Poker face. Cuvintele nespuse
De ce am ales sa vorbesc in ultimul timp despre relatii si body-language?
Simplu. Este ceea ce ne defineste si ne impinge viata inainte.
Relatiile sunt diverse: relatii la munca, relatii intre femei si femei, barbati si barbati, relatii sef subaltern, relatii intime, amanti, iubiti, sot si sotie, relatii cu copiii, parintii, relatii cu noi insine, relatii cu societatea.
Felul in care ne pozitionam in aceste relatii ne aduce beneficii sau nu.
Ne poate face viata un iad sau ne duce pe culmile unei vieti fericite si multumitoare.
Vorbim mult. Intrebarea este cat de mult ascultam.
Nu prea stim sa ascultam desi ne pretindem buni ascultatori.
Incercati in primul rand sa va ascultati pe voi, fiti atenti la gesturile voastre.
De cate ori nu v-ati dus la o intalnire cu un amic, prieten, parinte etc ,nu conteaza daca este loc public sau acasa. Incercati sa va amintiti discutia care pentru persoana respectiva a fost importanta.
Va amintiti gesturile, privirea, cuvintele, subiectul?
De cate ori v-ati uitat la ceas, telefon, in jurul vostru? De cate ori gandurile voastre s-au dus spre problemele, planurile, viata voastra?
De cate ori v-ati ridicat de pe scaun, v-ati miscat picioarele, v-ati frecat mainile, v-ati intors capul, ati privit peste persona respectiva sau ati intrat intr-o discutie cu cineva alaturat?
Dupa cat timp ati pierdut contactul vizual cu persoana din fata voastra?
Cum poti sa spui ca esti atent la ce vorbeste daca nu te uiti in ochii persoanei respective. Toti stim ca ochii sunt oglinda sufletului. De ce nu ii ascultam atunci?
TU esti cel care iese din raza privirii persoanei respective ca sa nu lasi sa vada lipsa TA de interes.
Sa asculti nu este nativ. Sa asculti se invata.
Am invatat in primii anii literele alfabetului, am invatat sa scriem. Sa asculti pe cineva cu toata atentia, sa te concentrezi asupra persoanei din fata ta, trebuie invatat.
70% din comunicarea pe care noi o avem este prin intermediul corpului, mimici, gesturilor, privirii. Doar 30% vorbim prin cuvinte.
Cuvintele nu spun intotdeauna ceea ce simtim sau gandim cu adevarat. Stim deja asta.
Ca sa intelegi ce spune cel din fata ta cu adevarat trebuie sa inveti sa citesti si sa intelegi nu cuvintele pe care le spune, ci cuvintele pe care nu le spune dar le vezi.
Eu lucrez cu un copil care inca nu vorbeste desi are 3 ani.
Singura lui modalitate de a comunica cu mine este privirea si gesturile.
El se uita fix in ochii mei si-mi vorbeste. Eu daca nu-l “ascult” cu sufletul si ochii, Il pierd instantaneu. Copilul asta cand aude soneria vine vartej la usa si-mi sare in brate.
De ce? Poate pentru ca ma si iubeste. Dar mai important este ca are incredere in mine. Stie ca eu il ascult si il inteleg fara sa-l cert, fara sa-l acuz, fara sa-l mint. Ii inteleg sentimentele: fricile, indoielile, neputinta.
Refuza orice alt contact.Dar vine la mine zambind, ascunzandu-se dupa mine in cazul in care persoane necunoscute de el intra in spatiul lui de siguranta.
Exercitiu de imaginatie.
Te intalnesti cu un vechi prieten de scoala. Si-l intrebi daca ii lipsesc zilele in care era la scoala. El replica: ” O nu!, ma bucur ca am terminat scoala, ma bucur ca am scapat si ca sunt liber“. In timp ce el vorbeste isi sterge ochiul drept cu degetul aratator.
Nu exista nici un motiv special ca tu sa observi acest gest marunt si probabil ca te gandesti ca el tocmai si-a scos sters un fir de praf care i-a intrat in ochi.
Dar nu este asa. In realitate el a spus altceva. Desi a spus ca nu-i lipsesc zilele cand era elev, o parte a creierului sau a spus contrariul si a dat semnal degetului sa-si stearga o lacrima imaginara.
Desi o parte a creierului spune spune: ” Nu, nu am regrete“, cealalta spune” De fapt chiar imi lipsesc”
Pe moment prietenul tau nici macar nu realizeaza sentimentele complexe care sunt in el si care dezvaluie ce simte cu adevarat.
As vrea sa mai ating un singur aspect pe scurt, desi o sa-l dezvolt ulterior dar separat.
In gesturile politicienilor observam cel mai bine. Majoritatea politicienilor care se afla in conflict cu poporul, la evenimentele publice imbratiseaza, saruta, ridica in brate copiii.
Gestul de a ridica un copil in brate este dora un gest de protejare personala. Nimeni nu arunca cu pietre sau nu loveste un om care tine in brate un copil. A fost un gest de aparare al lui, un gest defensiv, un gest in care spunea:
” Nu ma lovi, daca o faci acest copil va fi ranit o data cu mine, eu am grija de acest copil, daca ma ranesti, el o sa fie ranit “. A fost un gest manipulator. Dar firesc pentru politicieni. Nimeni nu-si doreste sa fie decapitat. . Stim foarte bine ca orice om politic, presedinte, are o armata de consilieri, psihologi, specialisti in manipularea maselor. Politicienii mint si manipuleaza fara regrete. Toti oameni politici fac asta: in campanie, intalniri. Vor sa atraga simpatie sau protectie.
Exercitiu: priviti cu atentie la cel din fata voastra, la felul in care isi tine mainile, picioarele, directia corpului, felul in care va zambeste, felul in care ridica spranceana dreapta sau bate nerabdator din picior sau cum isi furiseaza privirea pe ceasul de la man. Mainile sunt extrem de importante.
O sa discutam toate aceste aspecte, o sa invatam impreuna sa citim si mesajele ascunse pe care le spune corpul nostru.
M.A.
mai multe articole in Arta de a fi tu
