Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: romani in lume

Romani in lume

Ramona Mitrica-director Festivalul de film romanesc de la Londra

Published by:

Ramona MitricaRamona Mitrica (Director – Festivalul de film romanesc de la Londra, director Profusion Publishers, London): „Pasiunea – si ma refer aici la pasiune adevarata – este singurul fel prin care poti sa realizezi cu adevarat ceva”

Ramona Mitrica
Director, Festivalul de film romanesc de la Londra (
www.rofilmfest.com)

Director, Profusion Publishers, London

Și-a inceput activitatea in atreprenoriatul cultural dupa mulți ani in care a fost aproape de acest fenomen in Marea Britanie.

A ajuns la Londra in 1999 ca atașat cultural al Ambasadei Romaniei. In 2002 a devenit directorul Centrului Cultural Romanesc si al Fundației Ratiu.

In 2008 a creat Profusion International, propria firma de consultanta artistica, iar in 2011 a lansat editura Profusion Publishers, o companie britanica independenta.

 

Oana Grigore: Cand ne referim la activitatea dumneavoastra trebuie sa facem din prima clipa o precizare: „job” si pasiune sunt  cuvinte sinonime in viata dumneavoastra. Sunteti unul dintre oamenii care ajuta la promovarea culturii romanesti in UK. Cat de greu este?

Ramona Mitrica: Nu mi-am pus niciodata intrebarea „cat de greu este sa imi fac munca”. Poate pentru ca, asa cum ati spus, job si pasiune sunt aproape sinonime, atunci cand vine vorba de munca mea. In cele mai multe cazuri, promovarea culturala nu este o meserie care sa aduca multi bani. Din contra, cateodata ajungi chiar sa platesti unele lucruri din fondurile proprii pentru a fi sigur de rezultate. Astfel, pasiunea – si ma refer aici la pasiune adevarata – este singurul fel prin care poti sa realizezi cu adevarat ceva. Expresia englezeasca „labour of love” este cea mai potrivita; faci ceva pentru ca iubesti acel lucru, nu pentru ca te astepti la o rasplata financiara. Pe de a parte, partea financiara este foarte importanta, intrucat fara finantarea potrivita unele lucruri sunt foarte, foarte greu de realizat.

 

Oana Grigore: O viata dedicata promovarii culturii romanesti. Cum se impaca viata personala cu munca?

Ramona Mitrica: Viata personala si munca merg „mana in mana”. Lucrez cu cultura in mod normal, sunt inconjurata de cultura – cel mai bine ma relaxez tot cu ajutorul culturii. Londra este incredibil de diversa, iar cand este vorba de evenimente culturale, poate fi dificil sa alegi ceva anume daca nu ai deja un scop precis atunci cand iesi in oras. In acest peisaj, cultura romana se pliaza foarte bine, intrucat publicul londonez este doritor de nou, primind si adoptand cu entuziasm carti, filme si artisti din toate colturile lumii. Trebuie doar sa gasesti elementul care sa convinga publicul ca meriti atentia sa.

Profusion International incearca sa faca exact acest lucru, fie ca este vorba de promovare de carti romanesti in traducere sau de filme romanesti. Judecand dupa reactia publicului, eu cred ca ne reuseste – sau ca cel putin ne aflam pe drumul cel bun.

 

Oana Grigore: Cat de interesati mai sunt romanii, si acum ne referim la cei din UK, de literatura?

Ramona Mitrica: Aceasta este o intrebare dificila. Romanii sunt – sau cel putin erau – intersati de literatura in general. Aceasta ma face sa cred ca nivelul de intreres in literatura al romanilor din Londra este destul de ridicat. Cu toate acestea, aici trebuie tinut cont de faptul ca publicul tinta al cartilor publicate de Profusion nu este neaparat format din membrii comunitatii romanesti – cartile din seria Profusion Crime se adreseaza publicului larg, amator de povesti cu suspans, dar si tuturor celor interesati de viata de zi cu zi din Romania, in contextul Europei de Est. Avem multi cititori romani, care apreciaza atat naratiunile prezentate – unele deja bine cunoscute din Romania, cat si traducerile lor in limba engleza. S-a intamplat de multe ori ca romani din Marea Britanie sa cumpere cartile noastre pentru prietenii lor britanici sau de alta nationalitate. Acest lucru ne bucura foarte mult, intrucat inseamna ca romanii se mandresc cu aceste carti, considerand ca prietenii lor pot invata mai multe despre Romania citindu-le. Probabil ca cele mai multe carti Profusion vor fi vandute in luna decembrie, „luna cadourilor”. In general,  vanzarile cresc inainte de vacante. Sunt carti bune de luat in calatorie – in format Kindle sau tiparit.


