Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: scrisoare de dragoste

Arta de a fi TU

Te rog sa ma ierti

Published by:

ganduri de dragosteTe rog sa ma ierti

Cand eram mica si ma certam cu fratele meu, mama mea imi spunea: “Te rog sa-ti ceri iertare!”. Eu ma uitam nedreptatita la ea si ii spuneam: “Nu eu am inceput. De ce trebuie sa-mi cer eu iertare prima?”

Si-mi spunea: “Nu conteaza cine a inceput. Nu conteaza motivul. Nu conteaza cine a gresit sau nu. Amandoi v-ati comportat urat. Tu esti mai mare. Fii inteleapta. Nu te certa, nu cauta scandal. Certurile nu fac bine nimanui”

Eram copil si nu intelegeam multe.

Am crescut si viata m-a pus de mai multe ori in aceeasi situatie. Nu intelegeam de ce eu, tot eu trebuie sa-mi cer iertare.

De data asta erau persoane mai mult sau mai apropiate mie, mai mari decat mine si tot eu trebuia sa le cer iertare.

Si ma intrebam: “De ce? De ce eu trebuie sa-mi cer iertare prima, nu eu am inceput conflictul. Doar pentru ca sunt mai mica eu trebuie sa iert?”

Biblia ne invata sa intoarcem si celalalt obraz. Nici asta nu intelegeam cand eram copil.

Acum am inteles.

Experienta si viata sunt cei mai buni educatori.

Se intampla adesea sa cadem in pacatul certurilor, este uman. Moment prost, neintelegere, lipsa de experienta.

Asa ca si eu azi, spun la fel: “Nu conteaza cine a inceput, nu conteaza motivul, amandoi sunteti vinovati pentru ca ati mentinut conflictul aprins”

Fii primul care spune: “Imi pare rau. Iarta-ma!”

Fii primul care spune asta. Nu-ti vei pierde mandria, demnitatea daca faci asta. Nu te vei simti slab sau amenintat.

Putem spune: Iarta-ma! si sa ramanem la fel de puternici.

Trebuie sa spunem: “Iarta-ma!” Pastrandu-ne mandria si demnitatea neatinse.

Spunem: “Imi pare rau!”.. pentru ca in adancul sufletului nostru ne pare rau, pentru ca ne-am certat inutil.

In realitate fiecare din noi face greseli mai mari sau mai mici. Trebuie sa spunem primul: “Imi pare rau!” . In realitate  am gresit mentinand o cearta inutila.

Ne cerem iertare pentru ce am spus noi, pentru reactiile noastre, pentru atitudinea noastra, pentru starea proasta creata.

Nu conteaza motivul discutiei aprinse, fii tu primul care face primul pas. pentru ca esti nobil, bun, sensibil, generos, matur, de incredere.

ti s-a intamplat vreodata ca dupa o perioada de timp, dupa ce te-ai certat cu mama, fratele, cel mai bun prieten, seful sa nu-ti mai amintesti motivul certurilor?

Sa nu mai vorbesti cu persoana respectiva, incet, incet sa te indepartezi si la un moment dat sa te gandesti: “De ce oare m-am indepartat de X sau Y? Era cel mai bun prieten al meu”.

Trece timpul, uitam motivul indepartarii noastre, ne pierdem unii de ceilalti fara sa mai stim de ce.

Spunand la timp: “Imi pare rau!” are  foarte multe beneficii, chiar daca inca ai “un bat in gat”, ceva pe limba sta sa tasneasca.

Cel mai important este ca se detensioneaza relatia, scapi de sentimentele negative, se limpezeste atmosfera dintre voi.

Iti ceri iertare NU pentru ca ai comis un pacat suprem.

Iti ceri iertare pentru ca ai fost imatur, pentru ca ti-ai pierdut cumpatul, pentru ca ai fost incapatanat, nepoliticos, pentru ca ai fost certaret, copilaros.

Da. Poti iesi din camera ta acum.

Te-am iertat!:)

 

De cate ori ai fost primul care si-a cerut iertare? Cum te-ai simtit dupa ce te-ai impacat, v-ati luat in brate si ati ras din nou?

Este cel mai frumos gest. Nu ezita sa-l faci, pentru binele sufletului tau.

