Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povestile Evei

Amintirile Evei

Prizoniera

Published by:

prizoniera-nuvela

Prizoniera- Amintirile Evei

cap1

cap2

cap3

cap.4

cap.5

cap.6

cap.7

continuare Pierdut

Iubesc sa scriu dar, recunosc ca nu-i sunt fidela.

Fug, ma ratacesc, uit, ma pierd, ma intorc, ma indragostesc, iar ma pierd,  ma  gasesc uitata intr-un colt plin de praf si paienjeni ai  sufletului meu.

Poposesc in umbra lui asa cum vara ma ascund  la umbra unui copac sa ma feresec de  razele fiebinti ale soarelui.

Cateodata gasesc cheia care imi elibereaza trairile ascunse in el.

Cad in genunchi, intind mainile  si ma rog : “Salveaza-ma! te rog, salveaza-ma de mine. Ajuta-ma sa ma eliberez de  fricile si lasitatile care imi tavalesc viata in picioare”

Scrisul atunci ma elibereaza de toate umbrele negre si sufocante care flutura amenintator ca aripile intunecate ale varcolacilor, aruncandu-ma intr-un colt de viata lasandu-ma fara putere.

Nu pot sa respir, duc mainile spre gat in incercarea disperata de a inlatura greutatea  care ma sugruma, care imi apasa pieptul.

Sunt prizoniera .

In genunchi  cu ochii plansi  ma rog : “Ajuta-ma!”

si atunci apare amantul meu etern, pe care il iubesc atemporal.

Cum se numeste?

Nu stiu de ce lumea il numeste timp. M-am obisnuit sa-i spun si eu tot asa. Timp, dar as putea sa-l numesc oricum .

Nu m-am gandit niciodata sa-l strig altfel. Poate pentru ca sunt prea obosita sa mai gandesc si la asta. Asa ca il accept cum a venit.

Ne cunoastem de o viata.

Il Iubesc  pentru ca  este perfect.

Este cu mine tot timpul.

Nu ma minte, nu ma inseala, nu ma dezamageste.

Este rabdator si tandru.  Ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu. Am incredere in el si el are incredere in mine

Ma  ia in bratele lui puternice si ma tine strans, sa  nu ma pierd de el niciodata. Stie ca m-am mai pierdut  de el si i-a fost greu fara mine.

Ne iubim, ne dansam unul pe celalalt. Nu-mi dezlipesc privirea din ochii lui. Increderea in el este nemarginita si ma ajuta sa ma topesc in el cu fiecare clipa care trece.

Nu sunt geloasa asa ca il impart fericita cu toata lumea.

O data pe an ma ia de mana si ma duce in fata oglinzii. Ma lasa sa ma privesc, privindu-ma intens, ca un adevarat indragostit, printre ochii intredeschisi. Cateodata tace. Cateodata imi arunca cu lacrimi in ochi, cateodata ma saruta cu patima.

Nu ma supar niciodata pentru ca il iubesc. Il iubesc pentru ca este perfect si este  al meu.

In dimineata asta, m-am trezit ca deobicei in bratele lui.

Azi am stat toata ziua iubindu-ne si discutand despre mine, despre razboi si cum am ajuns prizoniera .

M-a salutat cu: “Buna dimineata somnoroaso!!

M-a ridicat din pat si m-a dus la geam. Un soare stralucitor mi-a zambit cu o pofta imensa de viata, pasarile m-au salutat si ele.

Cu nasul lipit de  geam le-am ascultat discutia galagioasa.

“El”M-a imbratisat protector si a inceput sa vorbim despre noi sau sa fiu sincera am vorbit mai mult despre mine.

Am ascultat monotonia curgerii lui.

Stiu, stiam ca trebuie sa opresc razboiul din mine si sa ma  eliberez, sa fug.

Unde sa fug? undeva unde razboiul s-a terminat si unde pot gasi un nou inceput.

Cel mai aprig si violent razboi de care nu a scris nimeni pana acum, nici macar eu.

Nu vorbesc despre razboiul de care am invatat la scoala, ci , despre cel care este in mine.