Oana Grigore: Care au fost ultimele carti publicate  de Profusion Publishers  si care a fost reactia publicului?

Ramona Mitrica: In sezonul 2011-2012, Profusion a publicat patru carti in limba engleza: romanele „Atac in biblioteca” (Attack in the Library) de George Arion, „Ucideti generalul” (Kill the General) de Bogdan Hrib, „Indicii anatomice” (Anatomical Clues) de Oana Stoica-Mujea, si cartea de non-fictiune „Rimaru – Butcher of Bucharest” (Rimaru – macelarul Bucurestiului) scrisa de autorul britanic Mike Phillips impreuna cu istoricul roman Stejarel Olaru.
Reactia publicului a fost foarte buna. Seria Profusion Crime (www.profusion.org.uk) a fost lansata in cadrul unui eveniment la Canary Wharf si, de asemenea, prin intermediul unei serii de prezentari si conferinte la universitati britanice de prestigiu cum ar fi Goldsmiths College din Londra si Universitatea din Leeds. Volumele au fost apreciate de profesori si studenti pentru ca sunt traduse intr-o engleza fluenta, corecta, care pastreaza totodata culoarea locala si stilul autorilor romani. De asemenea, cadrele academice au apreciat faptul ca volumele Profusion beneficiaza de introduceri ample, de note de subsol, iar in cazul cartii de non-fictiune si de un index detaliat.

Am organizat si alte evenimente cu publicul in vara 2012, cum ar fi prezentarea de la Bruce Castle Museum sustinuta de scriitorul Mike Phillips.

In toamna 2012 am fost invitata sa prezint seria Profusion in cadrul conferintei internationale ENCATC (European network on Cultural Management and Cultural Policy education) care a avut loc la Londra, precum si in cadrul Conferintei Studentilor si Cercetatorilor Romani din Marea Britanie, care a avut loc la Edinburgh.

Cartile Profusion sunt disponibile in reteaua de librarii Waterstones, prin portalul Amazon.co.uk, direct prin siteul nostru www.profusion.org.uk, precum si in mai multe librarii independente din Londra si Marea Britanie. Cartile sunt de asemenea disponibile in format electronic, Kindle e-books, prin intermediul Amazon. In plus, cartile Profusion sunt disponibile si in Romania, prin Libraria Engleza din Bucuresti.

 

Oana Grigore: Ce inseamna Festivalul Romanesc de Film pentru Romania dar si pentru comunitatea romaneasca din UK?

Ramona Mitrica: In primul rand, Festivalul de film reprezinta o ocazie de a fi vazut in Marea Britanie in afara circuitului de distributie in cinematografe. Exista deja un numar de filme romanesti importante care sunt distribuite prin retele specializate ca Artificial Eye, New Wave Films, Trinity, Soda Pictures, Dogwoof. Exista multe alte filme care inca nu au fost cumparate de distribuitori britanici, dar care merita sa fie prezentate publicului londonez. Aici intervine Festivalul de film romanesc, unde orice iubitor de film – amator sau specialist – poate vedea cele mai recente si mai bine cotate filme din Romania. Un prieten al Festivalului care lucreaza in distributia de film britanica ne-a marturisit recent ca este convins de importanta Festivalului, intrucat este un eveniment care prezinta intregul peisaj al cinematografiei romanesti contemporane.

Cat de important este acest eveniment pentru Romania? Singurul raspuns pe care pot sa il dau este ca prin acest tip de evenimente publicul britanic are sansa de vedea o alta fata a tarii, intalnindu-se cu produse culturale de cea mai inalta calitate, recunoscute in intreaga lume. Cultura poate fi, intr-adevar, un bun ambasador pentru Romania. Oferind publicului sansa de a cunoaste mai bine cultura romana, ii oferim o cale de a-i cunoaste mai bine si pe romani – astfel putandu-se contracara imaginea negativa din presa locala de tip tabloid.

Oana Grigore:  Cum se pozitioneaza acest festival in spatiul cultural romanesc si care este publicul pe care il atrage?

