Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: saruti asa cum scrii

Amintirile Evei

Barbatului fara chip

Published by:

poveste de dragosteBarbatului fara chip

Priveam firul subtire de apa care cadea de-a lungul  picioarelor mele. Cada se umplea incet. Apa imi alinta  trupul obosit.

Am inchis ochii ascultand  doar zgomotul  incaperii. Aleg apa pentru momentul intrebarilor care navalesc peste mine. Am nevoie de linistea pe care mi-o transmite. Fara arome, parfumuri, esente ametitoare.  Nu vreau ca senzualitatea lor sa-mi tulbure simturile. In seara asta ma voi privi, goala, abrupta,  plansa, dezorientata, confuza, dezarmata de nelinisti.

Am vrut sa nu-ti mai scriu. Cateodata te uit. Alerg, zambesc fericita zilelor care ma intampina.

Dar atunci cand tu simti ca gandurile mele scapa de sub stransoare emotiilor tale, imi iei capul si-ti indrepti privirea intensa in mintea mea.

Intreaga mea fiinta este cuprinsa de tine, lasand urme de flori pe trupul meu.

Te stiu? De cand te stiu?

Ne-am intalnit vreodata?

Ne-am despartit vreodata?

Esti in mine, desi rataciti unul de altul. Impletirea gandurilor tale ma ajuta sa regasesc drumul spre tine.

Ieri am plans.

Mergeam pe strada strecurandu-ma dibaci prin marea de oameni care ma inconjura. Le zambeam. Imi zambeau.

Dintr-o data sufletul meu a simtit apasarea gandurilor tale. M-am oprit. Oamenii continuau calatoria lor trecand parca prin mine. Ii priveam cuprinsa de vertijul miscarilor care pareau absurde. Ii vedeam cum vin spre mine, cu hainele lor patrate, mirosuri amestecate, zgomote asurzitoare.

Nu intelegeam. Eram muta si nemiscata, ca o statuie pe care pasarile se odihnesc.

Plangeam tacut. Nu aveam grimase, dar plangeam, ca ploaia intr-o zi cu soare. Dintr-o data lacrimile s-au oprit.

Stiam ca iar ai pornit in cautarea mea.
Totul s-a oprit la fel de brusc ca si atunci cand a inceput.  Zambeam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat din momentul care m-a purtat in alta lume. M-am pus pus in miscare alaturi de celelalte suflete care se perindeau rapid pe langa mine.

Stransoarea ta puternica am simtit-o in mine. Stiam ca m-ai gasit din nou.

Cu sufletul strans, am urcat in autobuz.

Cui as putea spune ce simt? Cui as putea depana momentele mele halucinante? Cine ar putea sa ma creada?

Atunci pun mane pe stilou si scriu.

Scriu despre tine. Personajul meu preferat. Eroul, iubitul, barbatul visurilor mele. Ironic nu? Chiar esti barbatul din visurile mele.

Lumea te citeste.  Femeile te iubesc si te admira, barbatii sunt gelosi, iar eu …

Cine sunt eu? O femeie care scrie, simte si te viseaza.

Personajul meu a prins viata?, ai idee de cate ori m-am intrebat asta?

Viata imi trimite un vis de care eu ma indragostesc?

Cateodata plang de dorul tau.

Plang de dorul barbatului care imi bantuie gandurile, sufletul si al carui chip nu-l vad niciodata, dar pe care il simt atat de aproape.

Autobuzul se opreste. Cobor. Soarele imi aminteste ca este o zi frumoasa de vara.

Glasurile copiilor acopera zgomotul masinilor.

Pantoful meu se impiedica de  piatra. O boare calduta imi tulbura rochia. Privirea mea aluneca pentru un moment in vitrina unui magazin cu oglinzi. Oglinzi cu rame groase si multe bijuterii. Ador oglinzile. Ador bijuteriile.

mesaj Ma privesc tulburata de imaginea mea.Gandurile mele ma poarta ametitor in alte timpuri.

Ma vad arsa pe rug asemeni vrajitoarelor, pentru aceste ganduri ireale. Amintiri despre un barbat care apare doar in vis. Un vis care doare.

