Radio Catch22 London » June 27, 2012

Daily Archives: June 27, 2012

Top Secret

Experimentul Philadelphia-Proiectul Montauk- experimente in timp

Published by:

calatorie in timp

Experimentul Philadelphia

ora 19.15 Londra 21.15 Romania.

O emisiune dezbatere despre aceste experimente, a cincea forta, implicarea lui Einstein Experimentul Philadelphia mister neelucidat

Este foarte posibil ca, dintre toate misterele şi necunoscutele care au marcat istoria planetei şi a existenţei umane, „PROIECTUL MONTAUK” să reprezinte cea mai uluitoare şi totodată cea mai ocultată acţiune de anvergură a oamenilor.

În extremitatea estică a oraşului Long Island se află Montauk Point, care este cunoscut majorităţii New yorkezilor datorită farului şi a frumuseţii peisajelor sale. În zona de vest din imediata apropiere a faruluiexistă o bază militară misterioasă, părăsită, ce aparţine Forţelor Aeriene SUA, fiind construită pe terenulmai vechiului Fort Hero. Deşi a fost în mod oficial închisă şi abandonată de Forţele Aeriene SUA încă din1969, baza a fost ulterior redeschisă, continuându-şi activitatea fără aprobarea

Guvernului Statelor Unite.
Sursa finanţării bazei reprezintă, de asemenea, un mister. Nu s-au descoperit dovezi că guvernul sau armata ar fi furnizat fondurile necesare. Oficialii guvernului au căutat unele răspunsuri, însă fără succes.
Secretul operaţiunii a dinamizat imaginaţia oamenilor care au creat legende ce se puteau asculta la totpasul prin Long Island. Este totuşi improbabil ca vreunul din localnicii de la Montauk sau cei care au lansat zvonurile să cunoască întreaga poveste a celor petrecute acolo.
Un grup de persoane care au fost implicate în aceste experimente consideră că „Proiectul Montauk” a fost, de fapt, o continuare, reprezentând un punct culminant al cercetărilor efectuate la bordul distrugătorului USS Eldridge, în 1943. Fenomenul, cunoscut sub numele de „Experimentul Philadelphia”, în care nava a dispărut literalmente din spectrul vizual, s-a produs în timp ce Marina americană realiza experimente în ceea ce priveşte obţinerea invizibilităţii navelor la detectarea lor prin intermediul radarului.
Conform acestor relatări, au urmat trei decenii de cercetări secrete şi tehnologie aplicată.Experimentele includeau supravegherea electronică a minţii şi controlul anumitor categorii de populaţie.
Punctul culminant al acestor experimente a fost atins la Montauk Point, în anul 1983 şi a reprezentat momentul când „Proiectul Montauk” a reuşit deschiderea unei porţi spaţio-temporale către 1943.
În mod cert, persoana cea mai pregătită să ne expună întreaga poveste este Preston Nichols, inginer electronist şi inventator care a studiat, vreme de mai bine de un deceniu, „Proiectul Montauk”. Interesul său pentru acest studiu a fost amplificat parţial de circumstanţe neobişnuite ce au avut loc în propria sa viaţă. Ela reuşit să achiziţioneze în mod legal o parte din echipamentul folosit în cadrul proiectului. Investigaţiile sale perseverente au revelat propriul său rol pe care l-a avut în acest proiect, adică cel de director tehnic. Înciuda repetatelor „spălări ale creierului” şi ameninţărilor pe care el le-a suferit, Preston a supravieţuit şi adecis că este în interesul tuturor să-şi spună povestea.
Maddie Ancuta Londra

 

 

Top Secret

Experimentul Philadelphia mister neelucidat

Published by:

mistere neelucidate

Experimentul Philadelphia mister neelucidat

În 13 ianuarie 1955, un cunoscut cercetator al fenomenelor misterioase, în speciala fenomenului OZN, Morris K. Jessup, a primit o scrisoare ciudata de la un oarecare Carlos Allende. Scrisoarea continea date dezvaluite de acest Carlos despre implicarea lui în ceea ce el a numit “Experimentele din Philadelphia“. Pescurt, Carlos Allende spunea ca a fost membru al echipajului distrugatorului USS Eldridge, vas american de lupta implicat, pe tot parcursul anului 1943, într-o serie de experimente legate de capacitatea de a ascunde radarului vasele de lupta. Experimentele au început la începutul anului 1943, pe santierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente strict secrete au primit indicativul Rainbow
Experientele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiti martori intervievati mai târziu de Jessup au declarat ca l-au observat pe fizicianul Albert Einstein, iar cu un an înainte, pe Nikolai Tesla. În vara lui 1943,mai precis în iulie, experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalata la bordul lui USS Eldridge a functionat perfect, astfel încât vasul a devenit invizibilpe radare. Problema care a aparut a fost ca uriasul vapor era învaluit, în timpul experimentelor, într-un nor cenusiu, puternic încarcat electrostatic. Martorii de pe vas spuneau ca echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.

Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o margea de sticla într-un pahar cu apa. Dimineata a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenusiu, apoi energia pulsata în echipamente a fost intensificata treptat. Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentului iar martorii au vazut, de pe chei, cum vasul dispare, împreuna cu ceata cenusie. Interesant a fost ca urma vasului era vizibila în apa, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi si aceasta urma a disparut. Vasul se volatilizase. Imediat au sunat telefoanele în baza navala din Philadelphia si cei din portul Norfolk, situat la 600 km, au anuntat speriati ca vasul USS Eldridge se afla la intrarea în portul lor. N-au apucat sa se dumireasca ce si cum, pentru ca cei din Norfolk au sunat nervosi sa spuna ca nu mai vad distrugatorul, iar vasul a reaparut la locul lui. Marinarii au povestit scene de cosmar, unii disparusera, altii pur si simplu arsesera prin combustie spontana, oricum, cei care mai erau pe vas sufereau cumplit.

Marina militara americana a ordonat imediat încetarea oricaror experimente, iar vasul USS Eldridge a fost vândut, dupa razboi, flotei militare a Greciei.

Experimentul Philadelphia este un incident celebru si straniu, petrecut in anul 1943. Aceasta continua sa mentina treaza atentia opiniei publice americane, provocand din cand in cand valuri de investigatii, anchete, articole, reportaje, toate marcand un efort sustinut (de multe ori extraordinar de migalos si tenace) pentru a scoate la lumina noi elemente care sa clarifice fenomenul. Din pacate, in toti acesti ani nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv ; mai mult majoritatea documentelor care descriu evenimentul (cunoscut sub numele de Experiementul Philadelphia), s-au «pierdut», facand astfel, nu numai extrem de dificila orice investigatie, dar ridicand si anumite probleme in legatura cu autenticitatea unor informatii.

Cu toate aceestea, in ciuda numeroaselor piedici, a repetatelor negari formulate de Biroul de Informatii al Marinei Americane, a numarului extrem de redus de persoane capabile sa furnizeze marturii sigure si edificatoare, cei care au incercat descifrarea intamplarilor ce au insotit acest experiment au reusit sa obtina unele rezultate care par sa-i ateste realitatea. Incidentul atat de mult controversat ar fi constat, nici mai mult nici mai putin, in realizarea cu succes, pe la mijlocul anului 1943, a invizibilitatii.

Daca se da crezare martorilor care au supravietuit experimentului si anilor care au trecut de atunci, distrugatorul de escorta DE 173 apartinand US Navy, a «disparut» pentru catva timp din rada portului Philadelphia (statul Pennsylvania- SUA). Fenomenul s-a petrecut in timp ce navei ii era aplicat un camp magentic variabil avand drept scop testarea posiblitatilor de protectie impotriva torpilelor si minelor. Lucrurile nu s-au oprit insa aici. DE 173 si-a facut aparitia dupa numai cateva minute, in rada portului Norfolk (Virginia – SUA), aflat la cateva sute de kilometri distanta. Aceasta «rematerializare» a fost insa de scurta durata, distrugatorul evaporandu-se din nou, ca sa reapara in Philadelphia, punctul de plecare initial. Ulterior, datorita efectelor psihice si fizice postexperimentale (surprinzatoare si imposibil de controlat) suferite de membrii echipajului (dintre care unii au decedat), toate cercetarile au fost oprite.

Orice afirmatie legata de veridicitatea experimentului a fost permanent si vehement atacata ulterior de Biroul de Informatii al Marinei Americane. Cu toate acesteea, de-a lungul anilor, «legenda» a continuat sa fie prezenta in diverse lucrari, precum si in declaratii (bine argumentate) provenind de la persoane (care conditioneaza in general marturia de pastrarea anonimatului), ce afirma ca au asistat, direct sau indirect, la Experimentul Philadelphia.