Poate ca intr-o zi, dupa ce razboiul se va fi terminat voi avea curajul sa vorbesc despre el si sa-i scriu istoria.

Lacrimi, victorii scurte castigate, rani cangrenate care m-au mutilat.

Recunosc, ca sunt priznoiera si mai ales ca sunt lasa.

Raman mai departe prizoniera vietii mele pentru ca imi este frica sa fug, desi  am la mine  cheia care ma elibereaza.

In orice razboi sunt victime. Sunt invingatori si invinsi.

Nu stiu de ce anume imi este teama, sau poate ca inca  nu am curaj sa recunosc

Privesc in continuare pe geam imbratisata tandru  de eternul  meu iubit.

Il  privesc si il ascult  cum trece.

Razboiul s-a terminat. Stiu asta.

Cicatricele poate nu se vor vindeca niciodata, dar stiu ca acum pot asculta pasarile din noi , pot auzi clopotele bisericii cum ma cheama  in rugaciune, stiu ca tu esti acolo de o viata  si  ma astepti sa ma eliberez.

Te pot vedea doar  dupa ce razboiul se va fi terminat si eu ma voi fi eliberat.

Si ca un prizonier, plin de rani sangerande imi voi cauta drumul spre casa.

Casa este locul in care esti tu.

Acum trebuie doar sa gasesc drumul care sa ma duca spre tine.

Imi doresc sa nu ma ratacesc, dar dupa un razboi atat de crud si de lung nu stiu daca voi putea sa recunosc drumul care ma duce spre tine.

Cine esti tu?

Tu ma cunosti si ma astepti.

Eu inca nu stiu cine esti, dar stiu ca intotdeauna la sfarsitul razboiului cineva il asteapta pe prizonier cu bratele deschise.

Voi ajunge la tine…daca nu ma voi pierde pe drum

insemnari din blogul Evei

continuare Amintirile Evei

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea articolelor  sub aceasta semnatura este cu desavarsire interzisa

atentionez in mod serios ca acest  site  este protejat prin copyscape si orice articol  semnat de mine  si depistat in alta parte va  trebui atunci sa suporte consecintele legale.

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Pierdut

Published by:

 

poveste de dragoste

Pierdut

Cap 1

Cap.2

Cap.3

Cap.4

Cap.5

Cap.6

cap 7

continuare Ganduri ratacite– Amintirile Evei

– Buna dimineata Radu!  Nu! Azi nu ne intalnim la birou. Sunt obosit, nu am dormit bine noaptea trecuta, i-am raspuns lui Radu. Stiu ca aveam intalnire la 12.00 cu dl Octavian, dar poti sa te duci singur si discutam diseara despre proiect si ce s-a hotarat, am continuat convorbirea telefonica cu partenerul si prietenul meu.

-Da Radu, sunt bine, am raspuns  pe un ton vesel, desi mii de ganduri alergau haotic in mintea mea . Ne vedem diseara la ora 19.00 la Casa Veche. Doar noi doi, am continuat sa vorbesc cu Radu sub privirea atenta a Oanei  Privirea ei imi  punea intrebari, intrebari la care nu eram  dispus si nici pregatit sa raspund.

M-am dat jos din pat. Ma simteam obosit ca si cum as fi muncit din greu toata noaptea.  Durerea  sufleteasca o simteam fizic. Ma dureau oasele. Ma durea capul. Ma dureau gandurile. Am fost tentant sa ma duc la calculator si sa-l deschid. Privirea insistenta a Oanei care ma urmarea , m-a facut  sa-mi schimb directia, asa ca mi-a indreptat pasii spre baie.

Am dat drumul la apa fierbinte .

Ma priveam in oglinda aburita.

In ea am vazut un barbat  tanar, placut,  cu ochii  negri si stralucitori. Un barbat inalt, puternic,  sigur pe el.  Un barbat  care avea  cam tot ce-si poate dori un om de la viata.

Mi-am privit ochii incercand sa-mi raspund intrebarilor care tasneau din inima, din minte, din gandurile  adresate Alexandrei.

