In aceasta seara la ora 19.00 in cadrul emisiuni retete radiocatch22 opra 19.00 Londra avem o editie speciala Romani prin lume. O noua lansare si interviu
Marius Craciun – muzician si producator Copenhaga are un nou single Magic Love pe care il puteti urmari pe site si asculta pe radio
- O romanca, aleasa judecator la Tribunalul de Dispute ONU
- POVESTEA FABULOASA a unui roman: cioban in Bucovina – V.I.P. in Franta Oier in Bucovinasi pictor la Saint Tropez
- Geneva: Un roman a obtinut aurul pentru o inventie care scade consumul de carburant
- Un roman, premiat la Salonul de Inventii de laGeneva. Barbatul a creat un perete izolator ce scade factura de incalzire la jumatate
- O romanca, printre finalistii concursului de fotografie al Google
- Neculai Popa- romanul care a interpretat rolul lui Iisus
- RETETE CULINARE RADIO CATCH 22
Alessandra Giusepina Greceanu a fost aleasa, la 16 aprilie 2012, la New York, ca judecator “ad-litem” al Tribunalului de Dispute al ONU/UNDT.
Candidatul Romaniei a fost preselectat de catre Consiliul Intern de Justitie al ONU, in baza interviurilor si probelor scrise desfasurate la Haga in 2011, fiind recomandat votului Adunarii Generale a ONU, impreuna cu alti candidati, la alegerile din 16 aprilie 2012, se afirma intr-un comunicat al MAE remis marti Ziare.com.
Romanca a castigat alegerile la o diferenta semnificativa de voturi fata de contracandidat (de cetatenie canadiana), in urma demersurilor diplomatice desfasurate de MAE prin intreaga retea de misiuni diplomatice, atat pe paliere bilaterale, precum si regionale si multilaterale.
Noul succes al Romaniei atesta aprecierea de care se bucura statul roman in mediul diplomatic din cadrul ONU si contribuie la valorizarea corespunzatoare a expertizei juridice romanesti in plan international.
sursa: Ziare.com
Georges Cotos. Oier în Bucovina şi pictor la Saint Tropez. Între cele două dimensiuni ale sale, George / Georges Cotos a trăit o viaţă de roman. 24 aprilie, a implinit 97 de ani.
Student la Beaux-Arts
Un tânăr chipeş, foarte înalt, cu ochi albaştri, pătrunzători, vorbind franţuzeşte cu accent, intra, în anii de după război, în sălile de atelier ale Academiei de Arte Frumoase din Paris. Era îmbrăcat în costum alb şi stârnea mirarea celorlalţi studenţi când se aşeza, ca un prinţ, în faţa şevaletului, la lucru. Lumea ştia foarte puţine despre el. Se auzea că fusese în Rezistenţă, că mai înainte luptase pe front, în Răsărit, şi că venea dintr-o ţară de dincolo de Cortina de Fier. Mai în glumă, mai în serios, l-au poreclit Popoff. Prince Popoff. În realitate, tânărul se născuse în Bucovina, la Straja, pe 24 aprilie 1915 (acum exact 97 de ani!) şi era, la origine, oier. Existenţa care i se atribuia – războiul, Rezistenţa Franceză, numele de cod devenit, apoi, poreclă printre studenţi – era reală. În lipsa unor documente care să arate ce şcoli absolvise, nu putea fi primit decât ca student audiant; talentul lui convinsese însă decanatul universităţii pariziene să-l primească chiar şi aşa în sălile marcate de harul maeştrilor din trecut.
Când l-am întâlnit, în urmă cu trei ani, îmi spunea că nu ştie de ce s-a făcut artist şi nici de unde a căpătat harul pentru pictura abstractă, care i-a adus celebritatea. “Poate – credea el – talentul meu vine de la fluierele pe care le ciopleam şi le ornam frumos în zilele lungi de stat cu oile, prin obcini”. Irelevantă, amintirea aceasta, pentru opera maestrului cu galerie permanentă pe 40, Rue Seillon, la Saint-Tropez, dar explicită pentru omul care n-a încetat nici o clipă să rămână, ca la început, un ţăran inocent, venit parcă, în trecere, să vadă cum trăieşte lumea la oraş.
