineata, Ecaterina Szöke Magyarosy, prima sotie a lui Slavici, (unde Eminescu locuia in gazda) ii trimite un bilet lui Titu Maiorescu(considerat prieten cu Eminescu), care locuia nu departe de Slavici.Aceasta ii spune lui Maiorescu in bilet sa o scape de Eminescu, pt ca a innebunit…Maiorescu, fara sa verifice ce s-a intamplat acasa la Slavici, obtine in aceeasi dimineata,un bilet de internare pt Eminescu, la spitalul “Caritatea” al dr.Al.Sutzu, obligandu-se totodata sa plateasca si spitalizarea,300 lei/luna.Eminescu vine la Maiorescu acasa, acesta il trimite la sediul Societatea Carpati,unde il asteptau presedintele societatii si multi altii ca sa-l dea la balamuc.Eminescu, schimba planul, merge la Capsa, se intalneste cu Grigore Ventura.Aici e un episod trucat de Ventura.El spune ca Eminescu ar fi scos pistolul, de fata cu patroana Marie Obeline Vautier si ar fi amenintat ca il omoara pe rege.Insa nu se regaseste nici o marturie scrisa de la nici un martor desi, daca era adevarat, trebuia consemnat.Eminescu merge cu Ventura (e ipoteza lor) la palat, unde gasesc portile inchise, apoi, la baile publice Mitrasewski.Ventura il inchide inauntru, cheama pe cei de la Societatea Carpati, vin 2 prieteni de-ai lui Eminescu, Secaseanu si Ocaseanu, culmea, cu o camasa de forta…De aici incepe calvarul, privarea de libertate a celui care a vrut Refacerea Daciei Mari, a celui care a luptat cu toate puterile lui gazetaresti pentru Ardeal…In chiar ziua “legarii” lui in camasa de forta, aparea ultimul sau articol din “Timpul” intitulat:”Pentru libertatea presei si jurnalistului”,un adevarat testament…A fost “tratat” pentru boli pe care niciodata nu le-a avut, i-au fost administrate doze gigant de mercur, intre 4 si 7 grame (desi se stia ca e toxic). Veronica Micle a luptat pentru a-l transfera la un alt spital, Maiorescu se opunea din rasputeri…In cele din urma, a fost transferat la Viena.Aici, dupa o cercetare foarte amanuntita, doctorii l-au declarat sanatos…Eminescu a revenit, la fel de pornit, incomod, a publicat iar ceea ce nu convenea…Ceea ce a dus iarasi la incatusarea lui in acelasi spital, ca in 1883, numai ca acum era anul 1889, martie.Pe 15 iunie, se stingea acel pe care nimeni dintre noi nu l-a stiut ca un stindard al Unitatii Nationale, l-am stiut doar din auzite, ca a fost un mare poet, dar care a murit bolnav si nebun…NU…N-a fost nebun, nici macar ei, cu tratamentele lor de exterminare fortata nu au reusit sa il innebuneasca!!!Creierul lui Eminescu este “uitat” pe fereastra, in soare, si, dupa citeva zile de nefixare, este trimis lui Gh. Marinescu, pentru a fi examinat. ln 1889, Marinescu avea 26 de ani, fiind incepator, asistentul lui Babes. Daca prof. Babes nu a primit creierul, pot fi avute in vedere doua posibilitati: ori cazul prezenta interes numai pentru curiozitatea tinarului asistent (ceea ce era de neconceput in cazul creierului lui Eminescu), ori si aceasta este ipoteza spre care inclinam pe undeva, “anumiti” oameni, sa nu spun o “intreaga protipendada”, se temeau de diagnosticul severului prof. Victor Babes, care era personificarea omului de stiinta corect si competent. Gheorghe Marinescu declara despre creierul poetului, multi ani mai tirziu: “Creierul mi s-a adus de la Institutul Sutu intr-o stare de descompunere care nu permitea un studiu fin al structurii circumvolutiunilor. Putrefactia era datorata caldurii celei mari, probabil ca s-a scos prea tirziu dupa moarte… Creierul era intr-adevar voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate si prezenta ca leziuni macroscopice o meningita localizata la lobulii anteriori… Din nenorocire, creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am facut studiul istologic, ceea ce e o mare lacuna…”. Sarmanul Eminescu! Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic obiectiv! Eminescu nu a murit insa de paralizie generala, Gheorghe Marinescu se inselase. Punind cap la cap toate dovezile strinse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sint cit se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues, si nu a avut o dementa paralitica”. In ceea ce priveste alcoolismul, acesta nici nu intra in discutie. Presupusul sifilis al lui Eminescu este scos din mineca imposturii si botezat “ad-hoc congenital”.
La autopsie, doctorul a examinat superficial creierul lui Eminescu, a notat ca era neobisnuit de mare si l-a aruncat la gunoi…Rusine!!!Nu isi afla linistea nici acum Eminescu pana nu va fi reabilitat!El nu a fost nebun, sifilitic, alcoolic sau ce ni s-a mai spus…Sunt doar minciuni fabricate …O calugariţă din Văratec, care a trait 107 ani, l-a vazut si descris pe Eminescu..-“Un tanar frumos, cu voluptaţi tritonice.. Dimineaţa ridica nişte greutaţi..” La Blaj Eminescu a caştigat un concurs de înot, sport unde înalţimea contează mult, iar Eminescu avea 1.68 m (Creangă avea ..2m). Organizatorul concursului spunea : “Pe lacul Chereteu au venit mulţi inotatori si, deşi sunt mulţi înotatori buni în Blaj, cu Eminescu nici unul nu se putea ţine! Intra sub apă ici şi ieşea hăt departe dupa mult timp!”.Sta in puterea noastra sa cerem Dreptate pentru Eminescu si reabilitarea lui!Sa nu mai invete copiii nostri aberatiile pe care le-am invatat noi despre el, ci Adevarul!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Eminescu, martirul!!! Doamne ajuta!!!
Cristian Gabriel Groman
Noaptea fetiţa dormea la pământ atunci ea intra numa-n cămaşă în odaia lui şi sau pe jos, sau de-a-n picioarele el se-mbăta de frumuseţile ei. A-i cuprinde şalele, a ţine mâna la acele rotunzimi perfecte şi pline era deja o fericire nemaipomenită, nouă încă, apoi ea mai era şi ruşinoasă, încât actul amorului o făcea să tremure, să ţipe, să leşine, ceea ce-i adăuga şi mai mult fericirea.”
Iată încă vreo câteva imagini erotice din alte câteva proze scurte de-ale lui Eminescu:
„Abia acum băgă de seamă că ea era goală…o cuprinse tare, o lipi de corpul lui…îşi închise ochii şi-i sfărmă parcă buzele în sărutări. Se-năduşea sărutând-o, simţirele-i piereau, parcă nu mai gândi nimic…”. (Moartea Cezarei)
„Îşi despletise părul pe umerii rotunzi şi pe sânii crescuţi în sete de amor, până rămase goală şi frumoasă ca o statuie antică, având înaintea acestei din urmă avantajul vieţii, acea pieliţă caldă, dulce, netedă, care lăsa urme dac-o atingeai…”. (Cezara)
„Apoi urmau trunchii rotunzi ai picioarelor, tari şi copţi numai buni de-a sugruma şalele unui amant între ele…”. (Ea era albă ca zahărul)
In aceasta seara va invit la ora 19.00 Londra, 21.00 Romania, la emisiune speciala dedicata lui Mihai Eminescu si realizata de bunul meu prieten scriitor George Serban -Mangalia Romania