Cine sunt? Cine sunt cu adevarat? imi priveam patrunzator ochii din oglinda. Mana mea imi  atingea chipul refletat in oglinda ,curioasa ca si cum m-ar fi descoperit pentru prima data. Printre aburii de pe  oglinda care se prelingeau ca niste lacrimi, ma sufocam de o neliniste stranie.

– De ce ma simt cuprins de atata tristete, atatea indoieli. O tristete care ma sugruma, o tristete care nu este a mea, dar pe  care o simt cum imi invadeaza intreaga fiinta, ma intrebam insistent.

– De ce imi e dor de o femeie pe care nu  o cunosc,  dar  pe care o descopar simtind ca o stiu de o viata?

– Cat de gresit sau nefiresc este acest sentiment?

As  fi vrut  sa-mi pot explica mie ce se intampla.

Toate gandurile mele se duceau la Alexandra.

Viata se traieste. Atat. Nimeni nu ne invata cum sa facem fata situatiilor neprevazute ale vietii. Invatam sa scriem, sa conducem o masina, invatam sa facem calcule matematice, invatam despre adancimea  Universului.

Dar nu ne nastem cu lectia dragostei invatata sau ce sa facem cand descoperim golurile din sufletul nostru si ca inima noastra incepe sa arda dintr-o data.

Incercam sa descoperim ce este sufletul . Unde dispare atunci cand  nu mai suntem  sau al carui suflet il purtam in noi, ce pacate vin din trecut sau ce suflet inocent ne-a dat viata. Cum ne ingrijim  de el pentru a-l preda mai  departe in bune conditii.

Viata o pierzi daca nu reusesti sa o intelegi la timp

Ma simteam cuprins intr-o capcana. Simteam ca sunt pe punctul de a-mi pierde  echilibrul.

Cu mainile sprijinindu-ma de  marginea  oglinzii  in cautarea echilibrului  fizic, as fi vrut sa mi  echilibrez  gandurile care au navalit surpinzator de nefiresti si salbatice prin intensitatea lor.

Nu mi-am pus niciodata atatea intrebari legate de suflet, destin sau sufletul pereche. Nu l-am cautat nici macar nu m-am gandit ca exista. Nu erau gandurile mele, erau gandurile Alexandrei, care brusc au devenit ale mele.

Simteam cum un exces de sinceritate legat de mine ma invadeaza. Nu ca nu as fi fost sincer cu mine, ci doar ca anumite ganduri le-am ascuns sub covorul vietii, preferand sa accept doar ce se vede si ce era convenabil mie.

Doream sa stau de vorba cu ea. Eram curios sa stiu unde a disparut si ce a produs schimbarea radicala din ea.

Ce a declansat schimbarea radicala din mine.

Fara sa stiu, dar in acele momente am facut primul pas intr-o relatie periculoasa, impingandu-ma sa  fac greseli  prostesti care ma vor apasa pana la sfarsitul zilelor mele.

Intotdeauna am fost eu si am stiut sa privesc viata in fata curajos si demn.

Am stiut sa lupt pentru mine si sa obtin ce  doream.

Dar nu am fost pregatit sa-mi apar iubirea, poate pentru ca mult timp nu am inteles ce se intampla cu mine, ce se intampla cu viata mea si de ce viata mea  perfect de simpla brusc se complica.

Frica de complicatii mi-a declansat reactii lase,  facandu-ma sa fug fara sa lupt pentru ce era al meu. Iar cand am fost pregatit sa lupt  nu am mai avut pentru cine, ramanand sa scriu asa cum cum ma pricep niste randuri obosite  ca si mine.

Lasitatile mele m-au acoperit cu negura intunericului in care m-am scufundat singur.

Uitandu-ma in trecut , adesea stau sa ma intreb de ce am plecat de langa Oana care ma iubea cuminte si linistita, fara pretentii si am ales o femeie care desi m-a iubit cu toata fiinta ei  a plecat  cu sufletul meu.

Sufletul meu care s-a impletit strans cu sufletul ei intr-un dans etern.

O parte care nu se va vindeca niciodata, bantuindu-mi viata si  ramasitele din ce a mai ramas din mine ca o fantoma.

