Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: sumerienii

Top Secret

Un neam uitat

Published by:

Decebal

Decebal Un neam uitat

de George Puşcaş

Capitolul 1 – Cine?

    În primul secol înainte de Hristos, timp de două secole, se făcea remarcată prezenţa unui neam aşezat pe cursul inferior al fluviului Dunărea. Acest neam purta numele de Daci. Aceştia credeau în Gebeleizis (sau Nebeleizis) fiind divinitatea lor supremă, un cavaler trac ce mai era cunoscut în anumite zone drept Derzelas (sau Derzis). Acest aspect religios al Dacilor prezenta imaginea unui neam puternic, bine ancorat în tradiţii şi cultură.

     Aspectul secundar al acestui neam era scos în evidenţă de natura luptătorilor săi. Tineri curajoşi ce ţineau piept duşmanilor pentru binele întregii aşezări. Aceşti luptători, cavaleri, generali, alături de alte grupuri organizate în armate întregi făceau un gest unic în Europa: aruncarea Solului (mesagerului) in sulite. Acest sol ducea cu el in jertfa doleanţele poporului către zeităţi. Pentru ca ritualul să fie încheiat cu succes, solul trebuia să aibă o moarte rapidă şi demnă de un cavaler. Făceau asta pentru că înţelegeau conceptul de Patrie şi Viaţa Eternă.

    Aceste două elemente, Patria şi Viaţa Eternă, făceau din Daci un neam singular în Europa; îmbelşugaţi, organizaţi, capabili de sacrificiu, dand dovada de un curaj de neclintit in fata mortii. Aceştia îmbrăţişau moartea ca un act transcendent pentru a le purta energia în Eter alături de Divinitate, punandu-i la egal cu aceasta.

Alte aspecte asupra vietii Daciei erau Aspectul Legaturii cu Egiptul si Aspectul Religiei.

    Prin Legătura cu Egiptul mă refer la Cavalerul Trac Heros care era pomenit în Egipt sub numele de Herou (însemnând Fiul Soarelui). Din povestea acestui Cavaler se dezvolta Cultul lui Horus în Egipt, cult ce avea să influenţeze in timp uitarea acestui neam.

     Aspectul Religiei, fiind înrudit cu cel al Atlantidei, Sumer şi a altor Civilizaţii Antice precum Egipt, Grecia, India, Turcia s.a., denota prezenta unei organizari in randurile formei incipiente de religie.

    Aşezarea în timp şi poziţionarea originii, facea din civilizaţia Dacă una puternic înrădăcinată în timp, cu generatii intregi de traditii si valori. Astfel, istoria se rescrie şi pentru a accepta dovezile înseamnă sa le supunem la test. Până acum, ştim decât foarte puţin din vastul ocean de informaţii pe care, la vremea respectivă, îl aveau în posesie Dacii.

 Un alt aspect important ar fi viaţa lui Ion. Sau în alte cuvinte, viaţa Dacului de Rând. Nu avea Nici Prea-Prea, Nici Foarte-Foarte. Acesta îşi ducea zilele nu numai luptând şi crezând în neamul său, dar şi muncea, făcea comerţ, se binevoia în compania compatrioţilor, întemeia familii şi transmitea unei noi generaţii valorile Daciei.

Mai mult decât atât, aceştia puteau transmite informatie cu uşurinţă prin intermediul tabletelor scrise pe lut– de precizat că acestea au fost datate iar rezultatul este unul impresionant: 1000 de ani intaintea celor din Sumer, făcând astfel teoria primului scris,  una eronata-. (Prin descoperirea Tăbliţelor de la Tartaria, cercetătorii au descoperit că modelul pictogramelor inscripţionate pe aceste tăbliţe este una asemănătoare cu pictogramele Sanscrite şi Egiptene Timpurii – ceea ce poziţionează datarea culturii cu 5000 de ani înainte de Hristos).