Ramona Mitrica: Festivalul de film romanesc de la Londra (www.rofilmfest.com) este unul din cele mai importante evenimente romanesti din calendarul cultural londonez. Comunitatea recunoaste acest lucru – fapt dovedit de prezenta in numar mare in cadrul proiectiilor si evenimentelor conexe din Festival. Incercam sa atragem un public mixt. Scopul nostru nu este sa organizam un eveniment menit numai pentru comunitatea romaneasca. Ne-am dorit ca Festivalul sa fie o cale prin care romanii si britanicii sa poata dialoga intr-un context cultural, independent. Astfel, Festivalul atrage un public larg, de la studenti si jurnalisti la contabili, avocati, constructori, pensionari, etc. Numitorul comun? Pasiunea pentru filmul de calitate si, in foarte multe cazuri, dragostea pentru cultura romana.

 

Oana Grigore: Cum ati descrie fimul contemporan romanesc?

Ramona Mitrica: O intrebare frumoasa, dar dificila si care ar lua, cred, prea mult spatiu pentru a primi un raspuns pe masura. Ma voi rezuma la cateva afirmatii. Cred ca filmul contemporan romanesc este unul din cele mai bune si mai cautate exporturi ale Romaniei. Regizorii care au fost categorizati de presa internationala ca reprezentand un „Nou Val” sunt persoane cu interese si abordari diferite. Ceea ce poate fi elementul pe care il au in comun este pasiunea cu care spun o poveste, dragostea cu care se apleaca asupra diferitelor evenimente din viata unor personaje, studiindu-le obiceiurile, relatiile personale, modul de a actiona.

Filmul romanesc contemporan a reusit sa creeze ceva pe care numeroasele „campanii de imagine” nu au reusit sa o faca. Mai precis, filmul a reusit sa creeze „o eticheta”, un brand, conform caruia romanii nu stiu sa faca filme proaste. Dupa cum se exprima un jurnalist american acum ceva vreme: „este ilegal sa faci filme slabe in Romania”.

 

Oana Grigore: Credeti ca publicul romanesc din UK apreciaza acelasi tip de film ca publicul originar din UK?

Ramona Mitrica: Cred ca publicul, de orice nationalitate ar fi, apreciaza un film bun, sincer, care spune o poveste capabila sa atinga inima spectatorului. Bineinteles, romanii din Marea Britanie prezenti in sala inteleg unele lucruri – in cazul filmelor romanesti – diferit, fata de britanici. Dar acest lucru este normal, suntem conditionati cultural, intr-o oarecare masura, sa recunoastem si sa reactionam intr-un anume fel in fata comicului de limbaj, a unor situatii si atitudini tipice.

 

Oana Grigore: Care au fost dificultatile organizarii unui astfel de festival?

Ramona Mitrica: Trecem printr-o criza economica profunda, care ne afecteaza pe toti. Organizarea unui festival presupune foarte multa munca si, evident, fonduri suficiente care sa asigure buna functionare a unui eveniment atat de complex. Din fericire, exista inca organizatii si persoane care recunosc adevarata importanta a unui eveniment cultural de top. Am avut placerea de a lucra in acest an cu sponsori prin amabilitatea carora Festivalul a putut trece peste unele greutati. Ma refer aici la companii precum Levenes Solicitors, Eurotop, O2, DNS Associates, Lycamobile, Albinuta.

 

Oana Grigore: Ce proiecte de viitor are Ramona Mitrica?

Ramona Mitrica: Bineinteles, organizarea urmatoarei editii a Festivalului de film romanesc de la Londra. In 2013, planificam o editie aniversara, editia a zecea. Apoi, ma ocup in continuare de publicitatea cartilor publicate de Profusion Publishers. Planific mai multe surprize pentru anul care vine si promit sa va tin la curent.

 

redactor Oana Grigore

Romani in lume

Bucuria de a fi actor si om – cu si despre Simina Contras

Published by:

actrita ChicagoBucuria de a fi actor si om – cu si despre Simina Contras

Nu crede ca este nascuta pentru teatru. Stie ca este nascuta pentru a se bucura de viata iar ea a ales sa se bucure de viata, prin teatru. Practica singura meserie care, crede ea, iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta.

Emigrata anul trecut in Statele Unite si stabilită in Chicago, Simina Contras este absolventa a sectiei de teatru a Universitatii”Lucian Blaga” din Sibiu, si fosta angajata a Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu.