Meşterul de îngheţată
Era pictor, dar din asta nu putea trăi decent. Nu la început. Aşa că, de-a lungul vieţii, Georges Cotos a avut tot felul de îndeletniciri (boala emigrantului român): de la mecanic şi portar de cabaret, la frizer de câini şi de la fermier falit şi inventator, la vânzător de îngheţată. Ultima meserie avea să-i aducă chiar mai multă celebritate decât pictura: îngheţatele la cornet (în epoca lor de “pionierat”, în 1958) marca Popoff, o spirală compactă, cremoasă, înaltă de 20 de cm, aveau să-i aducă la Gelateria Popoff, vreme de 30 de ani, toate vedetele verii în trecere pe Riviera Franceză. Îngheţatele lui erau spectaculoase. Unii vor spune că succesul se datora maşinii. Poate, dar şi maşina aceea fusese meşterită de el (luase brevetul tot de la un român, nemulţumit că nu avusese succes cu ea la un târg de invenţii de la Madrid), o demontase şi o “reinventase” până când a obţinut acea îngheţată cu efect unic.
Straja amintirilor
Foarte rar mi-a fost dat să cunosc o personalitate mai complexă ca a lui Georges Cotos! “În copilărie – îmi povestea – aveam un berbec şi mă urcam pe spatele lui, ca pe un cal. Mă ducea. Berbecul ăsta îmi plăcea, dar oile nu. Adică… mie îmi plăceau mai mult caprele, pentru că erau vesele. Din cauza asta beam numai lapte de capră.” Cadru bucolic de început de veac românesc.
Ar fi putut rămâne la Straja pentru totdeauna; apucase să-şi ridice o casa, o dotase cu tot dichisul, dar a venit războiul şi n-a putut dormi nici măcar o noapte în ea, pentru că a fost mobilizat, să lupte în Armata Română, pe frontul de Răsărit. A fost rănit, la Marea de Azov, şi evacuat la un spital din Austria. Când s-a externat ar fi vrut să revină acasă, dar în “Bucovina lui” intraseră ruşii. A fugit în Vest, în Franţa ocupată. Mai bine acolo decât în Bucovina ocupată! A luptat o vreme în Rezistenţă, vorbea rusă, germană, îl ajuta statura înaltă, părul blond, să pară că e cine nu e. După război i-a fost şi mai greu să se întoarcă acasă. România intra, încet-încet, într-o zodie care nu se potrivea cu dorul lui de libertate. Nici până azi nu s-a întors în sat, chiar dacă ţine legătura cu oamenii lui, cu familia. La vreun an după ce l-am văzut la Saint Tropez, ne-am dus noi la Straja, pentru el. Am intrat în casa lui (locuită azi de un nepot, pe nume… George Cotos). Am vorbit cu soru-sa, nonagenară şi ea. Era zi de Paşti şi l-a sunat. “Măi George, măi. Îţi aduci aminte cum mergeam noi cu oile, la Tomnatec? (Tomnatec e un deal rămas peste graniţă, în Ucraina – n.n.). Acum se poate, m-aş duce peste graniţă să mai văd dealul copilăriei”, i-a zis. Răspunsul a venit scurt: “Ce Tomnate? Tomnatec îţi trebuie ţie? N-ai să te duci, acolo nu mai avem prieteni!”. După aproape trei sferturi de secol, în inima lui încă se-nvârte cuţitul pământului şi-al trecutului pierdut peste graniţă, “la ruşi”.