    Aşadar, dacul de rând, prin tăbliţe de lut, transmitea mesaje de dragoste pentru Univers; Printre altele se mai ocupa de apicultură, grădinărit, creşterea animalelorun fermier în toată regula. Printre altele, datorită cunoştiinţelor vaste de Botanică, Zoologie, Medicină, Eter, dacul de rând cunoştea tipurile de plante împreună cu tot bagajul de cunoştinte pentru a extrage din fiecare plantă potenţialul ei maxim.

    El creştea după reguli bine ştiute de toţi apropiaţii sai şi împreună cu aceştia prosperau şi se pregăteau pentru întâlnirea cu Nebeleizis.

   Dacul de rând nu era plin de pământ tot timpul. Acesta îşi ocupă traiul cu activităţi diversificate şi în baza unui Cod de Onoare. Acest cod făcea parte din Legile Dacilor; astfel primul stat ogranizat şi primele legi scrise aparţinând Dacilor semnate însă de un singur davo şi anume Zamolxis.

    Dacul de Rând îl ascultă de Zamolxis deoarece acesta era medic psihoterapeut (pe vremea aceea!) precum şi Călăreţ Trac, întemeietor de legi, preot, poate un fel de om bun la toate. De aceea îl asculta Dacul. Şi prin Legile lui Zamolxis înţelegea Dacul cum să îşi îndeplinească datoria sa de Cavaler cu dedicaţie şi onoare, la final fiind răsplătit pentru modul în care şia îndeplinit sarcina.

     O parte din Daci erau cunoscuţi şi sub numele de “profeţi pelasgi”, oameni atotştiutori, capabil să interpreteze Divinul ce stătea în locuinţe subterane precum Kogaion, supranumit şi Muntele Sacru al Dacilor. Despre Orfeus elenii şi romanii spuneau că este Prinţul Kycon-ilor, venit din Kogaion, lăcaşul lui Zamolxis. Orfeus fiind bineînţeles folosit în acest context doar pentru trimiterile la originea acestuia.

     Din prisma acestui individ aflat intro asemenea societate, poziţionat în apogeului acesteia cred că totul mergea ca uns pentru Dacul nostru şi asta pentru că avea cu ce!… să ungă.

    Trimiterea în timpuri străvechi nu este întotdeauna o provocare plăcută pentru imaginaţia noastră, pentru că zburdând în voie cu fără de multă informaţie, putem deteriora imaginea şi să facem uitat printre milenii un popor ce la vremea lui, a avut capacitatea de a schimba lumea.

   Pentru Gheorghe continuăm cu originea numelui său, spunandui că provine ca derivat din numele Cavalerului Trac, care stă la baza Creştinismului Modern şi ca străbunii lui a avut o lume la picioare pe care au schimbato pentru totdeauna. Implicaţiile acestor evenimente şi personaje modelau la vremea respectivă istoria şi avea să lase ca moştenire misterul neamului uitat. Dacă nici acum Gheorghe nu a închis gura vă puteţi imaginea expresia de pe faţa lui când ajungem spre final…

Aşadar, până acum am stabilit câteva aspecte importante din ceea ce înseamnă să fi fost un Dac.

 Poporul Dac, avea în perioada sa de glorie o cultură vastă preluată din generaţiile străvechi acelei epoci şi aveau să remodeleze şi să lase moştenire o formă a culturii văzute din prisma lor. În acest fel se comportă orice societate iar acţiunile acesteia lasă întipărită în Istoria Omenirii orice urmă fie ea bună sau nu.

Să trăieşti ca un Davo Get (ocupantii Getiei/Daciei din vremurile respective) este lucru mare. O comunitate aproape utopică te înconjoarăşi te conduce spre Eter. Ce sentiment este mai plăcut decât eternitatea?

Poate vă întrebaţi cum putea să stea Dacul atât de împăcat fără bani? Ei bine acesta deţinea cantităţi semnificative de resurse preţioase pe care le gestiona eficient. Aurul Dacilor a fost vestit prin cantitatea uriaşă produsă în decursul timpului. Se stie ca in muntii din Europa se ascund importante resurse de…aur,sare, carbune, argint, sol fertil si animale.