In aceasta saptamana vom afla cum intr-o lume electronizata si artificiala, teatrul este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om“.

 

Oana Grigore: De ce ati luat decizia de a parasi Romania?

Simina Contras: Am emigrat in Statele Unite in vara anului 2011 nu pentru ca mi-a fost foarte rau sau greu in tara mea ci pentru ca intamplarea a facut sa castig Loteria Vizelor pentru America iar tentatia a fost prea mare. America este si va ramane un mister, o ispita pentru orice european, parerea mea, de aceea am si renuntat la tot si m-am urcat in avion.

Oana Grigore: Anul trecut afirmati ca nu va intereseaza unde si in ce limba veti juca, ci mai degraba doriti sa aveti cat mai multe experiente, Chicago fiind un taram bun de explorat. Cat de mult v-ati schimbat punctul de vedere in aceasta perioada? Sau vi-l mentineti?

Simina Contras: Anul acesta 2011 fost un an bogat in experiente profesionale si personale pentru mine. Primul an ca emigrant nu e niciodata usor. Te rod indoieli, regrete, melancolii, vrei sa te urci in avion si sa pleci acasa la orice dezamagire etc. Am jucat totusi la 4 teatre, am facut doua roluri principale despre care ziarele si critica de teatru au scris numai la superlativ si pot sa spun ca sunt multumita de tot ce am realizat intr-un an in Chicago. Ma bucur ca joc, ca sunt pe scena si NU tin neaparat sa ajung la Hollywood, ci doar sa imi fac meseria cat mai bine cu putinta.

Oana Grigore: In ce piesa va putem vedea acum?

 

Simina Contras: Luna aceasta, decembrie, dupa cum am spus, fac un spectacol de Craciun pentru romanii din Chicago, o comedie de sarbatori “Seara de Ajun… in familie”, spectacol al companiei de teatru romanesc Ro Stage Theatre unde sunt co-director artistic. Donatiile la acest spectacol vor ajuta Trap Door Theatre, teatru unde sunt actor rezident, sa mearga in turneu in Romania la vara in 7 orase cu spectacolul “The Word Progress On My Mother’s Lips Doesn’t Ring True” de Matei Visniec. Spectacolul a fost regizat de Istvan Szabo, regizor si director la Teatrul National din Oradea, care a venit special la Chicago sa monteze un spectacol al dramaturgului roman Matei Visniec pt Trap Door Theatre. Ma bucur ca am avut ocazia si sansa sa fiu in acest spectacol si sa ma intorc inapoi acasa, la Sibiu, la Festivalul International de Teatru cu un spectacol din Statele Unite. Am fost norocoasa si abia astept turneul din vara ca sa imi reintalnesc colegii actori, prietenii si familia. Trap Door Theatre este a doua casa pt mine, un teatru orientat inspre Europa si teatrul european, printre singurele teatre din America care face turnee internationale si aduce regizori invitati din Europa sa regizeze la Chicago.

De curand am inchis spectacolul Titus Andronicus de William Shakespeare la Right Brain Project Theatre, unde am jucat Tamora, regina gotilor iar in primavara voi avea o alta premiera la Trap Door Theatre, un spectacol care celebreaza 20 de ani de la infiintarea teatrului si unde voi juca exact ceea ce sunt eu acum: An Alien

(un extraterestru…la propriu, nu la figurat).

Oana Grigore: Credeti ca sunteti nascuta pentru teatru?romanca in Chicago

Simina ContrasNu cred ca sunt nascuta pentru teatru. Sunt nascuta sa ma bucur de viata iar eu am ales sa ma bucur de viata, prin teatru. Cred ca e singura meserie care iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta, cum spunea profesorul meu George Ivascu. Satisfactia asta de o clipa merita toate sacrificiile din lume. Cred ca toti actorii suntem putin “kamikaze” din punctul asta de vedere.

Oana Grigore: Credeti ca in zilele astea mai exista vreun actor care traieste doar din teatru?

