Mesaje de dragoste

Scrisoarea barbatului cu ochi violeti

Published by:

mesaj de dragoste

mesaj de dragoste -Scrisoarea barbatului cu ochi violeti-

Miercuri, ora 14.30. Usa se deschide. Barbatul, o sa-i spun S. S. de la speranta, ma priveste in ochi, cautand in mine raspunsurile la intrebarile sale. S. este inalt. Cand l-am vazut prima data am fost impresionata de culoare ochilor sai intens violeti. Era a doua oara in viata mea cand vedeam aceasta culoare. Imi amintesc ca prima data am vazut ochi violeti a fost cand eram o tanara studenta. Mergeam des cu autobuzul. Intr-o dupa-amiaza, in drumul meu spre casa, s-a urcat in autobuz, un baietel de circa 7-9 ani. Avea cei mai uimitori ochi vazuti. Privirea lui o port in minte si azi. Nu, barbatul din fata mea nu este pustiul vazut in copilaria mea sau poate ca este. Timpul este ca zana din povesti, doar ca timpul-zana nu ne transforma in broaste, bostani sau din lebede printese. Dar cu siguranta ca ne transforma. Pe unii ne iubeste, ne face mai frumosi, mai intelepti, mai buni, pe altii ii hidoseste, lasand urme urate. Suntem consecinta timpului si a gandurilor avute. Scurta mea amintire s-a intrerupt la vederea unei scrisori pe care S. a pus-o in fata mea. S-a asezat tacut, facandu-ma sa simt povara timpului care s-a pus intre mine si el. Iau scrisoarea si o citesc. Din cand in cand privirea mea aluneca catre privirea violeta. Nu vorbeste mult. Intensitatea lui este felul lui de a comunica cu mine, alteori o face prin desene, mesaje, gesturi. Cateodata vorbeste monoton, spunandu-si povestea. Am terminat de citit. L-am privit fara sa pot rosti nici macar un cuvant.  In fata mea, era un barbat care purta in sine o declaratie de dragoste nespusa de 20 de ani. “Acum  văd fericirea cum  iese în fiecare zi goală din dus . Apune în fiecare seară lângă mine, în patul în care mă arunc când vin frânt  de la muncă”. Gandurile mele au incercat sa si imagineze femeia caruia i-a fost adresata aceasta scrisoare. O femeie iubita, dorita. O femeie care nu a fost niciodata ceruta in casatorie de catre barbatul care o iubea.O femeie care nu a ajuns niciodata la intalnirea cu barbatul care o astepta cu cea mai frumoasa declaratie de dragoste. O femeie care a fost smulsa brusc din viata, in timp ce alerga razand catre barbatul cu ochi violeti. Cateodata cuvintele sunt inutile. O imbratisare este suficienta. Viata nu ne ofera explicatii: de ce nu sau de ce da. Viata se intampla: cu voia sau fara voia noastra. Am recitit scrisoarea. Brusc am realizat ca aceasta declaratie de dragoste am mai simtit-o in trecut. Nu am stiut niciodata cat de puternica a fost dragostea ta pentru mine.Citind scrisoare lui S. catre iubita lui am revazut privirea ta si am simtit in mine cuvintele tacute ale gandurilor tale. Nu intelegem la timp ce primim, nu primim la timp scrisorile trimise, nu ajungem la timp la intalnirile propuse. Viata in schimb, continua sa ne trimita mesaje. Cateodata o face prin mine, S., barbatul din autobuz sau copilul care iti zambeste. Azi prin S. am primit declaratia ta de dragoste. S. a primit prin mine imbratisarea femeii care s-a pierdut in timp ce alerga la intalnirea cu destinul, destinul care a despartit-o de el. El, barbatul cu ochi violeti.   Amintitile Evei by Maddie Ancuta copyright 01.06.2014 www.radiocatch22.com

Amintirile Evei

Usa de sticla

Published by:

mesaj de dragoste

-Usa de sticla-

Iata-ma din nou in locul din care am plecat. Sa-i spun loc, sa-i spun timp sau sa-i spun spatiu? Poate un om sa fie in mai multe locuri in acelasi timp?

Pentru unii pare imposibil, pentru altii este doar o calatorie. O calatorie in fractiuni de secunda.

Ma simt ca si cum totul in jurul meu ar fi supendat. Singura fiinta care poate sa circule liber, sa atinga oamenii, casele, gandurile fiind eu.

Plutesc. Cred ca asta este singurul cuvant potrivit pentru starea mea. Pot calatori in timp, avand intelepciunea timpului care si-a lasat invataturile in mine.

