Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: speranta

Arta de a fi TU

De vorba despre Dumnezeu!

Published by:

Dumnezeu si miracolele

De vorba despre Dumnezeu

Recent am avut niste discutii foarte interesante.

Noi ne ocupam de povestile supravietuitorilor, ajung la noi tot felul de apeluri, oameni care sufera, pe care  viata ii supune unor mari si grele incercari.

Imi amintesc ca atunci cand eram in Romania adesea auzeam intrebarea: ” De ce Dumnezeu pemite atata suferinta, atata nedreptate, atata umilinta? ”

Foarte grea intrebare.

Imi amintesc ca la un moment dat cand eram in Romania, sprijineam o gradinita din orasul meu natal, de fapt ii ajutam pe copiii de acolo.

In general erau copii care proveneau din familii sarace, o parte erau in grija bunicilor, unii erau abuzati fizic, altii sexual, unii sufereau de diferite boli cel mai grav un baietel cu sindrom Down.

Imi amintesc perfect o zi, cand mamica baietelului cu sindrom Down ajunsa la capatul puterilor, copilul chiar in fata mea avusese o criza si era foarte greu de controlat, s-a uitat la mine si m-a intrebat: “De ce Dumnezeu permite atata durere, atata suferinta. A mea, a copilului? Imi iubesc copilul dar nu stiu cum sa-l ajut.”

Sa fiu sincera, inca aflata sub socul crizei si intregii suferinte care era in acea grupa, nu doar a baietelului cu sindrom Down, era vorba de o clasa intreaga de copii ,aproape 25 de copii cu varsta intre 5-6 ani, nu am stiut ce sa spun, ce sa raspund.

Am ramas blocata, desi undeva in adancul meu exista un raspuns.

Am cunoscut la un moment dat  un calugar cu o experienta de viata fascinanta, cu un mod de gandi extraordinar. U n om cald, intelept si bland. Un adevarat vizionar. Mi-a dat multe carti pe care le-am citit. Erau niste puncte de vedere foarte interesante.

Un fel de arta de a fi TU,  dezvoltare personala dar, nu folosind limbajul modern al unui psiholog, ci cuvinte simple dar pline de intelepciune si greutate.

Mi-a raspuns el la intrebarea mamicii.

-“Dumnezeu sufera o data cu tine” a spus el.

“Cum?”, am intrebat

– “El este in durerea ta, a copilului, a mamici, el este ranit atunci cand tu sau oricine altcineva este ranit”.

L-am privit profund nedumerita, dar am stat si m-am gandit mai bine.

Nu sunt credincioasa sau nu in modul habotnic.

Dar stiu ca in, momentele mele mai dificile  din viata,  gandurile si rugaciunile se indreapta spre Dumnezeu.

Avem nevoie de credinta, cineva sau ceva sa ne  dea curaj, putere,incredere. Din pacate resursele noastre interne adesea sunt limitate, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa ne asculte, sa ne ajute, sa ne inteleaga.

Este foarta simplu in viata sa fim furiosi.

Cu noi, cu cei din jurul nostru. Sa fim furiosi pe Dumnezeu.

Avem nevoie sa vedem miracole, sa credem in miracole.

In fiecare zi asteptam ca un miracol sa ni se intample.

Stiu sigur, ca Dumnezeu nu ne-a indus suferinta. Daca citim cu adevarat randurile si semnificatiile Bibliei vedem acolo ca Dumnezeu a venit cu  pace, cu intelepciune, cu generozitate, cu vindecare, cu miracole, intotdeauna a fost alaturi de cei bolnavi, de cei tristi, de cei suferinzi.

Cum il vad eu pe Dumnezeu?

Il vad ca pe un initiat.

Este foarte greu sa fii langa cei dragi, pe care-i iubesti si sa le vezi suferinta.

Uneori nu putem face nimic altceva decat sa ne rugam.

Si este bine sa o facem pentru noi, pentru cei dragi.

Energiile si gandurile pozitive ajuta.

Intr-o zi am auzit o poveste, spusa de cineva care lucra intr-un centru care oferea adapost si mancare copiilor strazii dintr-o tara sud americana.

El a vazut un baietel de varsta baietelului lui, 6 ani. Copilul dormea  pe podea, infasurat in sine insusi.

Vazandu-l s-a aplecat si l-a imbratisat parinteste.

In acel moment copilul a deschis ochii si a zambit.copii si Dumnezeu

De cat timp esti pe strazi” a intrebat cunostinta mea.

– De cand aveam 4 ani, a raspuns baietelul.

– “Unde sunt parintii tai?” a continuat el

– “Nu am parinti” a raspuns baietelul

“Si cine are grija de tine?”

– “Dumnezeu are grija de mine”, a raspuns copilul.

– “Cum are grija de tine?“, a continuat mirat neintelegand raspunsul copilului.

– “Noaptea trecuta inainte sa ma duc la culcare m-am rugat daca se poate sa fiu imbratisat“,a spus baiatelul

– “Iar in dimineata asta cand m-am trezit  m-am trezit in bratele tale” a raspuns zambind copilasul.

