Radio Catch22 London » August 29, 2012

Daily Archives: August 29, 2012

Arta de a fi TU

Nu sta langa persoanele care nu te fac sa te simti bine

Published by:

spune ceva frumos

Nu sta langa persoanele care nu te fac sa te simti bine

O vorba universala spune ca cei care seamana se aduna.

Si este normal sa fie asa.

In urma cu 4 ani ma indragostisem de Feng Shui asa ca am inceput sa-l studiez.

Tot ceea citeam era de bun simt si realizabil. Sunt lucruri uimitor de simple.

Daca iti doresti sa ai succes in viata, la munca, sa socializezi trebuie sa fi atent cu cine te insotesti.

Sunt doua grupuri de oameni. Ii stim foarte bine.

Un grup este alcatuit din oameni entuziasti, care merg langa tine in acelasi ritm, rad, cand vorbesc te simti bine in preajma lor.

Celalalt grup:este grupul nemultumitilor, vesnicilor carcotasi, care iti reduc starea pozitiva, care te trag in jos spre nivelul lor de inactivitate.

Cel de-al doilea grup este clar ca nu este grupul in care vrei sa te implici daca esti un om care face ca lucrurile sa se intample si doreste sa fie fericit.

Asa ca insoteste-te cu oameni pozitivi, inteligenti. Adica oameni care considera ca viata este plina de provocari care trebuie incercate si chiar daca este greu nu uita sa-si mentina optimismull si zambetul pe buze.

Trebuie sa fim alaturi de oameni care au aceleasi puncte de vedere in ceea ce priveste oportunitatile, a caror critica este constructiva, care vin cu solutii in loc sa mormaie si sa se vaite.

Fiecare din noi intr-o mica sau mai mare masura depunem efort in a realiza ceva.

Adesea am auzit: “Mare lucru ce a facut si asta. Eu as fi facut mai bine. Este o prostie, este urat este…” Dar omul acela a crezut in ceea ce a facut, a pus suflet, a simtit, a gandit

Daca tot nu poti sa spui nimic dragut este mai bine sa nu spui nimic.

Adesea ma uit la lucrarile copiilor care sunt expuse in scoli.

Amintindu-mi de perioada din Romania si daca fac comparatie intre lucrari, as putea spune ca multe lucrari expuse aici, in Romania putine cadre didactice le-ar fi expus.

Adesea m-am vazut punand in balanta cele doua situatii.

Probabil ca vor fi multi care nu vor fi de acord cu mine.

Dar atata timp cat vorbim de copii, copiii care acum isi cauta drumul, invata, se dezvolta cu siguranta sunt de acord cu ceea ce se intampla in scolile englezesti.

Copiii trebuie laudati pentru fiecare realizare a lor cat de mica si neinsemnata poate parea in ochii altora.

Asta le va creste increderea in sine, respectul pentru sine, increderea in fortele sale, vor privi viata curajosi. Nu vor creste intimidati si timorati cu frica de competitie.

Intr-o echipa de alergatori, unul singur a castigat medalia, dar toti copiii au fost felicitati pentr efortul depus si fiecare din ei a primit ceva.

Acel ceva i-a facut sa fie mandri, apreciati pentru efortul lor.

Evident ca traim intr-o lume in care competitia este acerba.

Dar cel putin in perioada de formare nu cred ca este intelept sa expunem doar anumiti copii.

Copiii cu adevarat de exceptie singuri se vor deprinde de pluton.

Adultii de azi sunt copiii de ieri.

Adultii de azi au nevoie de aceeasi apreciere , respect pentru munca lor.

Evident ca vorbim de un alt nivel.

Dar inca o data spun, daca nu poti spune nimic frumos mai bine taci.

Morcanosii de azi sunt copilasii de ieri care nu au fost apreciati si laudati.

Si uite asa cele doua grupuri s-au dezvoltat.