Nimic nu este intamplator in viata. Oamenii se  intalnesc aparent accidental. Inca nu intelegem legaturile pe care Universul le arunca asupra noastra. Fiecare persoana care trece prin noi, cu noi, printre noi lasa urme, cateodata pe chip sau in suflet. Unii ne lasa cicatrici urate, altii ne lasa vise.  Totul se intampla cu un scop bine definit. Fiecare dintre noi este o lectie de viata. Fiecare carte cititta, fiecare poveste auzita sau spusa are menirea de a ne da o lectie. Cateodata ne comportam ca niste elevi incapatanati si rebeli. Consideram lectiile grele asa ca preferam sa chiulim, nebanuind in acele momente ca pierdem esenta vietii noastre. Acel timp in care am fentat orele intelepciunii nu se vor mai intoarce niciodata. Oamenii printre care am trecut fara sa-i privim in ochii nu se vor mai intoarce niciodata. Oamenii carora le-am ignorat emotiile vor fi pierduti pentru totdeauna.

De ce fugim? Fugim din cauza fricii, nesigurantei, rusinii ca nu suntem pregatiti sau ca nu suntem ceea ce lasam impresia ca suntem.

Tu esti lectia mea. Esti lectia mea stoica, pentru ca tu esti un om stoic sau cel putin asa gandesti despre tine.

Stoicismul este un curent filosofic, intemeiat de Zenon in sec. IV, inainte de Cristos, in Grecia Antica școală filozofică întemeiată de Zenon. Invataturile contineau elemente materialiste in concepția despre natura și in teoria cunoașterii, dar care in domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovaduind supunerea față de soarta. Un om stoic este un om ferm cu multa tarie sufleteasca. Stiu ca esti ferm nu am nicio indoiala, insa nu am descoperit inca restul. Tarie sufleteasca inseamna sa si arunci din viata ta pe cei care iti sunteti destinati sa-ti fie alaturi? Nu cumva intra in contradictie cu filosofia legata de soarta? Crezi ca accepti soarta?

Nu te-am intrebat niciodata daca tu crezi ca eu sunt stoica. Stiu ca sunt, desi nu m-am definit niciodata asa. Stiu ca sunt, pentru ca viata m-a invatat ca fara determinare si hotarare nu as fi putut sa fiu ceea ce sunt. Cred in destin, pentru ca stiu deja ca nimic nu este intamplator, desi  stiu ca ne putem modifica destinul.

Apropo de timp. Merg eu prea repede sau tu te-ai oprit din mers?

Viata o sa ne arate unde ne duce stoicismul fiecaruia.

O sa ma intrebi cum poti opri timpul. Nu ai incercat sa faci asta niciodata, nu-i asa?

In ciuda cartilor citite, in ciuda filosofiile invatate, in ciuda psihologiei de care spui ca esti atras nu ai descoperit  esenta care musteste in fiecare lectie. Din miile de carti citite inca nu ai extras esenta filosofica a vietii. Cunosc eruditia ta, dar nu cunosc intelepciunea ta personala.

Timpul se poate opri. Eu tocmai am facut-o. Cum poti opri timpul si merge in acelasi timp mai departe?

In timpul meu eu continu sa merg, dar tu ai ramas inghetat undeva. Te vad, te ating, plutesc in jurul tau, iti vad privirea, iti ating gandurile. Cateodata te vad maret, cateodata vad doar lasitatile tale.

Esti un fel de Alice in Tara minunilor. Cresti sau devi brusc mic, in functie de gandurile pe care le ai.

Frumusetea povestilor este ca toate lumea le crede ca  fiind izvorul unei extraordinare si fascinante imaginatii. Nimeni sau aproape nimeni nu este dispus sa creada ca povestea citita este o poveste reala.

Scufita rosie chiar a fost mancata de lup? Eu cred ca da. Fiecare dintre noi intalneste in viata un “lup” care  ii poate hacui mintea si trupul. Fiecare dintre noi in viata intalneste persoana care il poate din scoate din gura lipsita de speranta a lupului.  Putem fi lupi sau vanatorii cei buni. Depinde de lectia invatata.

Filosofia vietii ne arata ca viata adeseori se confrunta cu lipsa de stralucire a cartilor, de oameni care isi respecta promisiunile, de oameni curajosi sau determinati, de iubiri puternice care nu lasa pe nimeni sa le infranga.

Povestea pe care o vei citi si pe care eu o scriu de atata timp, este ea o poveste adevarata sau doar sunt eu un om cu o imaginatie fabuloasa?

Are importanta? Poate ca da, poate ca nu.

Pentru mine, care o scriu important este sa astern cuvintele asa cum au fost ele rostite.

Pentru tine…??? Poate ca intr-o zi, cand te vei maturiza, cand vei aplica in viata cele invatate, vei intelege cate de important ai fost pentru mine.

Stop! Am spus ai fost? Stiu, exact asta doresti sa ma intrebi.

Rectific, cat de important esti pentru mine.

Esti lectia mea de viata: ai fost, esti si vei fi important

Iti amintesti cand imi povesteai despre cartile citite? Iei o carte, citesti primele randuri, iti atrage atentia sau nu. Mai citesti o pagina sperand ca vei gasi ceva care sa te faca sa o citesti pana la sfarsit. Continui sa o rasfoiesti. Daca te-a facut curios, continui citirea ei, daca nu, pur si simplu o arunci intr-un colt in care praful si uitarea se vor asterne peste ea.