Intrebari multe, intrebari grele, intrebari care par fara raspuns.

Este foarte greu sa dai un raspuns bun unei persoane care sufera, este greu sa-i spui de ce el (ea)  sufera atat de mult.

Dar se pare ca Dumnezeu este alaturi de noi daca il lasam sa fie.

Miracole chiar se intampla daca noi credem in ele.

Important este sa fim ” mainile care imbratiseaza”  persoana care are nevoie de imbratisarea si zambetul nostru.

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU!

 

 

 

 

 

 

Romani in lume Viata in UK. Londra

Balul Societatii Medicale Romane din UK

Published by:

bal de CraciunSambata la ora 19.00  s-a deschis Balul de Craciun al medicilor romani din UK (SMRUK)  Crowne Plaza London.

Inca o data pe aceasta cale le multumesc pentru invitatia facuta.

M-am dus cu mare drag si emotie sa cunosc cateva persoane  pe care le cunoasteam doar prin  intermediul corespondentelor Radiocatch22-SMRUK .

A fost o seara cu adevarat placuta petrecuta printre prieteni Am cunoscut cateva persoane cu adevarat minunate.

Din pacate, nu am reusit sa vorbesc cu toata lumea, asa se intampla deobicei la astfel de evenimente .

Am avut marea placere sa-l cunosc pe dl Dr. Radu Burtan SMR-UK President. 

Evident pe cele doua organizatoare ale Balului: Dr. Gabriela Badea – Scientific and Social Events, Dr. Gabriela Frunza – Academic & Resus Training.

Absolut totul a fost minunat si le multumesc inca o  data celor doua organizatoarea pentru acest Bal care deja este o traditie .

Sufletul petrecerii, cel care a intretinut intr-un mod senzational conversatii cu toata lumea, aratand ca este o gazda perfecta, un om prietenos si minunat este dl  Dr. Claudiu Dragos Carmaciu – Scientific and Social Events, medicul nostru de garda care a fost alaturi de noi inca de la aparitia acestei rubrici.

Alaturi de domnia sa fiind sotia  sa Dr. Mihaela (Ella) Carmaciu – Primary Care Facilitator.

Evident reintalnirea cu  Dr. Vlad Schlezak – Art & Medicine, despre care am scris  Vlad Schlezak-Fascinatia artei impletita cu psihiatria  a fost fantastica.

Vlad nu este doar medic psihiatru si artist dar si un foarte bun prieten si sunt extrem de bucuroasa ca prin  intermediul postului de radio am avut sansa sa ne cunoastem.

Mi-am facut noi prieteni , iar in urma discutiilor avute ieri, dupa eveniment  sunt deja prietenii postului de radio si cu siguranta vor fi alaturi de dumneavoastra cu sfaturi, sugestii , impartasind experienta lor.

Am cunoscut doua doamne extrem de simpatice, frumoase, sociabile,volubile, foarte bune dansatoare ambele fiind medici stomatologi si care au facut senzatie pe ringul de dans.

dr stomatolog Adelina  Haas , frumoasa, eleganta, sensibila.

dr. stomatolog Dana Vieru, plina de viata, energica, frumoasa si cu zambetul pe buze tot timpul, care ne-a promis articole foarte interesante, o colaborare frumoasa si extrem de utila.

L-am cunoscut si pe dl Florin Coseraru – Managing partner Canary  Wharf, adica un bancher printre  medici.

Lista poate continua.

Am cunoscut oameni ambitiosi, puternici.

Elementul nostru comun este ca fiecare din noi a parasit la un moment dat tara din diferite motive: motive personale, cariera, intime, dorinta de a fi ce-si dorea fiecare si multe, multe altele.

Drumul  emigrarii si  unei noi vietii nu este simpla pentru nici unul din noi: indiferent ca esti medic, profesor, inginer, IT-ist, jurnalist, economist, asistent, muncitor etc

Poate pentru medici este si mai greu. Din scurtele conversatii avute am inteles ca este foarte greu. Evident cunoasterea pefecta a limbii engleze este esentiala. Concurenta este acerba.

Medicina romaneasca si valoare medicilor romani este recunoscuta peste tot in lume.

Pacat, desi nu vreau sa fac politica, pacat ca autoritatile romane nu-si respecta cu adevarat valorile, nu ma refer doar la medici, ma gandesc la artisti, cercetatori, ingineri, educatori etc.

Romania nu-i mai vrea sau nu stie sa-i aprecieze.

Acelasi om, acelasi medic in Romania care se zbatea intre un sistem corupt, fara mila adesea pentru pacienti si pacientii care isi pun viata si sperantele in mana medicului aici are un alt statut. Nu este usor nici aici, tocmai pentru ca vine dintr-un sistem si trebuie sa se integreze unui alt sistem.

Multi reusesc.

Multi inca sunt la inceput de drum, iar altii vor sa-i urmeze.