Fii cel care spune primul: “Imi pare rau! Iarta-ma!”

 

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a Fi Tu!

 

 

Amintirile Evei

Ascunde-ma in tine!

Published by:

Maddie AncutaAlerg! Este dimineata si cerul negru ma apasa cu intunecimea lui. Fug de mine, de tine, de gandurile mele.

Gandurile ma ploua.

Ploaia imi spala fata, ascunzadu-mi lacrimile.

Alerg cu incapatanare, fara sa privesc  in jurul meu. In departare se aude sirena politie, plansetul unui copil. Pasii mei se aud clar pe caldaramul ud.

Cu pumnii stransi si inima batandu-mi nebuneste continui sa alerg.

Trec printre picurii de ploaie .

Gandurile mele se aseaza in fata mea cu incapatanare , nu le pot depasi, nici macar nu le pot ajunge.

Le vad  in fata mea dantuind ca intr-o hora nebuna. Nu vreau sa le vad, nu vreau sa le simt, nu vreau sa le gandesc , dar ele se incapataneaza sa ma calauzeasca obsedant.

Alerg???? de fapt continui sa fug.

M-am trezit cu dorul de tine.

In urma mea se aud pasii mei pierduti si strigatul frunzelor strivite .

Dintr-o data ma opresc. Ma privesc si vad ca ploaia s-a oprit si ea.

Lacrimile nu mai curg.

Trag aer adanc in piept incercand sa imi redobandesc suflul.

Ma uit  sprea geamul tau.

Am fugit de tine sau am fugit spre  tine?

Cu privirea curioasa incerc sa te vad dincolo de perdelele trase.

Imi fac curaj si urc in goana treptele.  Vreau sa ciocanesc la usa si nu pot. De ce as face asta? De ce ti-as face asta?

Ma intorc si incep sa cobor  repede treptele.

Ma opresc aducandu-mi aminte dorul din sufletul meu.

Ciocanesc la prima usa.

Un batranel simpatic si cu chef de vorba imi deschide usa.

-Buna dimineata! i-am spus

-Buna dimineata domnisoara, mi-a raspuns batranelul. Pot sa va ajut cu ceva?

M-am uitat la el, profund dezorientata nestiind ce sa-i spun. A fost un gest nebun sa-i sun la usa. Dupa 10 secunde de tacere i-am spus timid.

-De fapt da, chiar puteti sa ma ajutati. Vreau sa scriu o scrisoare. Am nevoie de un creion si o coala de hartie. M-am oprit privindu-l fix pe batranel. Ma privea curios si teribil de amuzat.

In spatele sau se vedea o oglinda iar in oglinda ma vedeam pe mine

Eram in costumul meu de sport, transpirata , rosie la fata. Parul ciufulit era in toate partile.

Ciudata aratare, ma mir ca mi-a deschis usa si vorbeste cu mine, mi-am spus razand in sinea mea.

Batranelul  mi-a inchis usa in nas.

Am ramas descumpanita in fata usi pregatindu-ma sa plec chiar in momentul cand i-am auzit pasii tarsaiti pe podea.

Mi-a deschis usa si mi-a intins creionul si cateva coli de hartie.

-Multumesc ca mi-ai ciocanit la usa. De doua saptamani nu am mai vorbit cu nimeni. Vrei sa intri in casa sa scrii? mi-a spus cu vocea resemnata dar in care se simtea speranta.

Gandurile continuau sa danseze nebuneste. Vroiam sa fiu doar eu si cu tine. Iti datorez asta.

– Nu pot acum. Trebuie sa scriu o scrisoare, dar maine daca vreti vin si putem merge  sa bem impreuna un ceai  sau o cafea. Aduc si niste prajiturele, i-am spus zambind , inima strangandu-se dureros la auzul cuvintelelor lui. Singuratatea si batranetea sunt haine teribil de greu de purtat

Creionul a inceput sa mi friga mainile. Inima imi batea din ce in ce mai repede. Stiam ca trebuie sa-ti scriu.

M-am apropiat de batranel si i-am luat in mainile mele, mainile sale batrane si tremurande.

