Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: mesaje de dragoste originale

Arta de a fi TU

La multi ani Femeie

Published by:

La multi ani Femeie!

La multi ani mamelor, sotiilor, bunicelor, iubitelor!
La multi ani, femeie!
Femeia, o poveste de dragoste fara sfarsit.
Dragi barbati, femeia se iubeste zilnic, in toate anotimpurile smile emoticon
www.radiocatch22.com

f4c26ae307984fc408a255bfc9a84b03 0c060781c8b0a78612c6403cf5ac49e4 1f439797c9713ef5ee4189bde9c358ce 2f2895abeb1cce0af6f6ef636c0fb7fd 8fedb74fc7f4f99cc4ad60e6d6fee5e7 ce331416a4aa5afc54e8465a7410a6e9 97164b3e5abbc16d0644aa0e23c42629 573f716d8ee693a7939fdf31685ee20a 457ff91edc4df7121b5b805fd5a5376f 303fde24d707b02748a67cbe753be8d2 165ce3855a5db91bca00971911bf39e7 87c0dbc3d23f7b1aa14835fc30d7920e 76e9480ba43416915abe2349c24a3ee3 071d073e7c15ba5b02fe7acad749168a 41df7391cce8b45617d1a2844d2ae8c8 23c346d1d59e4633f961aa8d9a8778d4 12d5e3f5ad32cbf2c2050861e8c0049c 10a8f42323b95cbeded8b7e1a4375e8d 9f51d1cf5287cd51ab5481f676efc43b ee7603ae2b22053aff2ea580736f81fe e9b95422a0485dc70d1caa86479dfa83 d06c2864406c0c5acfbcf41b292b95bf d2bac173900559ce4064a56d675fc765 cf0910c118389049b2ba76a6a26f4c87

Amintirile Evei

David

Published by:

David

DavidEva, am auzit vocea doctorul Mitchel. Mi-am ridicat privirea de pe fisele medicale din fata mea.

Ochii mei au prins privirea unor ochi neastamparati care ma priveau intens din spatele dr Mitchel. Nu am mai auzit nimic, probabil a continuat ceva de genul:” Eva sa ti-l prezint pe noul tau coleg David”. Nu stiu daca asta a spus, tot ce imi amintesc perfect este ca lumea s-a oprit brusc. Fara zgomote, fara sirene, fara strigate. Nu-mi amintesc ca vreodata sa fi privit cu mai multa curiozitate un barbat asa cum il priveam pe David. Stetoscopul din jurul gatului lui imi spunea ca nu esti tu. Zambetul lui m-a insotit peste tot in acea zi si urmatoarele nopti. Incercam sa-mi amintesc cand te-am vazut pe tine zambind. Totul  la tine era serios, fatal si iremediabil. Optimismul meu era antagonic pesimismului tau morbid.  Pentru mine doar timpul care se pierde este iremediabil pierdut. Nu stiu daca il voi mai regasi in alt spatiu. Nu stiu daca in alt timp va avea acelasi ritm si intensitate.

Viata este o colectie zilnica de fotografii si intamplari, subliniata de ore, minute si ani.

De asta zambesc pentru ca vreau sa-mi amintesc de mine zambind.

Timpul de acum vine cu regrete. Ar fi trebuit sa te invat sa zambesti asa cum tu m-ai invatat sa simt.

In cartea noastra paginile tale sunt fara zambete. Sunt doar privirile tale intense care se furisau in mine si intrebarile. Multe intrebari la care nu am reusit sa-ti raspund.

Ma intreb acum, cum te simti tu cand stii ca personajul principal esti tu. Prima data ti-am dat un nume luat la intamplare,  eram grabita, vroiam sa scriu despre ce simt si mai ales cum te simt. Nu avea importanta numele. Acum cand scriu, imi suna obsedant numele Adam in minte. Tu esti Adam. Pentru ca tu esti inceputul si sfarsitul meu. Ai fost furios si m-ai alungat de langa tine cand eu iti spuneam razand ca vreau sa stiu, sa plec, sa cunosc. Furia ta te-a scos din minti iar pe mine m-a dezamagit. Nu pentru ca m-as fi oprit in a te iubi, ci doar pentru ca nu reuseam sa te inteleg. Cum nu puteai intelege dorinta mea de libertatea. Tocmai libertatea care ma facea ca eu sa fiu eu si nu doar o copie nereusita a mea.

Sa-ti mai spun de David? De fiecare data cand eram unul langa altul, simteam nevoia sa imi bag mainile in parul lui ondulat, sa-i prind buzele si sa i le sarut. Nu, nu doream sa-l sarut pe David. Doream sa te simt pe tine. iar David imi amintea atat de mult de tine.