Iata in continuare cateva fragmente din relatarea lui Carl Allen, marinar in US Navy :

-Mi-am cufundat mana pana la cot intr-un fel de camp de energie ce curgea parca, rotindu-se cu putere in sens antiorar si inconjurand nava experimentala DE 173. Am simtit o apasare asupra bratului meu si a mainii intinse in afara. Aerul din jurul vasului devenea incetul cu incetul mai intunecat decat restul atmosferei .-Am vazut dupa cateva minute un fum subtire, ca o ceata verde, inconjurand nava asemeni unui nor . DE 173 a devenit apoi invizibil pentru ochiul omenesc. Totusi, forma bine conturata a chilei si a partii aflate sub linia de plutire a navei, a ramas imprimata in apa oceanului, in timp ce acesta (DE 173- n.a.) si propriul meu vas (SS Andrew Furuseth- n.a.) navigau impreuna, aproape bord langa bord.

Incercand sa descriu sunetele pe care ceata le producea in timp ce se rotea in jurul lui DE 173 , as spune ca totul a inceput cu un sunet grav, care s-a transformat intr-un fel de susur, ca apoi sa creasca in intensitate si sa devina o fierbere asemenei unui torent navalnic . Acest curent era atat de puternic, incat aproape ca m-a dezechilibrat si, daca as fi avut intreg corpul in interiorul sau, atunci mai mult ca sigur ca as fi fost doborat pe puntea propriului meu vas,dar asa, cand ceata a atins maximum de densitate, bratul si mana mi-au fost impinse inapoi. »

Iata ce povesteste un alt martor, de data aceasta indirect, al fenomenelor ce au insotit experienta (fiind militar de cariera, martorul a cerut sa ramana anonim) :

« In timpul celui de-al doilea razboi mondial am trait o foarte neobisnuita intamplare pe vremea cand eram angajat la Fortele Navale . La sfarsitul anului 1945 am avut posibilitatea, fiind in misiune la Washington, sa vizionez, impreuna cu mai multi ofiteri din US Navy, un fragment dintr-un film despre un experiment efectuat pe mare. Deaorece sarcina mea era de a asigura securitatea salii, nu am avut posibilitatea sa stau jos si sa asist la intreaga proectie ca ceilalti, astfel incat am vizionat numai fragmente. Nu stiam ce anume se petrecea in film, deoarece acesta nu era comentat. Imi amintesc insa ca erau implicate 3 nave. Pe timpul derularii peliculei am observat ca, la un moment dat, doua din vasele aflate in imagine pareau sa-l alimenteze pe cel de-al treilea, situat intre ele, cu un fel de energie. Dupa un timp, nava din centru, un distrugator, a disparut treptat intr-un fum transparent, pana cand tot ceea ce mai putea fi vazut era urma vasului imprimata pe suprafata apei. Apoi, dupa ce campul acela, sau ce-o fi fost el, a fost intrerupt, nava a reaparut treptat din acea pacla subtire.

Acesta a fost sfarsitul filmului si am auzit imediat pe cativa dintre cei prezenti comentandu-l. Unul si-a dat cu parerea ca, deoarece campul a fost mentinut prea mult timp, unii membrii din echipajul vasului au avut de suferit. Cineva a mentiona atunci ca, mai tarziu, s-a petrecut un incident in timpul caruia unul din marinari a «disparut» in timp ce bea la un bar. Altcineva a comentat ca echipajul «nu mai era in toate mintile si probabil ca nici nu va mai fi vreodata». Au mai aparut apoi cateva relatari despre mateloti care au «disparut» definitiv. Martorul, ofiter specializat in probleme de paza si asigurare a securitatii persoanelor, nu avea pregatire stiintifica si de aceea relatarea sa contine (ca si a lui Allen) multe naivitati. De altfel experimentul sau filmul facut in timpul sau puteau provoca oricui un soc emotional, deci nu este surprinzator faptul ca martorii nu-si gaseau cuvintele pentru a descrie o experienta atat de inedita.