-Promit ca maine la ora 10.00 sunt aici . Dar acum  trebuie sa scriu, cineva pe care -l iubesc asteapta aceasta scrisoare, i-am spus zambindu-i cu emotie. Acum trebuie sa plec, dar maine sunt aici.

M-am intors si am urcat scarile. Din spatele usii apartamentului tau nu se auzea nici un zgomot.

M-am asezat turceste cu spatele lipit de usa.

Cu mainile tremurand de emotie am inceput sa scriu. M-am oprit putin uimita la literele asternute pe hartie. De ani de zile nu am mai scris o scrisoare folosind un creion si coli de hartie.

”  Te-am visat!  M-am trezit  din visul  in care eram impreuna, desi nu as fi vrut sa ma trezesc. Eram in siguranta cu tine. M-am trezit cuprinsa de dorul tau. In visul meu mi-ai scris un mesaj pe care  nu am reusit sa-l descifrez. Desi eram aproape de tine, imi era aproape imposibil sa te ating. Vroiam sa inteleg ce-mi spui. In vis mi-ai spus ca o sa-mi trimiti un  mesaj si eu voi intelege tot. Am plecat, asteptand mesajul tau. M-am trezit.  M-am imbracat, am iesit sa alerg si m-am trezit in fata usii tale.

Stiam ca  nu sunt perfecta, dar nu m-a interesat asta niciodata.

Stiam sa ma mint si ca ma mint ca sunt fericita.

Dar nici asta nu m-a interesat niciodata.

Stiam ca am o viata normala, desi stiam ca nu asta era viata pe care as fi dorit sa o traiesc, dar ma obisnuisem cu ea.

Stiam ca mi-am pus pe fata masca unei femei fericite, masca se potrivea perfect cu fata mea, cu machiajul sau hainele mele.

La un moment dat am ajuns sa o port si noaptea.

Nu ma deranja sa o port, facea  parte din viata mea.

Intr-o zi m-am trezit ca nu mai pot sa plang si asta din cauza mastii. Lacrimile mi-au inundat sufletul, mi-au mocirlit intreaga fiinta.

Pana cand intr-o zi privirea mea s-a oprit sa se odihneasca in intunecimea privirii tale.

A fost prima data cand mi-am dorit sa fi fost perfecta.

Atunci am simtit prima data ce inseamna sa fi in siguranta.

Nu stiu de ce  sunt azi aici in fata usii tale. De fap stiu, am venit  sa-ti spun printre altele: “La multi ani, Victor! In vis mi-ai  reamintit  ca este ziua ta azi.

Stiu ca nu ai fost pregatit pentru ce ai aflat despre mine. Nici eu nu am fost pregatita sa-ti spun.

Stiu atat de multe, dar o data cu trecerea timpului realizez ca stiu din ce in ce mai putine.

Cand te-am cunoscut eram o femeie frumoasa cu o  viata  imperfecta, cu inima plina de cicatrici.

Aseara m-am bagat  in pat indiferenta, asa cum fac de ani intregi. Mi-am luat cartile sa citesc, cu ochii mintii imi trasam drumul catre linistea sufleteasca.

Am ras tampit la filmele  pe care le-am vazut.

Am adormit si dupa foarte mult timp te-am visat.

Victor, viata mea este la fel de imperfecta ca  atunci cand te-am cunoscut si te-am privit intamplator dansand cu o femeie.  In timp ce danseai  privirea ta s-a fixat pentru totdeauna in sufletul meu.

Singurul lucru perfect din mine este sufletul meu.

Si este perfect din momentul in care te-a intalnit.

Imi este teama.

Nu, nu-mi este teama pentru mine, nu am nimic de pierdut. Ce as putea sa  mai  pierd?  Sunt pierduta de ani.

Imi este teama pentru tine. Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva nu-i faci rau. Doresti fericirea lui. Iti amintesti cosmarurile mele? Cand te visam  plangand, ma tineai in brate  si tu erai plin de sange?. Nu le mai am. De luni intregi  nu le mai am.

Nu vreau sa ti se intample nimic rau.

Am fost uimita de visul meu de azi noapte.

Pasii mei alergand m-au adus in fata apartamentului tau. Am cerut vecinului tau de la apartametul 6, coli si un creion. I-am promis ca maine vin sa bem impreuna un ceai.