Pictorul şi regii
Aşa a ajuns Georges Cotos, din aproape în aproape, de la strunga de oi la şevalet. Mă întreb, dacă ar fi rămas toată viaţa la Straja, i-ar mai fi descoperit cineva, vreodată, talentul de pictor? De fapt, nici el nu-şi aminteşte cum a început să picteze. Când era la Paris, a cumpărat, într-o zi, culori, transformându-şi cămăruţa din Place St. Michel în atelier. A frecventat, sporadic, boema pariziană, i-a cunoscut pe Breton, Brâncuşi, Eliade, Cioran, Elvira Popescu… Cu Eliade a stat la masă şi l-a uimit cu limbajul bucovinean nealterat. Elvira Popescu a exclamat, în pragul primei lui expoziţii pariziene: “O, dar acest tânăr pictează cu accent de Bucureşti!” (prin “accent de Bucureşti” voia să spună, de fapt, că regăseşte în pânzele lui spiritul românesc). Brâncuşi i-a apreciat sinceritatea de om simplu, de la ţară şi l-a îndemnat să-şi expună tablourile în Spania, unde a avut, într-adevăr, succes. Un an întreg! A mai fost cu expoziţii în Suedia, Danemarca, Norvegia… şi lista e mult mai lungă. Între documentele preţioase pe care le are la galerie sunt şi scrisori din partea regelui Suediei ori din partea Prinţului Rainier de Monaco (la nunta căruia trimisese un tablou al său să ţină “de urât” altuia aflat deja în colecţia Casei Grimaldi).
În seria asta de regi şi principi l-aş alătura pe Regele Mihai. Cel care semnase în anii ’40 un brevet de decorare pentru tânărul sergent bucovinean avea să fie unul dintre “fanii” îngheţatei Popoff, la Saint-Tropez. În toate verile în care familia regală ajungea pe Coasta de Azur, un popas la gelateria lui Georges Cotos se impunea. Prilej pentru presa franceză să titreze: “Regele României în vizită la regele îngheţatei”.
Dorul de “acasă”
Românul, zice-se, ar avea şapte vieţi. Pe unele le iroseşte, altele nu-i sunt de-ajuns. După 1990, Georges Cotos s-a retras din lumea îngheţatei, închizând un cerc al destinului, cel de patriarh. Până la 97 de ani, a fost, deci, oier în Straja, erou militar decorat de Regele Mihai, rege al îngheţatei, pictor cu o mie de tablouri, om cu nu ştiu câte meserii şi ocupaţii. S-a căsătorit, la 47 de ani, cu Jeanne, care l-a însoţit în toate aventurile sale intelectuale şi nostalgice. Şi-au cumpărat, mai întâi, un mic castel lângă Lyon, unde a încercat să recompună ceva din universul copilăriei, întemeind o… stână şi crescând oi. De plăcere. Le-a lăsat să moară de bătrâneţe. Când n-a mai putut să le poarte grija, a vândut castelul şi ferma şi s-a retras, definitv, la malul mării. N-a renunţat însă la ideea unei ferme… Mica lui proprietate de la marginea Saint-Tropez-ului se numeşte “La Bergerie”. Stâna. Doar că în grădină vei întâlni, acum, numai oi de ghips!
În continuare, personalitatea sa e asociată la proiecte destinate României, consătenilor săi din Straja (Suceava) şi Galeriei de Artă George Cotos, căreia i-a dat viaţă, la Gura Humorului, în cadrul Muzeului Etnografic local. Din 1990, Clubul Rotary din Saint Tropez, al cărui membru apreciat este, a trimis mai multe convoaie cu ajutoare umanitare pentru cei din satul său. Drept recunoştinţă, în 2004 i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al comunei Straja. De ani de zile, acordă o bursă personală unui artist originar din România, căruia îi organizează o expoziţie în galeria lui aflată la nici o sută de metri distanţă de portul pentru yachturi din Saint Tropez.
Totuşi, uneori, îmi pare că maestrul oboseşte. Nu mai răspunde la telefon. Nu ne mai scrie scrisori… “Să fi venit timpul odihnei?”- îl intreb. Georges Cotos tace îndelung, întârziind răspunsul, şi-apoi, privind spre un tablou abstract din colţul cel mai îndepărtat al galeriei, şopteşte ca pentru sine: “Nu. Nu încă…”
sursa http://www.jurnalul.ro/
Corneliu Birtok-Băneasă din Deva
În cadrul Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva, un inventator român a primit sâmbătă medalia de aur pentru un dispozitiv care permite reducerea consumului de carburant la autobuze cu până la 12%, informează Agerpres.
Povestea lui Corneliu Birtok-Băneasă, tânărul care a smuls aurul mondial la invenţii
Cu stima de la Ferrari
Ca inventator, Corneliu Birtok-Bănească are două mari dezavantaje: e prea bun şi e singur. „Gloria mea nu depăşeşte una-două zile cât durează saloanele de inventică la care particip. După aceea se face iarăşi linişte în jurul meu pentru că există o inerţie enormă la schimbare chiar dacă invenţia are o utilitate practică dovedită”, spune Corneliu. Pentru că nimeni nu e inventator în ţara lui, cu circumstanţe agravante când e vorba de România, ca să-şi promoveze invenţiile, deveanul a trimis e-mail-uri de prezentare marilor producători de automobile din Europa. Cei de la Ferrari s-au arătat încântaţi de invenţiile sale, l-au inclus formal în baza lor de date ca posibil colaborator şi s-au oprit la „stima” din finalul scrisorii de răspuns. BMW, de o corectitudine nemţească, l-a avertizat pe Corneliu că sunt interesaţi de filtrele sale de aer, dar, că în lipsa unui brevet de invenţie, ar fi bine să nu le trimită proiectele pentru că riscă să i se fure ideile. „Ca inventator de sine stătător nimeni nu te prea bagă în seamă. Medaliile de aur obţinute nu au valoare de piaţă. Câştigătorii saloanelor de inventică nu sunt recompensaţi material în nici un fel”, spune Corneliu. Pentru cel mai bun inventator român al momentului, singura soluţie rămâne sponsorizarea. Pentru asta, Corneliu Birtok-Băneasă a înfiinţat un ONG, Corneliusgroup, prin care intenţionez să atragă fonduri europene pentru o linie de producţie de filtre la Deva. „Nu vreau să vând patentele mele. Visul meu este să construiesc o fabrică care să producă şi să vândă ca produs de serie invenţiile mele”, spune Corneliu. Dacă totuşi s-ar pune problema înstrăinării „reţetei” unui filtru de aer marca „Birtok-Băneasă” preţul tranzacţiei ar începe de la 100.000 de euro.
O Mecca a inventatorilor
A 38-a ediţie a Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva s-a desfăşurat în acest an în perioada 21-25 aprilie. Considerat cel mai important eveniment de acest tip la nivel mondial, salonul a reunit în acest an 1000 de invenţii, prezentate de 785 de inventatori veniţi din 45 de ţări. Din inventatorii prezenţi, un procent de 79 la sută reprezintă companii şi institute de cercetare, iar diferenţa de 21 la sută sunt inventatori independenţi, printre care s-a numărat şi Corneliu Birtok-Băneasă. În acest an, pe o suprafaţă de 8500 de metri pătraţi, au fost prezentate invenţii din 14 domenii printre care medicină, protecţia mediului, mecanică, jucării şi jocuri şi dispozitive practice. Printre invenţiile cele mai gustate de public s-a numărat desfăcătorul de sticle cel mai practic din lume care permite dintr-o mişcare şi cu o singură mână destuparea sticlei recuperând capacul de metal. O altă invenţie a fost geamul „contra tâlharilor”, care, a fost demostrat practic, nu cedează nici la cea mai puternică lovitură de topor. Printre alte invenţii remarcate în acest an a mai fost o mânuşă de protecţia care se poate îmbrăca şi dezbrăca folosind o singură mână şi un instrument muzical inedit despre care inventatorii au spus că revoluţionează modul în care se va interpreta muzica. Organizatorii apreciază că în acest an Târgul Internaţional de Inventică de la Geneva a fost vizitat de circa 10.000 de persoane.
sursa http://www.adevarul.ro/
Alexandra Claudia Manta,
O romanca se numara printre cei zece finalisti ai concursului de fotografie Photography Prize 2012 organizat de Google.Este vorba de Google, studenta la Central European University din Budapesta, care a fost selectata la categoria “Calatorii”, din cadrul concursului Photography Prize 2012 organizat de Google, anunta Digi 24.Au fost zece categorii, iar Googlea anuntat acum castigatorii fiecareia dintre ele, unul dintre premii constand in faptul ca fotografiile vor fi expuse incepand cu 23 mai timp de sapte saptamani la galeria Saatchi din Londra.Trei dintre finalisti sunt din Israel, iar alte tari reprezentate sunt Norvegia, Ungaria, Suedia, Marea Britanie, SUA, China, dar si Romania.
