Amintirile Evei

Dezvaluiri

saruti asa cum scriiDezvaluiri

Au trecut cateva luni de cand nu am mai scris.

M-am ascuns ca o lasa sub tacerea timpului acuzandu-l de egoismul lui.

Trebuie sa ma opresc sa ma mai mint.

Nu am stiut ca o data cu trecerea lui, voi incepe sa ma indragostesc de tine.

Nu mi-am imaginat ca scurtul tau popas in viata mea isi va pune amprente adanci in sufletul meu.

Nu mi-am putut imagina ca pe drumul care ma indeparta de tine, intamplarile traite, oamenii care ma inconjoara, gandurile rostite, visele furisate in mintea mea, ma vor trimite intotdeauna la tine.

Nu am stiu ca esti TU, eroul amintirilor mele, trecute, prezente si viitoare.

Mi-am urmat drumul pe care eram in momentul in care ne-am intalnit si pe care ne-am oprit impreuna.

Alti oameni, alte peisaje, alte povesti, alte poposiri, alte cuvinte de dragoste. Stiam ca o sa te uit, doream sa te uit.

Spuneam ca nimic nu este intamplator in viata si ca toate intalnirile au un scop. Scopul de a invata, de a experimenta, de a intelege.

Ce pot sa spun acum, dupa atata timp, cand eu te simt mai mult ca niciodata?

Cum as putea sa-ti spun, fara ca tu sa nu ma crezi nebuna, ca diminetile imi sunt trezite de aroma parfumului tau, desi eu ma trezesc in fiecare dimineata langa un barbat, care nu esti tu?

Cum as putea sa-ti explic ca tot ce ma inconjoara, mi se baga in suflet si in minte in asa fel incat eu sa nu am nici o sansa sa te uit?

Cine ar fi crezut ca timpul si distanta imi va da lectii ca eu sa te cunosc mai bine, care sa-mi aminteasca ca eu te cunosc atat de bine si ca doar trebuie sa am curajul sa te privesc? 

Trecerea timpului naste amintiri peste care se aseaza praful si uitarea.

In cazul tau trecerea timpului si distanta te aduce in inima mea: mai bun, mai intelept, mai puternic, mai frumos.

Te privesc acum asa cum evaluatorii obiectelor de arta o fac de la distanta pentru a  intelege mai bine valoarea si simbolistica lor.

Am incercat. Am plecat hotarata mai departe.

Dar..fiecare zi imi aminteste de tine.

Sunt inconjurata de  semne care ma trimit la tine. Nu mai pot sa le ignor. Nu mai pot sa te ignor. Nu mai vreau sa te ignor. Nu mai vreau sa-mi fie teama.

Scopul intalnirii noastre? Nu am curaj sa-l recunosc

Dar stiu ca scriu despre tine de ani de zile.

Asa ca este momentul sa nu mai fug.

Ti-am spus ca nu ma uit inapoi si nici nu am facut-o.

Toate amintirile legate de tine vin din prezent si viitor.

M-ai intrebat cu repros: “Ce stii tu despre mine? Nu ma intrebi niciodata nimic

Te-am privit atunci lung si tacut. Cum as fi putut sa-ti spun ca eu te cunosc dintotdeauna. Te cunosc de o viata, chiar de mai multe vieti. Ne-am uitat in ani, ne-am pierdut in vietile trecute. De data asta amintirile mele sunt mai puternice sau  eu sunt mai pregatita pentru aceasta viata

Rad, dansez, ma plimb, flirtez… atunci ceata uitarii se asterne in mine.

Dintr-o data viata imi trimite oameni ca eu sa nu te mai uit.

Si ma trezesc plangand, cu doruri adanci in suflet.

De ce? De ce? De ce sa nu te uit? De ce sa nu mergem mai departe pe drumurile noastre?

De ce fiecare cuvant rostit de altii ma trimite intotdeauna la tine?

De data asta am si martori la intamplarile mele.

Ne-am regasit si ne-am pierdut din nou. Am acceptat tacuta aceasta intamplare.

Dar…

Oameni pe care nu-i cunosc,  ma incurajeaza sa cred in ceea ce simt, care imi ghideaza pasii din ce in ce mai sovaitori.

Noi doi ne-am cunoscut datorita gandurilor mele scrise.

Ai urmat calea lor si asa ai ajuns la mine.

Dintre toti, TU ai fost cel care m-a cautat.

De ce m-ai cautat? Doar tu poti raspunde la intrebarea asta.

Cum m-ai gasit? Este simplu.

Eu te-am chemat. Gandurile mele ti-au indrumat pasii catre mine.

Te visam de ani. Te doream de ani. Faceam dragoste cu tine, cu mult timp inainte sa ne atingem.

Trebuia sa ne intalnim.

Ne era destinat sa ne intalnim.

Stii de ce te priveam in tacere?

Dialogurile noastre erau scrise de ani de zile de mine si le repetam uimita.

Cum as fi putut sa vorbesc?

Cum as fi putut sa-ti explic cand chiar si pentru mine era greu de explicat?

Iti simt rasuflarea atunci cand iti scriu. Gandurile tale imi poarta degetele care danseaza pe hartie cu sufletul tau.
Imi simti respiratia atunci cand le citesti.

Este momentul sa-mi asum povestea.

Este timpul sa stii cine sunt.

Cheia vietilor noastre este in Timpul care se aseaza intre noi.

 

Saruti asa cum scrii

celelate capitole se gasesc in Saruti asa cum scrii

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea este interzisa fara acordul in scris

6 comments

  1. Pingback: Intre viata si moarte suntem noi. - Radio Catch22 London

Leave a Reply