Vocea ingrijorata a Oanei mi-a intrerupt momentul de  meditatie, grabindu-ma sa-mi fac dusul si sa ma pregatesc sa plec.

Oana  ma astepta zambitoare dar, chipul ei imi punea intrebari, intrebarile pe care mi le puneam si eu  simtindu-le gustul amar.

Instinctul ei de femeie  simtea ca in mine s-a schimbat ceva.

– Esti atat de frumos, mi-a spus Oana lipindu-se de corpul meu inca ud.

I-am luat chipul dulce  in maini, incercand poate pentru prima data de cand o stiam sa o privesc in asa fel incat sa o inteleg. Sa aflu ce  era in mintea si sufletul ei

– Imi este  dor de tine, mi-a spus  brusc  respirandu-ma adanc.

– Te iubesc Victor!, am auzit vocea moale a Oanei. Simt cu toata fiinta mea ca te schimbi. Nu stiu de ce, nu stiu cum. Dar esti departe de mine, mai departe ca niciodata. Iar asta ma doare.

– Stiu!!! Oana s-a grabit sa-mi acopere gura cu un sarut, stiu ca nu trebuia sa ma indragostesc de tine.  Dar de fapt m-am indragostit de tine din prima clipa in care te-am cunoscut. Probabil ca nu as fi acceptat relatia cu tine doar de amuzament, pentru distractia ta personala.

Undeva in sufletul meu am sperat ca te vei indragosti de mine la fel de mult ca. Asa cum eu sunt indragostita de tine.

Dar, a continuat Oana cu vocea stinsa, stiu ca asta nu s-a intamplat si nu cred ca se va intampla vreodata. Nu stiu ce vreau de la mine, stiu ce vreau de la tine, privirea ei albastra ma scufunda in ea.

Mi-a luat capul in palmele ei mici si delicate. Sufletul ei, sufletul la care nu ma gandisem niciodata.. oare de ce nu m-am gandit ca si Oana este o femeie cu suflet ca si mine si ca oricare dintre noi… gandurile mele se amestecau cu vorbele care tasneau timid dar temerar pentru prima data din Oana

-As vrea sa ma iubesti, chiar si putin, a continuat cald, imbratisandu-ma strans.

-Ma pierd daca nu voi mai fi cu tine. Nu stiu unde sa ma duc, nu stiu unde imi este locul, nu stiu cui apartin… Victor te iubesc atat de mult, ramai aproape de mine. Lasa-ma sa fiu cu tine. a continuat lasand o tacere apasatoare sa se astearna intre noi. Privirea albastra a Oanei mi-a inundat inima.

-Oana, am inceput sa-i vorbesc trecandu-mi nelinistit ambele maini prin parul inca ud.

– Oana, am continuat absolut suprins de declaratia ei , desi in adancul meu stiam, am stiut tot timpul ca este indragostita de mine, ca ar face orice pentru mine ca sa fie cu mine. Dar am acceptat, am tacut si am acceptat fara sa ma gandesc la sentimentele Oanei, suferintele Oanei, gandindu-ma in mod egoist doar la binele si placerea  mea . Placerea de a avea in permanenta o femei frumoasa langa mine. O femeie careia nu i-a lipsit nimic, care a avut tot, mai putin dragostea mea.

– Oana,  as vrea sa spun ceva, dar nu stiu ce sa spun. Nu vreau sa te ranesc, pentru ca tin foarte mult la tine.  Eu nu sunt intr-o stare sufleteasca foarte buna ca sa pot avea discutia asta cu tine.

– Tu stii ce vrei de la mine sau cel putin asa spui . Dar eu nu sunt pregatit sa port discutia asta cu tine, nu te parasesc dar nici nu vreau sa-ti promit ceva ce eu nu voi putea face niciodata, am continuat pe o voce joasa .

Ochii Oanei s-au umplut de  emotii si lacrimi. Fata ei era strabatuta de o  tristete adanca. Stiam ca eu sunt vinovat de tristetea ea, dar.. nu ma simteam vinovat, a fost o relatie acceptata de amandoi . Nimeni nu a obligat pe nimeni sa faca ceva impotriva vointei celuilalt.