Simina ContrasExista actori care traiesc doar din teatru, acasa in Romania, angajati in sistemul bugetar, pe un salar mic dar sigur care traiesc modest dar se bucura ca nu trebuie sa faca altceva decat ceea ce le place si ceea ce ii implineste. In America Guvernul nu sprijina cultura si teatrele iar unica modalitate a teatrelor mici de a supravietui este vanzarea de bilete si donatiile publicului iubitor de arta. Un spectacol prost, nu se va vinde iar producatorii si directorii vor pierde bani si prestigiu, de aceea nu se risca mult, ca si in Europa. Pe de o parte asta este bine deocarece oamenii de rand nu trebuie sa plateasca impozit pt un spectacol-esec al unui teatru subventionat de Stat, la care nu vor merge oricum pt ca nu au bani de cele necesare traiului cotidian, dara-mi-te de cultura. Pe de alta parte este rau pentru ca nu se merge mult in directia unui teatru de avangarda, de inovatie, experimental etc. ci doar in ceea ce este “caldut”, sigur, fara risc, comerial.

Oana Grigore: Cat de important mai este teatrul intr-o perioada in care totul se deruleaza intr-un ritm infernal?

Simina Contras: Dateatrul este important anume in acest ritm infernal al vietii de acum. Te dez-robotizeaza.! Nu stiu daca exista cuvantul acesta dar daca nu exista, il inventez eu acum. Intr-o lume electronizata si artificiala, este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om …

Oana GrigorePutem spune ca teatrul evolueaza?

Simina Contras: Teatrul ca si patinajul artistic este intr-o continua evolutie. Se auto-depaseste cu timpul, se auto-provoaca, inglobeaza din ce in ce mai multe arte si forme de arta: dans, muzica, acrobatie, scrima, arte martiale, contorsionism, lupte scenice, mers pe picioroange, jonglerie, arte plastice, etc. Actorul american de teatru nu are nici o sansa daca nu detine talente si aptitudini cat mai diverse si impresionante. Pe langa actor mai trebuie sa fie muzician si dansator, acrobat, sa danseze step, sa se bata ca si Jackie Chan, sa cante la cateva instrumente muzicale etc. Nu pot decat sa fiu fericita ca am avut o scoala buna de teatru la Sibiu si niste profesori minunati care m-au invatat ca fara munca sisifica nu poti fi actor! Fara talent, se mai poate! Ba chiar…exista cazuri!

Oana Grigore: Cat de grea este viata departe de tara unde v-ati nascut, ati crescut, ati jucat pentru prima data?

Simina ContrasViata departe de Romania e grea, fireste, pentru ca iti lipseste tot ce iti este cunoscut si drag in suflet. Tot ce ai iubit si apreciat, tot ce te-a format si ti-a dat aripi. Tot trecutul si oamenii la care ai tinut, locurile cunoscute, familia si prietenii. Cu toate acestea viata in America iti da atatea oportunitati incat te face sa uiti de dorul de acasa. In tara asta nu ai cum sa te plictisesti pt ca nu lenevesti niciodata, nu pierzi timpul, faci mereu ceva productiv. Deocamdata nici nu ma gandesc sa ma intorc acasa dar nu exclud posibilitatea. Radaciniile sunt acolo, indiferent unde am merge si ce am face cu viata noastra. Imi place ce am gasit in America dar nu am sa uit niciodata ce am lasat acasa si ma voi intoarce si reintoarce mereu acolo.

 

redactor Oana Grigore


Romani in lume

Vlad Schlezak-Fascinatia artei impletita cu psihiatria

Published by:

tablouri de vanzare

de vanzare

Recent l-am cunoscut pe Vlad Schlezak iar Oana Grigore vi l-a prezentat in Medicul artist.

Vlad este genul de om pe care il indragesti instantaneu. Poti sta ore intregi de vorba fara sa te plictisesti, avand tot timpul ceva nou si interesant de aflat.
Este un om care te fascineaza.

Vlad Schlezak i este medic psihiatru si artist. Doua domenii care pe mine personal ma pasioneaza.

O sa prezint intr-o alta lumina arta si medicina, legatura dintre medic si arta, cum a ajuns ca dragostea pentru psihiatrie si oameni sa se impleteasca intr-un mod absolut sublim cu arta.

Va invit in galeria virtuala sa privim cateva tablouri care m-au impresionat foarte mult si in care vom vedea concret cum medicul psihiatru, experienta lui se reflecta in tablouri.

Vlad Schlezak este un om sensibil care are o meserie dura dar si fascinanta, o meserie pe care nu o poate face oricine. Lucreaza cu extremele umane. Mintea umana este fascinanta.