Vocea din spatele meu ma aduce in prezent.

Traiesc in mijlocul unor vremuri cand pot lua un pumn de pastile roz sau albastre  ca sa mi te scot din minte.

Am vrut sa incerc si varianta asta.

Dar stiu ca tu vrei ca eu sa te simt. Atunci cand te simt scriu iar tu prinzi viata prin mine.

Am sa te intreb direct. Cine esti? De ce ma tulburi ca un Luceafar in miez de noapte?

As vrea sa-ti spun cat de tare ma bantuie dorul de tine.

Cine sunt? O femeie indragostita de un vis.  Cat esti de real? Eu ti-am dat viata sau tu mi-ai dat mie viata?

Stiu ca atunci cand pleci, ca faci si asta… eu ma pierd.

Apa s-a racit de mult. Gandurile mele sunt linistite.

Strang halatul moale protector in jurul trupului meu.

Ma duc la geam sa privesc spre stele.

Un oftat adanc imi scapa concluzionand hotararea mea.

Am decis sa te astept!

Nu stiu ce as putea sa fac… decat sa astept momentul cand ne vom intalni.

 

Celelalte capitole in Saruti asa cum scrii

sau Mesaje de dragoste

 

Maddie Ancuta

Amintirile Evei Mesaje de dragoste

Te iubesc “ingerul” meu…!

Published by:

poveste de dragosteTe priveam printre genele intredeschise, ochii tai verzi ca marea ma priveau curiosi si fascinanti ca si cum ar fi fost prima data cand ma vedeau.

-Stii ca esti prima femeie pe care o vad facand “gropite”  in timp ce doarme?, mi-ai spus tu razand.

Zambind m-am lasat imbratisata de tine. Bratele tale puternice ma protejau. Langa tine ma simt ocrotita si iubita ca un copil, dar stiu ca sunt si femeia de care tu esti atat de indragostit.

– Cum fac gropite? m-am alintat eu respirandu-te cu nesat.

– Zambesti in somn si faci gropite,  iar eu ti le sarut toata noaptea. De ce zambesti in somn? Ce visezi? La multi ani! Te iubesc ingerul meu, mi-ai spus strangandu-ma puternic in brate.

-Te visez pe tine si zambesc pentru ca sunt fericita. Sunt fericita pentru ca te iubesc, pentru ca intotdeauna de ziua mea ninge si ca noi doi acum vom face ingeri de zapada, ti-am raspuns razand  acoperindu-te cu un potop de sarutari.

Am iesit afara. Fulgi mari si pufosi ne acopereau chipurile inghetate de frig.

Am inceput sa dansam. Ochii mei se dezlipeau cu greu de buzele tale rosii doar ca sa priveasca dansul fulgilor de nea.

Ne-am asezat amandoi pe stratul pufos alb care scartaia placut sub greutatea trupurilor noastre si am facut doi ingeri de zapada.

– Iti amintesti cand am facut prima data ingeri de zapada? m-ai intrebat privindu-ma brusc foarte atent.

– Cum as putea sa uit?, am raspuns privindu-l pe Victor foarte serioasa. Atunci m-am indragostit nebuneste de tine.Te iubesc din ziua in care am facut primii ingeri de zapada. Ningea, era ziua mea si faceam fotografii. Incercam sa fac ingeri de zapada pe care sa-i fotografiez.

– Si eu m-am indragostit tot atunci de tine, mi-ai spus, acoperindu-mi buzele cu un sarut cald, avand gust de zapada. Te priveam de o jumatate de ora cum te chinuiai cu aparatul de fotografiat sa nu-l uzi. Ma amuza felul in care te strambai cand faceai fotografiile. Chiar am vrut sa te intreb, de ce te strambi cand faci fotografii, a continuat Victor razand.

– Cum ma stramb? l-am intrebat pe Victor tavalindu-ne amandoi in zapada ca doi copii mici.

– Te strambi si esti urata, ai izbucnit in ras, acoperindu-mi fata cu zeci da sarutari “reci” si fierbinti.