– Victor, hai sa incercam sa fim impreuna, sa stam impreuna. Lasa-ma sa ma cunosti, da-mi posibilitatea asta sa ma cunosti zi de zi.

– Oana cand imi spui ca ma iubesti, ce simti in sufletul tau?  Ma simti cu adevarat? imi simti bucuriile, gandurile, tristetile, dorintele? Simti tu in toata fiinta ta ca eu sunt jumatatea care-ti lipseste tie?  Constiinta mea este inglobata in tine? Fiinta mea intreaga este inglobata in tine?

Oana m-a privit mirata indepartandu-se usor de mine.

-Victor  nu inteleg despre ce vorbesti, a inceput sa baguie Oana suprinsa de avalansa cuvintelor mele. Niciodata nu mi-ai vorbit asa, a continuat zambind. De cand esti tu interesat de  constiinte inglobate? Imi place sa fiu cu tine, ma bucur de prezenta ta. Nu am stat sa ma gandesc daca iti simt bucuriile si tristetile sau daca iti pot citi gandurile. Nimeni nu poate citi gandurile cuiva.  Dar stiu ca ma bucur cand esti langa mine, cand dormi si-ti miros parfumul pielii, cand dansam, cand facem dragoste.

– De unde au  venit  intrebarile astea? Nici unul din noi nu este asa cum spui tu, a continuat pe acelasi ton suprins Oana.

– Nu stiu ce mi-a venit Oana, desi stiam de unde veneau intrebarile. Stiu acum, simt acum, ca eu sunt doar o jumatate. Oana imi doresc sa-mi intalnesc jumatatea am continuat plin de entuziasm. Si eu sunt la fel de surprins ca si tine de ce simt.   Nu am crezut ca pot simti un gol in mine. Dar dintr-o data il simt. Si golul asta se  face din ce in ce mai mare, iar gustul lui este amar. Un gol infinit cu gust amar.

-Am nevoie de un miracol, am continuat sa le vorbesc gandurilor mele, uitand brusc de Oana.

– Stii Oana,. am continunat sa-mi vorbesc in primul rand  mie  cu voce tare, exista o legenda care spune a la inceput exista doar fiinte androgine, care  aratau ca doi oameni lipiti spate in spate: un barbat si o femeie. Aveau patru maini, patru picioare., un singur cap dar cu doua fete. Aveau  puteri nelimitate, putea face absolut tot ceea ce gandeau. Dar cand Zeii au realizat ca puterea lor ii poate distruge s-au decis sa-i desparta, facandu-i slabi  iar ei devenind tristi . Separati ei nu puteau face nimic.  Dupa ce s-a intamplat asta, pamantul a  fost invadat de fiinte triste, letargice are au inceput sa moara de dor si tristete.

Atunci Zeii cand au vazut ca supusii lor mor pe capete au cautat o alta modalitate de a le da un motiv pentru a trai si a lupta. Asa a aparut Eros carea avea scopul de a raspandi iubirea in lume. De atunci si pana acum oamenii isi petrec viata cautandu-si jumatatea. Nu toti sunt norocosi sa se reintregeasca cu cu jumatatea  lui si sa formeze fiinta de odinioara. Persoana care sa-l faca invincibil in fata Zeilor si a vietii.

Zeii, vazand ca raman fara supusi, cauta o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trai. Atunci l-au creat pe  Eros, cu scopul de a semana iubire in lume. De atunci si pana acum, oamenii isi petrec viata cautandu-si jumatatea. Cei putini norocosi care se regasesc se contopesc formand fiinta de odinioara…

-Oana port in mine, am continuat surprins de descoperile  simbolistice ale gandurilor mele,  cred ca am avut in minte tot timpul dorinta , nostalgia desavarsirii mele ca barbat. Iar implinirea mea ca barbat va fi realizata de  o singura femeie.

– Oana, spui ca ma iubesti, spui ca nu stii unde iti este locul, spui ca ai nevoie de mine, ca nu stii in ce directie sa o iei daca tu nu vei mai fi langa mine.