Este medic, detectiv, psiholog, psihanalist, fiecare caz in parte fiind diferit, variabilitatea individului fiind extrem de mare.
Vlad picteaza de la 3 ani. Deseneaza dupa care picteaza.Ca sa-si vindece boala de la ochi, cand era copil, datorita faptului ca Oftalmologia la vremea aceea nu era atat de evoluata ca acum fapt, pentru care nu a putut fi operat, a trebuit sa faca multe exercitii care sa-i ajusteze si imbunatateasca muschii oculari
Asa ca a trebuit sa deseneze asistat de mama lui zilnic. Mama lui i-a fost aproape zi de zi, l-a ajutat si l-a sustinut in tot acest timp.
Desena linii si figure, stia scheletul uman, il desena, stia sa deseneze 300 oase.

Asa ca arta si ajutorul de la Dumnezeu cum spune el l-au ajutat.

Vlad spune despre el ca este un om normal caruia Dumnezeu i-a daruit foarte multe.

De mic si-a dorit sa fie medic. De ce medic psihiatru? a fost o intrebare fireasca.

In orice job de medic era mai mult interesat de povestea omului. Dupa ce vindeca somatic, simtea ca lipseste ceva , dupa care intervenea rutina. In psihiatrie mereu este ceva diferit, variabilitatea individuala si complexitatea cazurilor este extrema, in plus mintea umana l-a fascinat mereu,mintea umana este nelimitata
Pentru el psihiatria este o arta si o stiinta in acelasi timp, sa vezi cum anumite boli actioneaza asupra creierului sau anumite stari care au implicatii directe in corp si sa stii cum sa rezolvi astfel de probleme Sa vindeci este o arta, spune Vlad Schlezak

Apathy

Apathy

Zece ani a pictat realist pana acolo incat facea masuratori antropometrice ca sa fie cat mai fidel, era foarte influentat de Renastere, citise Agonie si Extaz si a mers pe urmele lui Michelangelo, a vazut tot ce tine de Renastere a colindat majoritatea muzeelor si expozitiilor din Europa. A fost extrem de fascinat de Bernini si Caravaggio, creatiile lor l-au ghidat foarte mult, dar la un moment dar a realizat ca in realism nu poate merge mai departe si a intervenit psihiatria care si-a pus amprenta pe creatia lui artistica. Ajuns la maturitatea artistica a intrat in faza in care picteaza tablourile realist dupa care le sterge si asta pentru ca psihiatria te face sa fi empatic si sa studiezi afectul si mintea umana, sentimentele si trairile omului care sunt asa de complexe, iar prin realismul acela milimetric de care era asa de atasat nu facea fata, era doar o pictare a aparentelor
Prima lucrare care m-a impresionat pe mine personal, in care m-am regasit,si m-a emotionat pana la lacrimi a fost Apathy
Mesajul artistic in acest tablou este foarte puternic si pot sa spun ca Vlad reuseste sa impresioneze.

Un alt tablou la fel de impresionat este Ambivalence iar influenta medicului psihiatru este evidenta.

Ambivalence este primul tablou care este facut total din imaginatie si este o reprezentare a conceptelor psihiatrice si artistice ce il definesc.
Femeia din tablou nu are gura, are un zambet foarte sters. Asta se poate interpreta si ca o femeie normala care nu stie ce vrea si e confuza la aflarea unei vesti, dar pentru medicul artist Vlad Schlezak este o frumoasa bolnava, este ambivalenta, bipolara, rade si

nu rade, e trista apoi maniaca,rade de aceea este sters aproape total zambetul
E un handicap care o alieneaza si atunci obiectul verbalizarii aproape dispare, de aceea incearca sa compenseze asta prin frumusetea ei feminina. Ochiul privitorului se uita initial la femeie care este foarte frumoasa, observand ulterior ca nu prea are gura,

medicul artist

Ambivalence

zambet. Acest lucru Vlad Schlezak l-a facut in mod special si face parte din noua faza a dezvoltarii sale ca artist.
Picteaza in mod realist tabloul dupa care sterge anumite detalii, estompeaza detaliile cotidiene care bruiaza emotiile si trairile personajului, asa ca atunci cand privesti atent vezi o femeie frumoasa dar din pacate bolnava.
Vlad nu picteaza aparenta. Prin stergere se inlatura aparentele si se dezveleste afectul si sentimentele personajului, trairile lui.