M-am asezat in fata usii tale si am inceput sa-ti scriu

Am venit sa  te rog sa ma ascunzi in tine.  In tine ma simt in siguranta, ma simt completa. Stafiile trecutului dar mai ales cele ale prezetului ma urmaresc.

Imi e dor de vocea ta. Nici nu am stiu cat imi este de dor de vocea ta, de privirea ta care-mi citeste gandurile, de mainile tale puternice care ma strang ocrotitor la piept.

Vreau sa ma ascund in tine si sa nu mai plec niciodata.

Te iubesc, Alexandra!”

 

Am impachetat scrisoarea si am sunat la usa.Nici un zgomot.

Am plecat. Dintr-o data se aude usa deschizandu-se si vocea Oanei care iti spune. “Victor ai o scrisoare”.

Am deschis usa blocului si am inceput sa fug din nou. Nu mai ploua. Lacrimile au inceput sa-mi pateze tricoul. Cu pumnii stransii si inima batandu-mi nebuneste continui sa alerg.

Telefonul suna. Ma opresc.

Nu vreau sa-ti raspund.

Continui sa alerg.

Ma opresc sa mi citesc mesajul.

“Ai un mesaj  vocal Alexandra. Victor”

Imi ascult mesajul

Doar in mine esti in siguranta. Ai incredere in mine, opreste-te din goana ta nebuna. Si sufletul meu este intreg de cand te-a cunoscut Alexandra. Te iubesc! si mie imi este dor de vocea ta, de intreaga ta fiinta. Lasa-ma sa te pastrez in mine

 

Maddie Ancuta

pentru cei care urmaresc  Saruti asa cum scrii, este un nou capitol, inca nu are legatura cu celelalte scrise, dar asta este cu Muza..daca vine.. vine. Este doar un capitol care o sa fie asezat corect langa celelalate.

cap1

cap2

cap3

cap.4

cap.5

cap.6

cap.7

Pierdut

 

 

Copierea sau preluarea articolelor sub aceasta semnatura este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Scrisoare comandata…

Published by:

TE IUBESCAs dori sa comand si eu o scrisoare de dragoste. Expeditor: eu. Destinatar: tot eu. Da, vreau sa primesc o scrisoare de dragoste, pentru ca nu am primit de la nimeni, niciodata. Dar vreau sa fiu pacalita bine. Vreau s-o citesc si sa cred ca e reala. Eu iti voi da mai multe idei, si vreau sa le cuprinzi pe toate.

Scrisoarea va fi din partea iubitului meu, care e nemuritor. De fapt nu e nemuritor, dar nu imbatraneste niciodata. Dar ar putea muri in urma unui accident sau a unei boli grave. El m-a parasit acum multi ani pentru ca… era timpul. Stabilisem de comun acord inca de la inceput, de cand aflasem de “ciudatenia” lui, ca intr-o zi va trebui sa ne despartim. Eu imbatraneam, el nu. Si de atunci nu a mai existat nicio forma de contact intre noi. Pana acum, cand voi primi aceasta scrisoare de la el, dupa multi ani.

Vreau sa inceapa ca si cum astazi ar fi fost aniversarea noastra. Sa zicem ca relatia noastra ar fi implinit 10 ani. Si ca s-a trezit cu acest lucru in gand, si astfel a inceput sa-mi scrie. Si ca are foarte des cosmaruri cum eu m-as transforma in cenusa, in bratele lui. Stie ca-i vorbeam despre sinucidere si despre faptul ca nu as putea trai fara el.

Apoi vreau sa-mi povesteasca despre faptul ca isi aduce aminte de mine de fiecare data cand trece prin locurile pe unde am fost impreuna. Si ca mereu incearca sa dea overwrite, sa nu mai asocieze acele locuri cu mine, ci cu ultima lui vizita pe acolo. Insa nu reuseste, il obsedez de cand ne-am despartit.

Dupa care vreau sa-mi descrie ce insemn pentru el. Poate fi sub forma de lista. Ca si cum ar vorbi despre mai multe persoane, insa prin toate se refera la mine. Sigur mi se va potrivi, pentru ca eu sunt de toate.

Mai departe te las pe tine sa-ti imaginezi, nu vreau sa decid eu pana la capat.