– Oana, crezi ca ai muri de tristete daca eu nu as mai fii langa tine? Crezi ca daca maine vei cunoaste un alt barbat care sa te  doreasca de sotie, sa-ti faca copiii pe care-i doresti, il vei respinge si vei mai ramane alaturi de mine? Simti Oana ca  eu sunt cu adevarat jumatatea ta sau este doar dorinta  subconstienta,  plecata de la bataile haotice ale ceasul tau biologic sau esti sub presiunea societatii care spune  ca  trebuie sa te mariti? Iar eu sunt doar un exemplar bun care-ti poate implini toate aceste dorinte?

– Oana, am continuat siderat. Vreau sa fiu complet. Nu vreau sa vad atata durere, nici in mine ,nici in privirea ta.

– Victor, de cand simti tu durere?  a continuat sa ma intrebe Oana  intrigata de discutia noastra.

-Oana,  vreau sa simt caldura in mine. Sa vad lumina care stiu ca exista.  Nu stiu unde este, nici nu stiam ca am nevoie de lumina sau ca sufletul meu are nevoe sa simta fierbinteala unor cuvinte.

Nu am stiut asta.

Dar  stiu acum.

Ai dreptate cand spui ca te simti pierduta. Nu am stiut ca eu sunt pierdut si confuz, dar asa ma simt acum.

Am fost ferm covins ca am tot ce-mi doresc si cred ca am masurand cu masura zilelor noastre.  Am o afacere care imi ofera echilibrul financiar de care am nevoie, sunt un barbat care arata bine, te am pe tine, o femeie frumoasa  langa care sunt mandru atunci cand iesim undeva.

Dar dintr-o data am realizat ca este un drum al compromisului meu. Stiu ca am gresit  fata de mine. Nu ma intelege gresit, nu-mi este rusine cu tine, cu mine sau cu ce am facut pana acum.

Stiu doar ca nu apartin nimanui,  ca dintr-o data ma simt confuz. Stiu ca trebuie sa-mi caut drumul.

– Ce drum, mi-a oprit  brusc Oana tirada filosofica

– Oana, eu nu-mi apartin, am continuat sa-i vorbesc prinvindu-o in frumosii ei ochi albastri. Ma simt brusc pierdut si simt o durere care nu este a mea. Vreau sa stiu a cui este durerea pe care eu o simt. Undeva  exista cineva care are nevoie de mine, mai mult decat ai tu nevoie.

-Stop, stop Victor, m-a oprit Oana.Vrei sa-mi spui ca te intalnesti cu o alta femeie? Este indragostit ? Cand ai cunoscut-o? Unde ai cunoscut-o? a sarit Oana furioasa cu o tirada de intrebari pe mine.

Violenta ei  verbala m-a facut sa ma dau doi pasi in spate.

– Oana nu am cunoscut nici o alta femeie, i-am  raspuns sec si trist in acelasi timp

– Atunci Victor ce naiba tot vorbesti. M-ai inebunit cu tirada ta de vorbe pe care nu le inteleg. Sincer chiar ma sperii.

-Oana, caut niste raspunsuri la niste intrebari care nu au fost ale mele dar care  au devenit al mele.

– Incerc sa-mi  gasesc drumul pentru a ma implini ca barbat, sa scap de confuzia care mi-a cuprins mintea.  Ma simt pierdut.  Nu vreau sa te mint.  Ma simt singur. Stiu ca apartin cuiva iar intr-o zi voi afla, iar atunci durerea  care mi-a cuprins sufletul va disparea.

Alaturi de ea langa mine voi fi puternic  si nimic nu ma va putea opri, asa cum erau androginii ,am incheiat calm si multumit de raspunsul meu.

Am lasat-o pe Oana evident suprinsa de intorsatura discutiei noastre si m-am dus sa ma imbrac , dand drumul la calculator si tastand  numele unui blog. Amintirile Evei

Amintirile Evei

copyright by Maddie Ancuta

2 noiembrie 2012

copierea sau preluarea articolelor sub aceasta semnatura este interzisa fara acodul scris al autoarei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Resemnarea

Published by:

barbat trist

Resemnarea

continuarea de la Dezamagirea

Am inchis calculatorul cuprins de un sentiment de dezamagire. Nu intelegeam acest sentiment. Imi doream sa primesc un raspuns. Asteptam tensionat raspunsul Evei. Stiam ca raspunde tuturor. De ce NU raspundea ?