Adesea vorbesc cu persoane care au o atitudine neonesta fata de ei insusi.

Se implica in tot felul de situatii care ii trag inapoi, ii pun la pamant, dezechilibrandu-i.

 

Raspunde-ti sincer la cateva intrebari si vei intelege unde te gasesti.

– Te simti plin de energie si te bucuri de prezenta lor?

– Razi, zambesti te simti minunat?

– Te provoaca?

-Te sustin cand ai probleme, iti dau sfaturi sau te incurajeaza in proiectele tale?

– Te stimuleaza oferindu-ti noi idei, noi concepte, noi directi?

sau

-Te simti trist, nemultumit, nervos, neinteles dupa ce te intalnesti cu ei?

-Te simti furios, criticat, respins?

-Nu esti luat in serios?

-Dupa fiecare intalnire simti intalnire ca a fost inutila, nu ai invatat nimic?

 

Asa ca..raspunsul este simplu in ce grup trebuie sa intri.

Nu are sens sa te insotesti cu oamenii langa care nu te simti bine.

Traiesti cu speranta ca poate ei sunt in pozitia in care te pot ajuta.

Asculta-ti instinctul, daca acesta iti spune ca nu este bine, nu te opri, mergi inainte.

Viata in timp iti va demonstra ca doar ai pierdut timpul inutil

 

Maddie Ancuta

 

Amintirile Evei

Ganduri ratacite

Published by:

poveste de dragoste

Ganduri ratacite

Cap1

Cap2

Cap3

Cap4

cap5

M-am trezit invaluit de  parfumul fructat al sarutului Oanei.

Buzele ei calde  mi-au dat buna dimineata.Pe noptiera de langa pat tronau doua cesti mari, din care se imprastia aburul cafelei.

Aroma puternica impletita cu parfumul seducator al Oanei mi-au trezit toate simturile.

-Buna dimineata Oana, i-am zambit cald desi eram obosit dupa noaptea nedormita si plina de ganduri. Era inutil sa o mai intreb ce cauta la ora 9 dimineata la mine. Nu aveam chef de cearta si nici de foarta multa vorba.

-Buna dimineata dragul meu mi-a raspuns Oana vesela si frumoasa.

-Nu te duci azi la birou?

– Azi voi lucra de acasa,  nu am dormit bine si sunt inca obosit. In seara asta ma intalnesc cu Radu, doar noi doi, i-am raspuns facandu-i loc langa mine in pat.

Oana s-a bagat  imediat langa mine.

Purta o rochie pastelata cu flori mari si mici, rosi, galbene, portocalii.

Era ca o zi de primavara, nu aveai cum sa nu te bucuri de stralucirea ei.  Mi-a cuprins capul in maini si m-a privit fara sa scoata un cuvant. Mainile ei se plimbau indragostite prin parul meu.

Buzele ei s-au oprit tremurand de dorinta pe buzele mele intr-un sarut mut, pe care nu am putut sa-l continui.

Am luat-o in brate si s-a cuibarit cuminte langa mine. Minute intregi au trecut stand nemiscati  fara ca nici unul din noi sa scoata nici un cuvant. Muzica se auzea in surdina, am inchis ochii tragand puternic in piept mirosul Oanei amestecat cu aroma neagra a cafelei.

Oana era cuibarita in bratele mele cu capul razemat pe pieptul meu, degetele mele se plimbau lenese pe pielea ei fina.

Dintr-o data am fost strabatut de un sentiment straniu de neputinta, de durere. Pentru mine, pentru Oana. M-am vazut fara directie, superficial, intreaga mea scara a valorilor disparand fara urma.

Cine sunt? ce vreau de la mine si mai ales incotro ma indrept.

Privirea mea a ramas atintita in gol. Degetele mele  se plimbau la fel de ganditoare  ca si mine  pe pielea fina a  Oanei

Ca sa vezi lumina trebuie sa traversezi intunericul.