Se pare ca urmarile experientei au fost deosebit de neplacute pentru echipajul lui DE 173. relatari detaliate confirma faptul ca participantii la eveniment au suportat, ulterior, grave tulburari psiho-fizice. O parte din cei care s-au «rematerializat» o data cu vasul (pentru ca unii nu au mai aparut niciodata) au decedat la catva timp, fie prada unor manifestari fizice de o extrema stranietate, fie datorita unor violente accese de nebunie. Afirmatia este sprijinita de marturia unei femei, ce a refuzat sa-si dezvaluie numele si care pretindea ca, in anul 1943, a intretinut temporar legaturi cu unul din matelotii de pe DE 173. Ea a povestit cum, avand o stare generala proasta, cauzata de expunerea indelungata la campul de forta si manifestandu-se prin «simptome ciudate», marinarul a fost internat in spitalul Bethesda (apartinand US Navy) pentru a nu mai iesi niciodata de acolo. In timpul convorbirilor ulterioare, investigatorul a constatat ca femeia devenea pe zi ce trece tot mai deprimata pentru ca, putin mai tarziu, ea sa-si piarda viata intr-un accident. De altfel, se pare ca atat cei care au fost martori directi sau indirecti la evenimentele ce au insotit experimentul, cat si cei care s-au implicat prea mult in investigarea realitatii si contextului acestuia, au avut de suporta consecinte grave, uneori fatale.

S-a efectuat cu adevarat Experimentul Philadelphia ?

La prima examinare, toare relatarile, indiferent ca apartin unor persoane ce au dorit sa-si pastreze anonimatul sau nu, par nascocite de o minte a carei fantezie depaseste obisnuitul. Totusi ipoteza ca ele ar fi pur si simplu numai produsul imaginatiei unui singur individ sau a uniui grup ai carui membri s-au inteles in prealabil asupra versiunii relatate investigatorilor, nu poate fi posibila. In primul rand nu martorii i-au descoperit pe cei care cercetau evenimentul, ci invers, iar acest lucru s-a petrecut in fiecare caz dupa o foarte migaloasa munca de cautare, ce a durat uneori cativa ani. Apoi, indiferent de sursa, absolut toate relatarile au coincis in structura lor de baza sau, in cel mai rau caz ele s-au completat reciproc.
Dan Apostol, Sorin Stefanescu : Zborul 19, Edit Albatros 1985 pag 62-66

Arta de a fi TU

Actiuni pozitive-puterea cuvintelor

Published by:

actiuni pozitiveSuntem de comun acord cu totii ca cei mai puternici, stralucitori , de succes oameni cunoscuti de-a lungul istoriei sunt oameni  pozitivi.

Suntem de comun acord ca societatea noastra de azi are tendinta sa fie  o natiune de critici, oameni care se vaita, nemultumiti indiferent de ce au.

De ce ne comportama asa?

Poate ca societatea ne dictateaza ce sa facem. Poate pentru ca este mai simplu sa mergem pe drumul negativitatii.

Nu vreau sa discutam despre gandirea pozitiva, desi cred in ea si in puterea cuvintelor.

Cred cu convingere ca mai mult decat gandirea pozitiva sunt actiunile pozitive.

Gandirea pozitiva este minunata, dar nu are rezultatea de fiecare data, pe cand gandirea negativa are rezultate in proportie de 100%.

Sa va dau un exemplu pe care  americanul Tony Robbins ( gandirea motivationala) descrie gandirea pozitiva ca si cum ai merge printr-o gradina plina de buruieni, uitandu-te pe jos si spunandu-ti:” Nu sunt buruieni, nu sunt buruieni“. Ce se intampla cu buruienile? Nimic. Actiunea pe care o iei face diferenta. 

Sa vorbim putin despre vocabularul pe care-l folosim.

Sunt peste 1 milion de cuvinte, ceea ce inseamna foarte mult :).

Acum sa privim cu atentie cuvintele pe care le folosim zilnic: in scris, comunicare si puterea lor.

Cat de des folosim limbajul negativ? Gandeste-te putin.

Care este reactia ta cand cineva te intreaba: Ce mai faci?

Spunem : Bine, binisor, inca mai traiesc, putea fi si mai rau.

Hmmm! Din peste 1 milion de cuvinte  noi le folosim pe astea . Vi se pare ceva in neregula cu aceste cuvinte?

Sa facem un mic experiment, pentru cei care doresc sa-si schimbe in bine viata.

Sa folosim cuvinte puternice, stralucitoare, pozitive.

Data viitoare sa raspundeti la intrebarea : ” Ce mai faci?”. “Extraordinar!” cu forta si cu zambetul pe buze.

Poate ca va intrebati ce este cu acest cuvant. Este un cuvant plin de energie, plin de emotie. Acest cuvant o sa va arate in curand diferenta.O sa fiti uimiti de reactiile celor din jurul dvs. mai ales dc ati fost o persoana care a fost negativa si ati spus tot timpul, sunt ok, merge si mai bine etc

Crede in el asa cum il spui. Da, este o provocare pentru ca nu intotdeauna te simti extraordinar.