De la gandul de a o seduce, de a filtra cu ea prin intremediul mesajelor online , am ajuns doar sa doresc un semn care sa-mi spuna ca este bine.

Mi-am luat un pahar cu vin, asezandu-ma in fata televizorului incercand sa ma uit la ceva. Ca de obicei, nimic intersant:  politica, prostie, barfe, cancanuri, mizerii. Am simtit ca sunt departe de toate astea, asa ca l-am inchis.

In camera era liniste. Nu am auzit niciodata atata liniste. Nici macar nu mi-am imaginat vreodata ca poate fi atat de liniste.Priveam stralucirea vinului din paharul, incercand sa-mi raspund la intrebarile care ma incolteau. Ceva ma intriga. As fi vrut sa vorbesc cu prietenul meu, cu George.

George, bunul meu prieten si partenerul meu de afaceri. Ne cunoastem din perioada studentiei. Ne-am imbatat impreuna, ne-am dus la femei impreuna, facem bani impreuna, petrecem impreuna. Am incredere in el.

De data asta am avut un sentiment de retinere. As fi vrut sa discut cu el, dar de data asta am preferat sa nu o fac. Nu eram destul de lamurit cu mine

Era trecut deja de miezul noptii. M-am dus sa ma culc. Pe pat erau inca urmele Oanei.

Oana, oricat as incerca nu ma pot indragosti de ea. Dragostea nu apare la comanda. Desi este o femeie frumoasa, stiu ca nu este  EA. Suntem impreuna de peste un an.

Imi place sa fiu cu ea, este o femeie atractiva. Dar nu are scanteia pe care o astept, de care am nevoie.

M-am bagat in pat incercand sa adorm. Era luna plina, luminand puternic camera. Nu am mai vazut luna plina de cand eram copil sau mai bine zis nu am mai observat-o.

Desi vroiam sa dorm, gandurile nu-mi dadeau pace. Am urmarit seri la rand o femeie frumoasa,  provocatoare prin siguranta degajata, dar care  parea rupta de realitatea inconjuratoare. O femeie pe nume Eva, care vine fix la aceesi ora, se aseaza la aceeasi masa in localul Casa Veche. Bea in fiecare seara un pahar cu vin rosu, se joaca cu el in cel mai erotic mod gustand din vin, sta doua ore lucrand la laptop. Rade, se joaca, se bucura, tresare, zambeste. Am crezut initial ca face prostii online.  Am vrut sa o agat. Majoritatea femeilor singure care vin in localul asta se lasa agatate si vin sa agate barbati. Dar ea nici macar nu se uita in jur. Iau decizia sa o seduc, excitat de provocarea data de conjunctura.  Dintr-o data, intamplarea face sa vad cum locul femeiI sigure pe ea, indrazneata, chiar obraznica si constienta de sine, apare o femeie care plange  pe treptele unui local.

Treaba asta m-a descumpanit. M-am trezit ca nu o mai doresc fizic, desi vreau sa stiu cine este si ce naiba a putut face sa se prabuseasca pur si simplu sub ochii mei. Cavalerul cu armura stralucitoare din mine, s-a trezit brusc si simte nevoia sa salveze tanara doamna din primejdie.

Gandul asta m-a facut sa zambesc. Nu par genul asta de barbat. Imi plac femeile, imi place sa ma joc cu ele si ele ma plac. Dar nu am simtit pentru nici una dorinta de a fi femeia mea, langa care sa ma trezesc in fiecare dimineata, pe care sa o protejez, care sa-mi fie alaturi pana cand moartea ne va desparti.

In realitatea, ca orice barbat imi doresc sa am grija de o femeie, sa o protejez, sa o iubesc sa fiu alaturi de ea. Daca as fi stiut atunci ce stiu acum, as fi rascolit pamantul sa o gasesc si  sa o salvez. Napadit de atatea ganduri am adormi destul de greu.