Te iubesc! Te iubesc pentru ca esti “ingerul meu” , pentru ca dansam chiar si printre fulgii de nea. Te iubesc pentru ca m-ai invatat sa fac ingeri de zapada, te iubesc pentru ca ma iubesti chiar si cand fac fotografii, ma stramb si sunt urata, am continuat, izbucnind in hohote de ras.

……………………..

Un an mai tarziu.

Ninge! Ma uit cu nerabadare spre tabela care ar fi trebuit sa-mi arate cand o sa vina autobuzul sa ma duc spre casa. Traficul este infernal, totul este aproape blocat. Privesc spre cer la fulgii care continua sa cada peste mine, peste noi, peste oras dansand jucaus.

Imi strang haina mai tare in jurul meu cu gandul si dorul de tine.

La multi ani mie! Ninge!

Privesc ceasul care imi arata ca este foarte tarziu. Printre fulgii generosi pornesc spre casa, lasand in spatele meu orasul si “oamenii vii” de zapada.

In casa este cald si bine. Dau drumul la apa fierbinte. Spuma generoasa  din cada imbraca cu arome de lavanda aerul din baie.

Ma alint in apa fierbinte respirand cu nesat aerul parfumat. Gandul meu fuge la tine. Trupul meu se arcuieste infiorat de placerea amintirii trupului tau fierbinte lipit strans de al meu. Sanii mei se intaresc de dorul tau si-mi musc instinctiv buzele pe care tu le saruti cu atata pasiune. Baia fierbinte imi rascoleste toate simturile. Ma duc spre dormitor incercand sa rezolv marea problema a acestei seri. Ce rochie sa imbrac.

Ma privesc in oglinda, strambandu-ma, hohotind de ras.

M-am oprit  razand de figura mea.

“Te iubesc mai ales cand te strambi” cuvintele tale amuzate imi rasuna in minte.

Mi-am imbracat rochia si m-am dus din nou la oglinda sa ma privesc.

Rochia neagra este perfecta. Se unduie maiestuos pe trupul meu care te asteapta nerabdator.

Nu, in seara asta nu am de gand sa ma stramb, mi-am spus in gand in timp ce mi-am facut smechereste cu ochiul in oglinda. In seara asta o sa-mi musc buzele de placere scaldandu-ma in adancul priviri tale de smarald.

Ding! Dong! Ding! Dong!

Imi ciupesc obrajii pentru o culoare naturala, in cinstea amintirilor din copilariei si a repetitiilor sarutarilor din oglinda in pregatirea primului sarut adevarat.

Deschid usa si te privesc fascinata. Zeci de ganduri imi alearga prin minte.

-La multi ani! ingerul meu Te iubesc! mi-ai spus strangandu-ma in brate.

Reusesc sa spun doar: Te iubesc! ochii mi se umplu de lacrimi de fericire.

Adesea ma surprind gandindu-ma cum as putea trai fara tine, gandul asta mi-l alung din minte, pentru ca stiu ca nu pot trai fara tine.

Imi musc buzele de pofta buzelor tale.

– Nu face asta, imi spui sarutandu-ma patimas. Nu-ti mai musca buzele, altfel nu vom mai pleca. Nu vreau sa facem dragoste aici. Am ceva perfect pentru tine imi spui rostogolind cuvintele printre buzele tale care aproape ca-mi strivesc buzele intr-o sarutare prelunga.

Ne suim in masina.  Iti privesc chipul calm si frumos ca o efigie romana. Continui sa te privesc la fel de fascinata ca in prima zi. Nu pot trai fara tine, te iubesc atat de mult, gandul meu aproape ca-mi striga in minte.

Te vad cum iti intorci fata spre mine si-mi spui zambind :”Si eu”

-Tu “ce” Victor, te intreb usor amuzata.

– Ti-am raspuns gandului tau,mi-ai raspuns aruncandu-mi o privirea jucausa.

-De unde stii tu ce gandesc eu, te-am privit de data asta usor intrigata

– Pentru ca eu stiu tot ce esti tu. Stiu ce gandesti, stiu ce-ti place, stiu ce mananci, stiu ce visezi, stiu ce nu-ti place, stiu cand ma doresti sau esti suparata pe mine. Stiu tot, mi-ai raspuns foarte serios.

Cuvintele tale mi-au infiorat inima de placere si dragoste.