Dar faceti acest experiment. Cand cineva o sa va intrebe ce mai faci.? sa spuneti zambind. Extraordinar!

Cand invatam noi raspunsuri, noi limbaje, creierul nostru invata ceva nou. Cu cat spui mai des asta, cu atat creierul invata o noua stare si are mai multa putere. Trebuie sa ne antrenam creierul.

Nu ne oprim aici:). Pentru ca noi alegem cuvntele. Nu trebuie sa ne mintim, desi eu cred cu tarie in forta cuvintelor. Nu totul este extraordinar , nu toate locurile sunt minunate, cateodata chiar nu sunt.

Auzim adesea:

Sunt plictisit!

Ma simt rau!

Sunt obosit!

Cand spunem toate aceste cuvinte ghiceste ce incepe sa se intample?

Incepem sa devenim ce gandim. Incepem sa fim obositi, plictisiti, adica ne antrenam creierul sa ne faca sa ne simtitm si mai rau.

Ce putem schimba? Corpul nostru chiar nu are energie in acel moment. Dar sa ne gandim la un experiment.O provocare 🙂

Sa reluam intrebarea. Ce faci? cum te simti? Sunt obosit, nu am chef de nimic, am avut o zi proasta, sunt plictisit.

O  sa va povestesc o provocare pe care Michael Heppel o spune la diferite evenimente.

Sunteti obositi, corpul nu are energie.Daca va provoc ca prima persoana care iese din sala, face doua ture de bloc si se intoarce la locul lui primeste 10000 de dolari, va pot garanta ca oamenii care nu au mai alergat de ani de zile vor gasi energia necesara sa plece si sa alerge cele doua ture

Bun!:)

In loc sa punem: “Sunt obosit! “sa spunem : “As putea face asta cu mai multa energie“.

Folosim diferite cuvinte pentru a defini o stare pe care o avem, e adevarat DAR rezultatele sunt diferite.

Noi ne pregatim creierul, il invatam, il educam, il facem mai puternic. Creierul tau cand tu iti spui: “Da pot face asta, stiu ca am energia si puterea necesara sa o fac”, elibereaza diferite substante care-ti vor modifica respiratia, obiceiurile, pozitia ta fata de viata se modifica, pentru ca instantaneu ai dobandit mai multa energie.

Nu-i asa ca deja simtiti organismul plin de energie?

Daca vrei mai multa energie atunci spune: Pot  face asta cu mai multa energie si vei simti instantaneu mai multa energie in tine.

In loc sa spunem: Sunt atat de plictisit.. Sa spunem: Acest lucru poate fi mai interesant.

Va dau cateva indici, cateva cuvinte clasice si ce puteti spune in schimbul lor.

Sunt obosit ———–Pot sa faca asta cu mai multa energie!

Sunt plictisit! ——–Asta poate fi mai interesanta.

Sunt la pamant!————— Pot fi mai fericit.

Sunt speriat———————Pot fi mai increzator in mine.

Este o porcarie——————-Poate fi mai bine.

Sunt falit……. Pot face asta!

Ce intrebari ne punem zilnic?

De ce asta este atat de plictisitor? De ce se intampla toate astea? Nu pot schimba nimic.

In loc de cuvintele astea sa spunem:

Cum as putea schimba asta? Cum poate fi asta mai interesant?

Punand intrebari diferite , pozitive, vei obtine un rezultat diferit.

Intrebarile sunt foarte puternice. Cand iti pui o intrebare creierul are un raspuns.

Trebuie sa fi foarte atent cand iti pui intrebarile. In primul rand sa fie pozitive. Cand iti vei pune intrebarile in mod pozitiv cu siguranta ca raspunsurile pe care ti le vei da vor fi pozitive.

Cum te simti acum?

Oamenii in general isi doresc schimbari.

De maine voi incerca sa fac… Voi incerca sa fiu asa.. Voi incerca sa alerg.. Voi incerca sa citesc… voi incerca sa fiu putrenic.. voi incerca sa nu mai las influentat.. voi incerca sa imi pun o afacere pe picioare

Este ceva in neregula aici?

Da. Un cuvant. Cuvantul este “incerc

Cuvantul ” incerc” este un cuvant lipsit de energie, este un cuvant slab.Asa ca Stop!

Incercand sa faci ceva nu este acelasi lucru cu a face ceva!

 

Maddie Ancuta