27.06

Dupa o noapte zbuciumata, am reusit sa ma trezesc relativ odihnit si relaxat. Mi-am facut un dus,  dupa care in timp ce imi sorbeam cafeaua m-am asezat la birou deschizand calculatorul. La pagina unde era postat comentariul meu, nu am gasit nimic, mai mult de atat, nu am gasit nimic nou postat. Tot ce simteam si auzeam era doar tacerea.

Recunosc ca am privit oarecum dezamagit lipsa raspunsului.

M-am entuziasmat prea mult pentru o femeie  destul de stranie. Sau poate pur si simplu dorinta de a o cunoaste si faptul ca nu am reusit mi-a exaltat toate simturile.

Pana la urma este doar o alta femeie. De ce  sa caut o femeie care pare ca nu vede nimic in jurul ei?

Cu gandul asta am inchis calculatorul si am plecat la munca.

A fost o zi obisnuita. Intalnirea cu clientii, mersul la sala. Nu m-am mai dus la Casa Veche.

M-am intalnit cu Oana, care mi-a sarit fericita in brate si in pat. Am facut dragoste, desi poate mai lipsit de pasiune si dorinta ca in alte zile, dar asta m-a facut sa dorm linistit.

28.06

M-am trezit si desi nu mai aveam nici o asteptare, am deschis calculatorul. Nimic! Intrigat oarecum de noua situatie, am plecat la munca, propunandu-mi sa sterg intamplarea din minte.

Seara , impreuna cu George am iesit impreuna la localul obisnuit.  Privirea mi-a alunecat catre coltul in care eram obisnuit sa o vad. In locul ei am zarit doi tineri care discutau aparent destul de aprins. La un moment dat am intrebat unul din chelneri daca stie ceva legat de femeia care venea in fiecare seara la masa respectiva si scria. Mi-a spus ca este o clienta veche de a lor, care rezerva in fiecare seara masa din colt. De 3 zile nu au mai fost sunati, nimeni nu mai facuse nici o rezervare pentru masa respectiva. M-am intors la George. In sinea mea m-am felicitat ca nu am deschis cu el acest subiect. M-am scuturat de toate gandurile, ca atunci cand ceva neplacut se agata de tine si am inceput sa admir cu George femeile care erau in jurul nostru. Viata mea s-a intors la normalitate.

Eram doi barbati frumosi, increzatori inebuniti dupa femei.

Am zambit amar in sinea mea. Nici macar nu o cunoasteam pe Eva si pierdusem trei  zile facandu-mi griji si punandu-mi zeci de intrebari. Ce naiba se intampla cu mine am ras zgomotos in sinea mea, doar vroiam sa ma distrez, nu sa-mi bat capul pentru o femeie.

Am plecat din local. Spre iesire privirea mi-a alunecat spre masa unde obisnuia sa stea.

Nu am mai deschis site-ul. Era inutil sa o fac.

A trecut o luna de la toate aceste intamplari.

Eram cu un grup de prieteni la Casa Veche. Era ziua lui George. Bautura, femei frumoase si spumoase, buna dispozitie, rasete, flirturi.

Dansam cu Oana lipita de mine, cand dintr-o data am vazut-o intrand. Totul s-a oprit in jurul meu. Vocile, galagia, rasetele. Era tunsa, foarte slaba. Imbracata cu o pereche de blugi, o camasa peste care avea un sacou. Purtand o pereche de adidasi. Atunci am realizat ca nu este foarte inalta. Eu avand 1.85 cm

Era insotita de o femeie. Au vorbit continuu. Ca de obicei nu a privit in jur.

Femeia respectiva a plecat dupa o ora. Ea a ramas in continuare la masa. A fost prima data cand am vazut-o uitandu-se in jurul ei.

Cred ca m-am uitat intens si destul de ciudat la ea.

Pentru cateva secunde privirile noastre s-au intalnit.

S-a ridicat de la masa si a plecat.

continuare Vis inghetat

 

Maddie Ancuta
copierea sau preluarea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa

Amintirile Evei