Craciun LondraAm cunoscut oameni plini de viata, muncitori, ambitiosi, talentati , empatici.

Sper ca in timp sa-i cunoastem pe fiecare.

Sper de asemenea  ca proiectul nostru medicul de garda sa evolueze, sa cunoastem medici romani din UK, sa putem identifica medicii pe care romani din UK ii cauta pentru ca au mult mai multa incredere in ei, pentru ca vorbesc aceeasi limba, pentru ca ii simt aproape.

Multumesc inca odata organizatorilor pentru seara minunata petrecuta alaturi de ei: oameni care salveaza vieti, care aduc alinare in suflete, care aduc speranta si incredere.

 

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

O data am ucis…

Published by:

am ucis o dragosteo vrabie

Am tras cu prastia-n ea si-am lovit-o
Pe urma o zi si-o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o

Mai tarziu am crescut flacaiandru
M-am indragostit nebuneste de-o fata
Si nu stiu de ce intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii
De mult nu mai merg la nici o-ngropare
Soarele apune dupa niste neguri
Si rasare-n flacari din mare”

 

Azi m-am gandit tot timpul  la aceasta piesa pe care am auzit-o cand eram foarte mica. Nu intelegeam la vremea respectiva prea multe, dar stiu ca a ramas in sufletul meu datorita versurilor dar si a muzicii.

Luni  povesteam despre ce inseamna prieten adevarat.

Azi este un iubit, maine un prieten, poate fi un parinte  sau un partener de afaceri.

Se intampla in viata fiecaruia dintre  noi ca in ciuda intelepciunii,  calitatilor sufletesti, dovezilor de devotament sa nu fie intelese, sa nu fi crezute.

Adesea oferi dovezi de dragoste, loialitate, incredere neconditionata si cu toatea astea in permanenta ti se cer noi si noi dovezi.

Increderea si dragostea nu trebuie sa doara.

Intr-o zi fara sa vrem ucidem o pasare…

In alta zi in ciuda bunelor noastre intentii sau sentimente ucidem un suflet…

Intr-o alta zi ucidem o dragoste

Cred ca fiecare din noi a vazut la un moment dat o pasare moarta. Prefer sa vorbesc despre pasari si dragoste…

Imi amintesc ca eram la bunici cand am gasit un porumbel mort. Impreuna cu fratele meu l-am luat si l-am ingropat.

Nu mai stiu daca am plans, dar stiu ca m-a impresionat pasarea pe care o stiam libera si fericita in zborul ei, care-si cauta partenerul de viata si zbor iar  dintr-o data… cineva sau ceva  a ucis-o.

Cred ca atunci a fost prima mea viziune asupra mortii.

Dar cred ca mult mai grav este cand in loc de piatra iei cuvintele si le arunci in partenerul tau (iubit, amant, prieten, parinte, copil etc).

Sigur nu o sa moara, desi in multe povesti de dragoste am citit cu totii,  ca se moare si din dragoste sau mai bine zis din lipsa dragostei

Este o realitate , desi trista, este o realitate.

Adesea am auzit astfel de povesti cu Othelo si Desdemone moderne.

Este foarte dureros sa nu fi crezut in ciuda dovezilor de dragoste, loialitate si incredere . Cu cat te zbati sa demonstrezi dragostea ti se cer din ce in ce mai multe dovezi.

Traim cu adevarat vremuri in care sentimentele sunt devalorizate, un “Te iubesc” nu mai are greutate sau cand spui: “Imi e dor de tine” sau “Ai incredere in mine!

Cand  aceste sentimente sunt adevarate ele trebuie simtite daca nu sunt crezute atunci cand sunt spuse.

Altfel cuvintele tale de neincredere vor avea duritatea pietrei.. iar intr-o zi dragostea o sa moara.

O sa moara prietenia, increderea, onestitatea

Cuvintele tale reci si gri vor  ucide un suflet.

Vei vedea cum moare  si atunci vei realiza ca tot ce-ti ramane de facut este  doar sa o ingropi.

Ingropand o data cu ea si o parte din tine.

Desigur ca intentia ta nu a fost sa o omori..dar

O vei jeli, o vei ingropa

Degeaba mai plangi…ce ai omorat..omorat ramane.

 

Cuvintele dor, cuvintele ranesc,  cuvintele  distrug o dragoste, increderea si speranta.

Dar cuvintele pot aduce si multa fericire.

Foloseste cu intelepciunea puterea lor.

Te-ai intrebat vreodata cat de dure sunt cuvintele tale?

Iti pasa daca ele  provoaca suferinta celui caruia i le adresezi?

As vrea sa te gandesti si sa-ti recunosti de cate ori.. ai  ranit pe cineva . Si de ce  intotdeauna persoana ranita este cineva care este aproape de tine, care te asculta, te intelege, te iarta?

Vei ramane doar cu stafiile gandurilor si amintirilor tale.

Nu lasa sa te urmareasca tot restul vietii …

 

Tu ai ucis vreodata o…vrabie  sau un suflet?

 

Maddie Ancuta