Te iubesc pentru ca existi in viata mea, iubesc clipa in care te-ai nascut si mi-ai fost predestinat. Te iubesc pentru ca nu ai trecut pe langa mine fara sa te opresti. Te iubesc pentru felul in care ma faci sa ma simt, te iubesc pentru felul in care ma faci sa scriu, gandurile mele au continuat declaratia de dragoste spusa doar in mintea mea.

– Si eu, ai continuat cu acelasi ton jucaus. Si eu te iubesc pentru ca mi-ai fost predestinata si ca pot sa-ti sarut in fiecare noapte zambetul cu gropite, zambetul pe care il ai de fiecare data cand ma visezi pe mine.

La multi ani, ingerul meu. Te iubesc!

– Te iubesc! am soptit fericita

Masina se opreste. Privelistea ma lasa aproape fara respiratie. Luna isi plimba razele palide pe stradul gros de zapada facandu-l sa straluceasca diamantin. Aerul rece ma face sa ma cutremur de frig. Victor m-a luat in brate si am intrat in casa, unde era cald, mirosea a brad, focul din semineu arunca in aer lumini ciudate si zgomote de lemne trosnite.

M-am asezat in fata semineului. Inchid ochii , te vad si incep sa scriu in minte povestea mea, povestea ta, povestea noastra.

Imi este greu sa-mi amintesc cand noi doi am fost straini. Ne stim de o viata, ne stim de vieti, ne stim dintotdeauna.

Deschid ochii si-ti privesc ochii care-mi citesc gandurile si-mi stie sufletul.

Buzele tale se apropie aproape timid de buzele mele pe care incepe sa le guste incet. Ma las usor pe spate lasandu-ma purtata de pasiunea imbratisarii tale. Sanul meu se lasa mangaiat de palma ta pofticioasa. Buzele tale coboara spre urechea pe care o musti usor, simtindu-ti respiratia fierbinte. Vibrez in ritmul respiratie tale. Respir o data cu tine.

Inchid ochii, corpul meu tasneste spre tine ca o sageata.

Buzele tale imi acapareaza gura. Limba ta se impleteste pacatos in jurul limbii mele.

Rochia este inutila..

Imi place sa-ti simt trupul fierbinte si puternic care ma completeaza asa cum gandurile tale imi completeaza gandurile, asa cum viata ta completeaza perfect viata mea

Zgomotul lemnelor care ard incet se pierd printre zgomotele sarutarilor noastre si a trupurilor imbratisate pasional

Continuam sa ne iubim tandru, prelung in timp ce afara continua sa ninga.

Suntem inlantuitit intr-un dans amoros  formand un singur trup care are doua inimi, doua suflete intalnite si imbratisate pentru totdeauna.

………………

Un an mai tarziu.

Privesc mijind ochii spre perna de langa mine. Ochii tai verzi nu-i mai vad. Zambesc pentru ca stiu ca iubesti gropitele pe care le fac atunci cand zambesc. Inchid ochii si te vad. Deschid ochii si te vad.

Ma ridic din pat si ma duc spre geam.

Privesc pierduta in ganduri la fulgii mari de nea. Fruntea mea fierbinte cauta sprijin pe fereastra rece acoperita de flori de ghiata.

La multi ani mie!

Continui sa privesc la copiii care se joaca zgomotos, alergand, razand , facand oameni de zapada.

Ti-am spus ca nu stiu sa traiesc fara tine.

Incerc sa invat, dar se pare ca nu am rezultate .Lacrimile imi umplu sufletul.

O fetita se arunca razand in omatul gros facand ingeri de zapada. Un baietel se aseaza langa ea.

Le zambesc si ei imi fac cu mana.

Imi pun in graba niste haine pe mine si ies afara.

Deschid bratele incercand sa cuprind trupul tau fantomic si incep sa dansez. Ridic ochii spre cer si-ti zambesc.

Nu ai uitat ca azi este ziua mea. Un fulg mare se aseaza ca un sarut pe buzele mele.

Din cer imi trimiti fulgii sub care dansez. Ma asez si incep sa fac ingeri de zapada. Unul pentru tine si unul pentru mine.