Adesea este foarte greu sa  pui intrebari. Intrebarile sunt grele. Ne este teama de raspuns, ne este teama de ce putem afla. Ne este teama de ce gandim. Ne este teama sa rostim cuvintele care ne pot zdruncina. Intrebarile sunt reflexiile noastre interne.

Adesea suntem lasi cu noi insine. Ne amanam, ne mintim, ne pacalim, ne este frica.

Raspunsurile sunt simple, dar aproape intotdeauna este foarte greu sa pui intrebarea care trebuie.

– Esti fericita Oana? m-am auzit soptindu-i.

Oana statea lipita de mine avand impresia ca a adormit.

Ii auzeam respiratia linistita

-Da sunt fericita Victor, am auzit vocea emotionata a Oanei.  Bratele ei  m-au strans puternic. Imbratisarea ei mi-a spus multe.

– Ce inseamna pentru tine : “a fi fericita”?

– Acum sunt fericita, faptul ca sunt cu tine aici, ca ma cuprinzi in brate, ca simt mainile tale cum mai ating. Sunt fericita cand sunt cu tine a continuat simplu fara sa-si miste capul de pe pieptul meu.

Sunt fericita cand iti aud inima batand atat de aproape de inima mea. 

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simti suferintele sau bucuriile.”

Gandurile Oanei s-au amestecat cu randurile Alexandrei.

Vorbele  simple ale Oanei m-au facut sa o imbratisez puternic.

Simteam cum mintea mea este scufundata in vid. Nu gaseam  cuvintele care sa exprime ce simteam.

Cum poti sa explici cuiva ceea ce nici tu nu intelegi?

M-au atins cuvintele Oanei, m-ar fi emotionat indiferent cine le-ar fi rostit. Gandurile bune, frumoase emotioneaza,  dar nu a vibrat nimic in mine special pentru Oana. M-am simtit rau ca nu am putut sa-i raspund in acelasi mod. Nu am vrut sa o amagesc.

Ce caut eu in viata Oanei? M-am intrebat singur uitand parca motivul nostru. Eu am uitat sau ea a uitat?

Am continuat sa ramanem imbratisati. Ea ca o zi de primvara plina de speranta, eu  gri si indiferent.

In clipa aceea as fi vrut sa simt cum fiinta iubita din mine explodeaza, ma face sa vibrez.

Dar in mine nu a vibrat nimic, pentru ca nu era nici o fiinta iubita acolo, nu simteam nici o bucurie, nu simteam nici o suferinta. Nu simteam nimic.

Oare sunt gresit structurat?

Unde ma aflu eu acum?

Eram pe drumul care ducea la rascrucea destinului meu.

Un lucru marunt intamplat avea sa-mi schimbe viitorul. Sa-mi schimbe viata. Sa ma transforme radical.

Acest scop aveam sa-l descopar in curand.

Acum cand scriu despre asta simt de parca ani ar fi trecut peste mine.

Destinul meu?

Ce legi nebanuite ale Universului aduc doi oameni impreuna? Cum de stim ca persoana respectiva ne este destinul?

Stim! Pur si simplu realizam instantaneu cand ne intalnim cu persoana sau persoanele care isi vor pune amprenta in viata noastra.

Destinul avea un plan maret pentru mine.

Dar eu nu am fost pregatit sa-i fac fata. M-a ridicat iar de acolo de sus, unde imi gasisem fericirea  m-a aruncat fara mila in bratele infernului

Fiecare are propriul destin.

Nu am fost pregatit pentru intalnirea mea, dar am invatat din mers, o parte din mine a murit, iar cealalta merge mai departe pentru a implin un destin.

Destinul meu era sa implinesc destinul sufletului meu pereche.

Gandurile mele au fost raspandite de taraitul telefonului.

Era momentul sa ma dau jos din pat si sa-mi incep ziua.

Amintirile Evei

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea materialelor care poarta aceasta semnatura este interzisa.