Dacii aveau acces la trofeul munţilor îmbelşugaţi. Artefactele găsite până în prezent cu directă referire la Daci sunt uluitoare, iar cele din aur capăta o valoare ieşită din această lume. Pe aurul Dacilor a petrecut Roma timp de […] continuare în următorul articol.

Top Secret

Teorema lui Pitagora cu 1000 de ani înainte de Pitagora

Published by:

teorema lui Pitagora

Teorema lui Pitagora cu 1000 de ani înainte de Pitagora

„Teorema lui Pitagora“ – formulată acum 26 de secole – este o sintagmă perfect marcată în cunoaşterea noastră. Ea are drept de cetate în universul raţional al geometriei. Timp de milenii, nimeni nu i-a contestat prioritatea în istoria gândirii matematice. Şi iată că într-o zi arheologii descoperă o seamă de tăbliţe de lut ars, din ale căror inscripţii reiese că akkadienii utilizau formula respectivă în calculele lor pragmatice cu mai mult de 1000 de ani înainte ca gânditorul ionic să-şi înveţe discipolii esenţa vestitei teoreme. în urmă cu 3500 de ani, aşadar, socotitorii din Ţara-celor-două-fluvii îşi faceau calculele folosind Ingenioasa teoremă izvodită, de bună seamă, dintr-o îndelungată experienţă în mânuirea cifrelor. Dar nu numai scribii o utilizau in metodă de calcul, ci şi învăţăceii anticei Mesopotamii.

In „casa tăbliţelor de lut“, în şcoala sumeriană, şi apoi în cea akkadiană, elevii învăţau nu numai să efectueze cele patru operaţiuni – adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea – ci şi in rezolve o mare diversitate de probleme din câmpul aritmeticii si geometriei. Ei se ajutau de tabele cu rezultate gata calculate pentru înmulţiri cu 10, 30 şi 50 de unităţi; de asemenea, foloseau tabele de rădăcini pătrate şi de grad mai înalt. Din tell-urile (tell-colina, movila inalta) Akkadiei şi ale Elamului, precum şi în Ţara Urartu au fost aduse la lumină mii de tăbliţe cu inscripţii alcătuite din semne socotite, întru început, doar simboluri magice. Prin strădania de o viaţă a unor orientalişti, ca Franşois Thureau-Dangin, Arthur Deimel, Andre Parrot, L. Lipin, O. Neugebauer, au fost însă descifrate enunţurile şi rezolvările a sute de probleme cu aplicaţii practice. S-a vădit astfel că şcolarii de acum 3500 de ani ştiau să rezolve ecuaţii cu două sau chiar cu mai multe necunoscute. Ucenicii-socotitori erau temeinic pregătiţi pentru viaţa practică: ei învăţau să măsoare terenurile şi să le împartă în loturi, în raport cu suprafeţele pe care le deţineau proprietarii, să calculeze exact volumul de pământ ce trebuia dislocat pentru înălţarea piramide- lor-templu şi a clădirilor de tot felul, să stabilească numărul de cărămizi şi de blocuri de piatră pentru zidirile proiectate, să socotească forţele de muncă necesare şi câte altele. Toate aceste obiective determinau profilul învăţământului predat în „casa tăbliţelor. Scrierea pe tăbliţe, socotelile nu erau doar apanajul sacerdoţilor, cum s-ar putea crede. La rândul lor, îşi însemnau tranzacţiile şi valoarea mărfurilor vândute sau cumpărate neguţătorii şi bancherii, care percepeau dobânzi – cam 20% din capitalul investit în afacerea respectivă – şi trebuiau deci să ştie să le calculeze.

Nivelul gândirii matematice a învăţaţilor mesopotamieni este remarcabil: în practica socotelilor geometrice, ei aplicau adesea metoda algebrică pentru rezolvarea unor ecuaţii de gradul patru, cinci şi şase (s-au găsit tăbliţe ce atestă faptul că au fost perfect rezolvate chiar şi ecuaţii de gradul 8). Unele înscrisuri cuneiforme, descoperite prin anii ’50, relevă că babilonienii calculau cifra n la o valoare de 3,125, ceea ce reprezintă un summum de exactitate pentru acel îndepărtat segment de timp.