Acum scriu povestea noastra.  Imi imaginez, cum vei lua cartea, pentru ca de data asta o vei tine in mana, vei putea atinge paginile cu miros de cerneala, vei putea trece usor degetele peste randurile carti, degetele tale imi vor atinge gandurile. Nu mai este doar o simpla carte cumparata sau descarcata de pe internet. Este o parte din povestea vietii tale. Vei primi raspunsurile la multitudinea de intrebari pentru care mintea ta stoica a cautat raspunsurile in mine.

Cartea pe care o scriu si a carui prime capitole le-ai citit intr-o dimineata de sambata, intr-o dimineata in care noi inca nu ne stiam, dar ne intalnisem.

M-ai intrebat atunci cum scriu, daca folosesc computerul sau folosesc stiloul. O parte din poveste este scrisa cu stiloul. Cateodata scriu in pat, la birou, alteori ma asez in fata calculatorului si scriu.

Povestea noastra este asemeni unei usi rotitoare. Ne invartim unul in jurul celuilalt avand intre noi o usa imensa de sticla. Ne vedem, dar nu te atingem. Pentru cateva clipe pasim in afara usii si ne simtim. Mainile noastre se ating, gandurile noastre se impletesc, trupurile noastre se frang unul sub celalalt. Dintr-o data, brusc ajungem in spatele aceleias usi rotitoare cu geamul de nespart care se ridica intre noi.

Suntem aproape dar niciodata impreuna. Continuam sa ne invartim, fiind aruncati la un moment dat de catre  forta centrifuga din cercul rotirii noastre in directii diferite.

Stiu ca m-ai mintit, iar eu m-am prefacut ca te cred. Poate ca jocul nostru a devenit inutil, fara directie si fara speranta.

Te-am rugat in ultimul meu mesaj sa tii minte sentimentele de azi si toate gandurile pe care le-ai avut de cand ne-am cunoscut.

Stiu ca o vei face, pentru ca stiu ca esti un om stoic.

Ai privit vreodata un cobai cum alearga pe roata sa in cusca?

Alearga catre nicaieri cu o viteza uimitoare. Este vreodata trist? Este vreodata fericit?

Nu stiu, pentru ca nu vorbeste niciodata. Dar ce  stiu este ca atunci cand ma indrept spre cusca sa de sticla si ii bat in geam, se arunca de pe roata pe care alerga nebuneste si vine la mine ca  sa vorbim. Eu ii rostesc cuvinte iar el incearca sa-mi raspunda  zariind disperat raspunsurile cu ghiarele pe geamul care ne desparte.

Unde alergi tu? In ce directie pornesc eu?  Conteaza?

Cu totii avem o tinta pe care o atingem mai devreme sau mai tarziu sau poate niciodata.

O vom atinge cu siguranta cand vom reusi sa spargem geamurile care ne izoleaza.

 

Saruti asa cum scrii

copyright by Maddie Ancuta

28 May 2014

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Between life and death

Published by:

mysticBetween life and death

This is where we are. Just like the Universe, we are everlasting. We come to this world, we grow up, we die just to be born again. A perpetuum mobile.

You will take me for a strange object or for an awkward happening. But come next to me. Come just like grandchildren come next to their grandparents when invited to listen to stories. Stories with mesmerizing princesses and fearless knights struggling between good and evil, love and hatred.

Have you ever looked carefully at yourself ? Have you ever watched your hands ? Raise them in the air and take a good look at them. Your life is in your hands.

Have you ever glimpsed at your face in the mirror ? Your face is the offspring of your parents’ love.

Have you ever wondered ? Who am I ? Really, who am I ? Do you really think you are 20, 45, 78 or 9 ?

We are time travellers. Born of two cells which haphazardly met each other. Cells born of other cells, springing from cells as old as ages, bearing with them stories. The stories of our ancestors… Somewhere in time. This is where our roots are. Life and death are both en-captured in our cells.

We live life as bearers of our own unique stories and of our dear ones. Stories of those who made our lives possible.

You can hear your heart beating. Sometimes at a gallop, sometimes serenely and at peace with itself.

Our life is a refined weave of other lives, of failures and successes, love and betrayals, promises and lies, struggles or defeats. We bear inside us melancholic or philosophic thoughts, simplicity and grandeur.

Love is indifference towards hatred.

There is no peace without wars. Simplicity goes hand in hand with splendour.

Knowledge comes out of ignorance.

Art is beauty s longing to stay immortal forever.

Observe time. Take a clock and follow its seconds: tic-tac, tic-tac.

A child was born this very second, breathing life; a man and a woman commit to each other, others are soon to be divorced, a new medicine is being discovered, a new song is being written, a soul goes to the world beyond.

Do you know how important a second is ?

Seconds are vital.

Not hours. Nor days or years.

A single second can make the difference between life and death.

Between life and death. This is where we are.

The difference is given by the seconds in which we understand who we are.