Stiu ca ai plecat intr-un alt cer iar de acolo continui sa ma privesti si sa ma iubesti.

M-ai  invatat sa fac ingeri de zapada, dar nu m-ai invatat sa respir fara tine.

Stiu ca ma astepti si ca viata ne-a despartit pentru o scurta perioada de timp.

Acum am inteles ca cei mai frumosi si buni oameni au treburi mai importante inntr-un alt cer.

Tu nu ai cazut, doar o alta stea s-a nascut.

Stiu ca o sa vina si ziua in care tu o sa ai nevoie de mine, iar eu voi veni sa dorm in bratele tale,  zambind in somn de fericire.

Pana atunci eu te astept si te privesc: cu ochii inchisi sau ochii deschisi.

Te iubesc ingerul meu!

Continua sa ninga…

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea materialelor este interzisa fara acordul in scris al autoarei

face parte din Saruti asa cum scrii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Prizoniera

Published by:

prizoniera-nuvela

Prizoniera- Amintirile Evei

cap1

cap2

cap3

cap.4

cap.5

cap.6

cap.7

continuare Pierdut

Iubesc sa scriu dar, recunosc ca nu-i sunt fidela.

Fug, ma ratacesc, uit, ma pierd, ma intorc, ma indragostesc, iar ma pierd,  ma  gasesc uitata intr-un colt plin de praf si paienjeni ai  sufletului meu.

Poposesc in umbra lui asa cum vara ma ascund  la umbra unui copac sa ma feresec de  razele fiebinti ale soarelui.

Cateodata gasesc cheia care imi elibereaza trairile ascunse in el.

Cad in genunchi, intind mainile  si ma rog : “Salveaza-ma! te rog, salveaza-ma de mine. Ajuta-ma sa ma eliberez de  fricile si lasitatile care imi tavalesc viata in picioare”

Scrisul atunci ma elibereaza de toate umbrele negre si sufocante care flutura amenintator ca aripile intunecate ale varcolacilor, aruncandu-ma intr-un colt de viata lasandu-ma fara putere.

Nu pot sa respir, duc mainile spre gat in incercarea disperata de a inlatura greutatea  care ma sugruma, care imi apasa pieptul.

Sunt prizoniera .

In genunchi  cu ochii plansi  ma rog : “Ajuta-ma!”

si atunci apare amantul meu etern, pe care il iubesc atemporal.

Cum se numeste?

Nu stiu de ce lumea il numeste timp. M-am obisnuit sa-i spun si eu tot asa. Timp, dar as putea sa-l numesc oricum .

Nu m-am gandit niciodata sa-l strig altfel. Poate pentru ca sunt prea obosita sa mai gandesc si la asta. Asa ca il accept cum a venit.

Ne cunoastem de o viata.

Il Iubesc  pentru ca  este perfect.

Este cu mine tot timpul.

Nu ma minte, nu ma inseala, nu ma dezamageste.

Este rabdator si tandru.  Ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu. Am incredere in el si el are incredere in mine

Ma  ia in bratele lui puternice si ma tine strans, sa  nu ma pierd de el niciodata. Stie ca m-am mai pierdut  de el si i-a fost greu fara mine.

Ne iubim, ne dansam unul pe celalalt. Nu-mi dezlipesc privirea din ochii lui. Increderea in el este nemarginita si ma ajuta sa ma topesc in el cu fiecare clipa care trece.

Nu sunt geloasa asa ca il impart fericita cu toata lumea.

O data pe an ma ia de mana si ma duce in fata oglinzii. Ma lasa sa ma privesc, privindu-ma intens, ca un adevarat indragostit, printre ochii intredeschisi. Cateodata tace. Cateodata imi arunca cu lacrimi in ochi, cateodata ma saruta cu patima.

Nu ma supar niciodata pentru ca il iubesc. Il iubesc pentru ca este perfect si este  al meu.

In dimineata asta, m-am trezit ca deobicei in bratele lui.

Azi am stat toata ziua iubindu-ne si discutand despre mine, despre razboi si cum am ajuns prizoniera .

M-a salutat cu: “Buna dimineata somnoroaso!!

M-a ridicat din pat si m-a dus la geam. