Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: viata dupa moarte

Mesaje de dragoste

Intalnirea cu Radu

Published by:

intalnire predestinatacap 1

cap 2

Soarele bland imi mangaie fruntea. Drumul prafuit imi aminteste de vacantele copilariei mele, batutul mingii in mijlocul drumului. Mirosul de tei ma invaluie molesitor. Ma opresc in drumul prafosat. Aud in departare mugetul unor vaci si strigatul moale al catorva vacari care le mana.

Ma opresc sub un tei, ma asez pe iarba. Imi dau jos pantofii.

Talpile imi sunt gadilate de varfurile proaspete de iarba.

Ma simt in siguranta departe de zgomotul orasului. Nu vreau sa mai plec. Ma uit pe drum. Liniste!

Doar cate un cotocodacit vesel de gaina, puii macaniti, latratul unui caine. Liniste! Parca timpul s-a oprit in loc. Ma intind pe iarba verde. Inchid ochii. Trag puternic in mine mirosul delicat al teiului.

Chipul mamei imi apare in minte. Ochii ei  ma privesc cu dragoste si intelepciune. Ii mangai parul lung si negru. O vad cum se apropie de mine si ma strange intr-o imbratisare puternica din care nu-mi doresc sa mai plec.  O durere ascutita imi strapunge inima si ma scoate din visare.

Deschid ochii. Privesc din nou in jur. Linistea imi inconjoara mintea si ma linisteste.

Au trecut 10 zile de la moartea mamei.

Imi e dor de ea. Stiu ca ii este bine acolo unde este, dar nu pot opri dorul sa nu ma copleseasca.

Privirea imi ramane atintita pe dansul norilor.

Iubesc tacerea care imi aduce linistea in suflet.

Ma ridic si ma sprijin de teiul sub care m-am oprit.

Iau scrisoarea mamei si incep sa o citesc.

Din ea cade un trifoi cu patru foi.

Privirea mea se plimba pe randurile scrise de mana. Un scris frumos, corect si ordonat ca de scolar.

Scrisoarea imi cade din mana.

Amintirile mele au acum un nou sens.

Mama mea a fost ca si mine.

Un baietandru trece in goana pe langa mine razand. Este in picioarele goale. Parul balai ii acopera ochii albastri ca cerul.Pe langa el alerga cracanat un ratoi.

Se opreste. Se intoarce. Se apropie de mine.. Baga mana in san si imi intinde un pumn de zarzare. Ratoiul vine cu mersul leganat dupa baiat.

Ii fac semn sa se aseze langa mine.

Acum suntem doi baieti cu picioarele goale pe iarba, mancand zarzare.

-Numele meu este Radu, imi zambeste pustiul vesel.

-Eu ma numesc Adrian, ii raspund zambind la randul meu.

– Ce citesti?, ma intreaba el aruncand o privire curioasa spre foile care erau langa mine pe iarba.

– O scrisoare. Scrisoare de la mama mea.

Privirea lui albastra imi arata un copil istet si curios. Iar asta imi place la el.

Am cunoscut oameni in viata care mi-au placut instantaneu iar altii pentru care am simtit o repulsie fara logica, ancestrala.

– Vrei sa-ti citesc scrisoarea?

-Da. Vreau sa stiu ce scrie o mama. Eu nu am mama. Mama mea a plecat cand eu eram foarte mic. Privirea pustiului se intuneca dintr-o data. Isi duce mana aruncand niste lacrimi care stateau sa-i tasneasca din ochi.

Vreau sa stiu ce inseamna “mama”, a cotinuat e oftand.

L-am privit din nou  cu mai multa atentie si curiozitate.

Atunci am stiut ca am venit in satul bunicilor nu doar sa aprind o lumanare la mormantul lor.

Am venit pentru Radu.

 

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea textelor sub aceasta semnatura este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Calatoria spre viata de dupa viata

Published by:

Viata dupa viata19 Iunie Stau pe cerdacul casei parintesti. Linistea verde din jurul meu imi umple sufletul de incantare. Amintirile copilarie mele ma fac sa visez. Chipul mamei imi zambeste cald  printre amintiri. Ii simt mainile calde cum ma mangaie pe cap, imbratisarea ei parfumata. O vad cum se apleaca sa-mi dea sarutul de noapte buna. Ii aud vocea plina de dragoste si ritmul molcom al cuvintelor atunci cand imi spunea o poveste. Imi e dor de ea. Imi e dor si de mine cel de atunci. Nu v-am spus numele mamei mele. Are cel mai frumos nume: Dora. Vantul suiera printre copacii pe care i-am plantat acum 15 ani impreuna cu mama. Ei vor ramane multi ani si ne vor purta printre frunzele lor dragostea dintre mine si mama. Privesc in jur. Totul poarta urmele mamei mele. Dintr-o data imi amintesc de tabloul pictat impreuna. Cu pasi repezi intru in casa sa-l caut. Tabloul ne reprezinta pe noi doi. O mama frumoasa si buna si un baiat nazdravan si indraznet. Dora si Adrian Il privesc si o lacrima de fericire mi se prelinge pe chip. Am fost un copil norocos sa am o mama atat de puternica si extraordinara. Pe spatele tabloului inca se vad cuvintele scrise de noi. Indiferent unde te vor duce pasii voi fi alaturi de tine. Dragostea mea te va purta pretutindeni. Dragostea mea iti este ingerul pazitor care va fi langa tine tot timpul. Dorul de tine o sa fie in mine pentru totdeauna. Te iubesc baiatul meu, cu dragoste mama ta Dora. Te iubesc si multumesc ca esti mama mea. Adrian A trecut o saptamana de cand mi-am luat ramas bun de la mama.  Lumea ma priveste straniu si nu poate intelege de ce nu plang. Doua vecine chiar m-au acuzat ca de cand am plecat am uitat de mama, ca sunt un fiu risipitor si ca nu am stiut sa o apreciez. Nu pot sa plang. Nu vreau sa plang. Nu am motive sa plang. Mi-am iubit si-mi iubesc mama. Nici pe mine nu ma iubesc cat o iubesc pe ea. Dar nu pot plange. Stiu ca ii este bine in lumea in care este acum. Stiu ca este fericita. Stiu ca este alaturi de bunicii mei, de toti prietenii ei de o viata. In lumea in care este acum este este plina de iubire, de lumina, de intelepciune. Este fericita si iubita. De asta avem nevoie cu totii. Sa fim iubiti si fericiti. Moartea este drumul spre viata adevarata pe care o meritam. Niciodata nu m-a speriat ideea de moarte. Pentru ca stiu cum este  atunci cand dupa viata pleci intr-o calatorie catre o alta viata. Poate ca este momentul sa povestesc  ce s-a intamplat cand am avut accidentul si am murit. Eram in drumul de la scoala spre casa, intr-un grup cu alti baietii. Era iarna. Radeam si ne bateam cu bulgari de zapada. Dintr-o data o masina a derapat si ne-a izbitit din plin pe toti. Doi prieteni de ai mei au fost doar impinsi,eu am murit.  Imi amintesc ca lumea din jur striga disperata dup ajutor. Eu incercam sa-i linistesc si sa le spun sa nu-si faca griji, ca totul o sa fie bine. Ii priveam de sus pe toti. Imi priveam corpul lungit pe zapada. Nu am realizat imediat ca este corpul meu. M-am dus la sofer sa-i spun ca totul o sa fie bine. Am incercat sa-l ating, dar mana mea a trecut prin el. Nimeni nu ma auzea indiferent cat de tare vorbeam. Alergam de la unul la altul, dar nu ma vedeau. A venit si salvarea. Eu ii priveam uimit pe fiecare. Medicul a inceput sa-mi faca resuscitarea. Eu ii spuneam sa se opreasca. La un moment dat am simtit cum urc foarte repede, Pamantul se indeparta sub picioarele mele. Am traversat un tunel intunecos. La capatul lui am fost intampinta de fiinte luminoase, care straluceau. Totul era plin de lumina, locurile erau extraordinat de frumoase. Am ramas in lumina de acolo. Stiam ca toti oamenii de acolo ma iubesc. Dintr-o data mi-am revazut bunicii care erau frumosi si fericiti. Au venit la mine si m-au imbratisat. Dar m-au rugat sa ma intorc la mama mea pentru care are nevoie de mine. Acest lucru m-a facut sa ma intorc. Eram inconjurat de multa dragoste si liniste, dar gandul si dragostea pentru mama mea m-au facut sa revin. Asa ca lumina m-a condus inapoi spre tunel si eu am coborat. Dintr-o data am vazut-o pe mama mea plangand. Atunci am deschis ochii si am privit-0. Ea mi-a zambit privindu-ma cu intensitate in ochi. Stia ca o sa ma intorc la ea.   va continua… Pasi in trecut   M.A orice copiere sau preluare de  text sub aceasta semnatura este interzisa