Ca privitor vedem o metafora initial, apoi iei cheia sa descifrezi si vei face un pas in spate si te vei uita la tablou, iti vei inchipui omul de acolo mai degraba decat o perfectiune a unui ruj sau a unor gene false date de normele estetice contemporane

New style este momentul in care a facut legatura intre arta si psihiatrie

Psihoza

Psihoza

Un alt tablou interesant este tabloul cu doua fete. Si este interpretarea Psihozei.
O femeie frumoasa dar bolnava. Timpul este oprit. Ea e prinsa in faza critica a halucinatiei, in care este activa, ea se dedubleaza, se depersonalizeaza si are experiente vizuale, auditive si haptice (a pipai n.r.) intense este o halucinatie extracampina, este in afara corpului ei. Dar se poate interpreta in multe feluri, depinde foarte mult de privitor, de experientele sale. Este o reflexie a fiecarei persoane care priveste tabloul.

Toate personajele feminine sunt femei frumoase dar care au tulburari mentale.

Vlad a spart regula mondena care ne arata femeia frumoasa. E frumoasa pe dinafara si distrusa inauntru, ea halucineaza, este mai mult decat urata dar din exterior ca om superficial o vezi frumoasa, asta e firea umana, toti facem la fel, de-aia in psihiatrie mergi mult mai departe si vezi dincolo de aparente.Aceasta este exprimarea si viziunea ca artist.

scena biblicaUn tablou reprezentativ pentru Vlad reprezinta o scena Biblica. A vazut tabloul intr-un muzeu,a fost inspirat si a aplicat viata lui in acest tablou.
Este vorba despre scena biblica relatata in noul testament in evanghelia lui Ioan si Matei, piscina Bethesda. Pilda zice ca era un inger care se cobora in apa si erau acolo nenorociti, cine intra in apa se vindeca. Exista un ingeras micut in coltul dreapta sus iar in spate multi oameni cu probleme.
Scena infatiseaza pe Isus urmat de discipoli care ajunge la un sarman.
In evanghelii nu zice exact ce avea decat ca era olog, de-aia l-a facut acolo in toata umilinta lui fizica ca si un nenorocit asa cum vede pacienti ca se chinuie.
Isus il intreaba pe olog si el zice ca nu are cum ajunga la apa, ca toti ajung in fata lui, el fiind olog are cateva firimituri paine, necesitatile minime bazale fiziologice, dar nu e mentionat in Biblie e doar interpretarea artistului.
Cristos intreaba daca el crede ca va fi vindecat. Ologul raspunde in toata umilinta lui fizica, psihica, sociala si umana. “Da Doamne cred!”. Este practic esenta crestinismului si Isus face minunea, tabloul infatiseaza momentul intrebarii, chintesenta credintei crestine. Aici este diagonala cu ingerasul dreapta sus mana lui Isus catre nenorocit si mila Lui si privirea nenorocitului cu credinta catre Lumina vietii diagonala este complementata de o a doua diagonala, cea a ucenicilor,care sunt in asentiment cu credinta in stanga se afla Vlad tanar, crestin si in asentiment cu credinta. Diagonala este rupta brusc de cel de langa el care se uita cu dubiu la Isus la miracolul crestin , acolo este portretul bunicului sau (Prof Dr Francisc Schlezak 1921-2006, autor al primei carti de tehnica dentara din Romania,;Api, Bunicul si modelul meu medical din familie. A lucrat ca medic pana la 80 ani) care i-a fost un model in medicina,dar a fost ateu si Vlad Schlezak l-a reprezentat ca si fariseu.

Vlad Schlezak pregateste noi lucrari iar in primavara va avea loc un nou vernisaj.
Despre Vlad Schlezak cu siguranta  o sa mai auzim, citim si vedem. Este un tanar artist care creste, se dezvolta, introduce noi elemente in arta, care fascineaza prin noutatile introduse in tablourile sale.
Lucrarile sale le puteti vedea http://vlads.co.uk/
Pentru iubitorii de arta care sunt interesati sa achizitioneze tablouri Vlad Schlezak ofera spre vanzare ilys-oil-painting-portrait. Primul tablou de pe articol.

 

Am scris  cu drag si mare placere despre Vlad Schlezak, un om fascinant prin tot ce face: medicina si arta.

Maddie Ancuta