Iti amintesti cand iti povesteam ca atunci cand mintea mea te uita, sufletul meu te pierde.. se intampla o minune si ceva sau cineva mi te aduce in mine.

Asa a fost David. Il priveam cum trece de la un pacient la altul, ii urmaream fascinata zambetul, doream prezenta lui pentru ca imi amintea de tine.

David a aparut intr-un moment in care imaginea ta a disparut. Un moment in care nu mai simteam nimic. Stii ca intotdeauna mi-a fost teama de clipa asta.. clipa in care eu te voi uita. Imi vedeam viata de sus, ca si cum as fi fost impartita in doua.  Ma priveam ca si cum as fi fost spectator si actor. Actorul plange, iubeste, uraste se infurie pe scena.. iar spectatorul cauta sa inteleaga piesa. Nu face parte din ea, ci este doar martorul tacut care priveste drama actorului de pe scena.

Nu te mai iubeam, nu mai eram furioasa. Calmul se asternuse in mine. Umblam placida printre zile neuitand sa zambesc. Fatidicul nu mai era in viata mea. Tu nu mai erai in viata mea. O pagina in care am pus punctul de final.

Intrebarile tale au renascut in mine odata cu aparitia lui David.

Eu nu ti am cerut niciodata nimic. Nu ti-am cerut o relatie. Atunci te-ai speriat, crezand ca eu nu te iubesc atat de mult incat sa raman.

Stii de ce  taceam cand tu vorbeai?

Pentru ca nu-mi place cuvantul, nu-mi place cum suna. nu-mi place cum ma sufoca ca bratele unei hidre.

Eu eram..pur si simplu.

Tu erai pur si simplu. Nu aveam nevoie de lanturi sau confirmari sa fim NOI.

Eram.

Tu esti.

Eu sunt.

Noi suntem.

Esti singura persoana care ar fi putut sa inteleaga ce spun eu acum.

Nu am nevoie de hartii sau confirmari sa FIU eu sau sa te iubesc pe tine.

Sunt si voi fi cel mai bun prieten al tau desi ai toata libertatea din lume sa faci tot ce doresti.

Poti fi cel mai bun prieten, cel mai bun iubit, cel mai bun amant, cel mai bun suflet.. si toatea astea intr-un singur om sa le gasesti. Asa gandeam eu despre tine.

Nu pot schimba ce este, nu pot schimba ce simt, nu pot schimba ce sunt.

Nu eu am ales sa simt asta.  M-am nascut cu sentimentul asta..

Sentimentul asta se potriveste doar cu tine.

Il priveam tacuta pe David. Femeia din mine se intreba daca ar fi pututu sa il sarute asa cum te sarutam pe tine.

David a fost chipul care doar mi-a reamintit de tine..si atat.

Mi-am oprit o colega si fara sa ma gandesc la consecinte si i-am spus despre tine si David.

Ea mi-a spus atat: “Stii se pare ca fiecare dintre noi are o copie in lumea asta”

David a aparut in viata mea ca sa imi reaminteasca ce eu incepusem sa uit.

Incepusem sa-l uit pe Adam.

Inceputul si sfarsitul meu.

Amintirile Evei
mai multe capitole aici

copyright by Maddie Ancuta

11/01/2015

www.radiocatch22.com

Amintirile Evei

Doruri

Published by:

femeie indragostitaDespre doruri
Afisul mi-a atras atentia. Doi soldati carand un al treilea soldat pe o targa. ”In amintirea eroilor nostri!”, era scris cu litere  mari si adanci. Florile sangerii subliniau efectul cuvintelor. Vederea acestei imagini, a facut ca subconstientul meu sa se trezeasca furios.

Instantaneu am simtit mirosul de praf de pusca in nari, adulmecand Moartea care isi contabiliza cu indiferenta victimele. Alergam de la un soldat la altul, rugandu-ma disperata sa nu ai nevoie de ajutorul meu.  Printre maldarele de pamant imbibate cu sange vedeam hidosenia ascutita a Mortii. Respiratiei ei harjaita de zgomotul gloantelor ma urmarea sufocanta. Rochia mea atarna grea, plina de namolul format din carne sfasiata si pamant. Mirosul ei pestilential ne inconjura, punand stapanire peste vietile noastre. Mainile pline de sange ale ranitilor se agatau disperate  de picioarele mele, facandu-ma sa cad la aproape fiecare pas. Alergam de la un tipat la altul. Nu-mi amintesc ce este frica, nici macar nu stiu daca vreodata mi-a fost frica. Cu inima batand cu putere, gaseam in mine forte nebanuite ajutandu-ma sa trec  de la un ranit la altul. Unora reuseam sa le verific  pulsul, altora se le inchid ochii. Langa mine, cei doi bracandieri faceau trierea  printre vietile lasata de Moarte, in graba ei de a castiga toate batalile.

