Bucatarii amatori

Varza calita cu costita.

Varza calita – Ingrediente de baza.

De fiecare data cand fac varza calita, de fapt nu doar varza calita, si la ciorba (luscos ardelenesc) pana si o salata simpla de varza alba imi aduc aminte de copilarie. Stiu ca-i ciudat, dar poate daca va zic de ce se lamureste chestia.Am fost un hot in copilarie. De fapt toti am fost hoti. Doua blocuri, fata in fata , 40 de apartamente. Lume care s-a mutat in ele cam in acelasi timp, pe atunci lume tanara care isi incepeau viata familiala. Deci realizati ca eram copii multi, cam de aceasi varsta. Si nu stiu daca ati vazut voi vreodata, pe vremurile alea, inainte de moartea celui dupa care multi plang dar eu nu aia-i clar (nu facem politica, inapoi la hotie), cum in fata blocului era o gradinita. O gradinita, adica nu deaia de copii, o gradina care inconjura blocul, si in care mai multe familii din bloc puneau legume. Straturi cu legume, fiecare pe bucatica lui. Salata, ceapa verde, rosii, ardei, si preferatele noaste, varza si guliile.Am crescut toti niste hoti de zarzavaturi. Bine, desigur dupa varsta la care ne era permis sa mai stam “pe-afar” dupa ce se intuneca. Varza furata cu lasso-ul, guliile impunse cu “sulita”, “ninja-ruiala” printre parii de rosii pe intuneric. Mancam sezonal. Ca doar nu le furam sa le ducem acasa. (In afara cand mai mari fiind am plecat la munte si am furat metodic o jumatate de strat de ceapa din gradina fostului comandant al politiei care statea cu noi in bloc. Noi am fost, daca cumva citeste pe aici sau afla, o fost buna ceapa.)

N-am fost ce-i mai buni hoti. Nu ne pregateam. In fiecare seara stiam ca mergem la furate la ceva, cum am zis, depinde de sezon si ce era facut, dar nimeni, chiar nimeni nu se gandea de cu zi sa aduca din casa niste sare. Niciodata. Si problema era ca daca mergeai in casa, iti trebuia motiv, dupaia sa nu te vada cu sarea, si riscul mare sa nu te mai lase inapoi afara. Asa ca trecea varza noastra din mana in mana in cerc, puneam unpic de sare daca aveam, muscam din ea fara daca nu. Si pe intunericul ala daca se mai si lua lumina (placerea noastra) apoi nu de putine ori am mancat gogonele crude… Asa-i treaba cu varza. Inapoi la oale.

Ingrediente pentru doua portii:

  • 600g varza taiata fideluta (scade la gatit)
  • 200-250g costita (kaizer, sunca, bacon taiat gros)
  • 1 rosie taiata cubulete
  • 50ml ulei pentru varza
  • 25ml de ulei pentru prajit costita
  • sare, piper, (dupa gust), cimbru cam 1/4 de lingurita, 2 frunze dafin
  • 1/2 pahar vin alb
  • 100g taietei mai grosi, macaroane (optionale)

Varza si rosii la calit

Mod de preparare:

Se pune la incins in cratita uleiu, apoi se adauga varza. Amestecati bine, apoi aveti grija sa nu se arda, cand e calita in aproximativ 7-8 minute, se pun rosiile.

Sarati, piperati. Cimbrati si dafinati. Adaugati vinul si la foc domol fierbeti incet pana cand varza-i patrunsa bine (aproximativ 10 minute, sa nu se moaie prea tare sa ajunga ceva de ne-recunoscut), vinul s-a evaporat, rosiile sunt moi si sucul lor a aromat varza.

Separat prajiti intr-o tigaie sau la grill costita, pe ambele parti. Pastele se fierb si ele separat, apoi se pot amesteca cu varza, sau serviti-le separat pe farfurie daca vreti. Desigur merge la fel de bine si fara.

Varza calita

Serviti cu vin de care va place, alb preferabil din cel ce-ati pus la varza, doar nu se lasa sticla desfacuta sa se strice vinul.

Informatii pentru UK.

Este preferabil sa nu folositi varza foarte deasa si tare, necesita un timp foarte indelungat de  gatit. In schimb varza Savoy, sau varza “conica” precum cea din imagine este mult mai buna. Pentru cunoscatori exista pe piete si in magazine si o varza turceasca, care nu este indesata deloc si foarte asemanatoare cu varza romaneasca. Kaizer sau costita sunt sigur ca gasiti prin aproape toate magazinele chiar si supermarketuri. Inca o reteta foarte economica, pretul unei portii pregatite pe persoana este de sub £2,20.

 

Pentru alte retete traditionale, speciale si inedite vizitati: www.bucatarialuiradu.co.uk

3 comments

  1. Pingback: Supa de mazare galbena traditional suedeza. Cu ciolan.

  2. Dorina Stanciu

    Interesanta reteta ta, Radu! Eu iti multumesc mai ales pentru povestile “a la Nica (Ion Creanga)!” M-ai distrat!

    1. radiocatch22

      exact:) felul in care le povesteste e minunat:)
      Intr-o zi chiar o sa ma duc la Radu in vizita.. sa gust ce pregateste el
      chiar si cea mai simpla mancare este delicioasa
      ma duc ptr mancare dar si povesti:)

Comments are closed.