Privirea mea te gaseste. Imi fac cu greu loc printre morti aruncati unii peste altii, bucati de oameni imprastiati pe camp si ranitii care se agatau de fusta mea. O durere surda isi face simtita  prezenta  in pulpa stanga. Aud strigatul disperat al uni soldat care cauta sa ma opreasca din fuga mea nebuna spre tine. In jurul meu se face brusc liniste. Durerea din picior este din ce in ce mai acuta. Ajung in fata ta..privirea ta este atintita fix catre cer. Iti caut cu miscari reflexe pulsul. Rup zdrentele uniformei care iti acopereau pieptul. Urechea mea se aseaza pe inima ta cautand cu disperare un zgomot.  Nu mai simt durerea din picior, nu mai aud strigatele disperate ale celor din jurul meu, nu mai simt nici macar mirosul Mortii care si-a instalat regatul pe campul de lupta. Mainile mele pline de sange, iti inchid ochii, ochii pe care nopti intregi i-am sarutat. Buzele mele iti saruta buzele, cautand sa-ti dea caldura lor. ”De ce? De ce? De ce?! intrebare pe care mintea mea, o pune in mod inutil.

O miscare puternica in burta, imi aduce aminte ca viata ta continua in mine. Atat imi mai amintesc. Viata ta continua in mine sa creasca. O liniste taioasa ne-a inconjurat.  Mi s-a facut somn, imi era frig. Tie iti era atat de frig, cel putin asa credeam eu. Buzele tale erau crispate intr-un zambet neterminat. Am adormit intinsa pe trupul tau, trup caruia doream sa-i redau viata din mine.

Un ultim zgomot asurzitor ne-a adus pe toti trei impreuna. Stiai ca te iubesc, stiai ca te iubim, si nu te-am fi lasat niciodata sa pleci singur intr-o lumea necunoscuta. Trebuia sa fim toti trei impreuna, pentru totdeauna,  in Viata si in Moarte.

Ca prin ceata, am vazut chipul curios al unei batranele care imi zambea, facandu-mi frenetic cu mana.

M-am oprit si i-am intors zambetul inapoi.

-Buna ziua, doamna doctor, ce mai faceti?

-Multumesc, bine, am raspuns, cautand printre amintirile recente  numele ei.

Dar amintirile mele, fac un pas urias in timp. In timpul copilariei mele, Cand eram doar o fetita cu ochi negri si parul impletit in codite. Eram asezata in hamac si citeam. Era vremea cand nu stiam ce inseamna iubiti, iubiri sau amanti. Citeam si-mi era dor. Nu stiam ce este cu acel dor, de ce imi este dor sau de cine imi este dor. Dar stiu ca acel dor cateodata imi sfasia inima. Ma duceam la mama mea sa o intreb de ce simt anumite lucruri ca si cum le-as mai fi trait. Mama razand imi spunea ca am imaginatie bogata si ma trimitea la joaca. Fetita  s-a transformat inr-o adolescenta frumoasa, cu trup suplu si puternic, privire patrunzatoare si inteligenta. O adolescenta curioasa, care radea mult si dansa. Dorul nu ma lasa in pace, dar invatasem sa traiesc cu el. Dansam si radeam mult, dar niciodata nu-mi era dor de cei care ma invitau la dans.

Stiam doar ca imi este dor.

Noptile mi le petreceam intrebandu-ma de unde vine acest dor imens, dorul unei femei care era indragostita si iubea cu stoicism si credinta. Pe cine iubeam eu atat de mult?

Doamna cu dintele de aur, ma strange usor de mana, smulgandu-ma din valtoarea amintirilor.

Pleaca, tragandu-si catelul dupa ea, in cautarea unui alt partener de discutie.

Nu stiu de ce dorul meu de atunci seamana cu dorul meu de azi pentru tine.

Busc furia face sa-mi zvacneasca sangele prin vene, lasandu-ma fara control.

Sunt furioasa pe tine si nervii tai.

Sunt furioasa pe lipsa ta de incredere si rabdare.

Sunt furioasa pe lipsa de control asupra orgoliului tau.

Nu spun ca am fi avut o relatie usoara, pentru ca nu am fi avut.

Pot sa dau eu timpul inapoi si sa nu fi fost maritata?  Pot sa dau eu timpul inapoi atat de mult incat eu sa nu fiu martora la moartea noastra?

As fi vrut sa fie altfel, dar nu este. Lacrimile mi-au invadat chipul. O miscare brusca ma face  sa-mi duc mana spre burta.

Imi e dor de tine… dorul de azi seamana cu dorul copilariei mele.

Viata ta continua in mine…

fragment din Jurnal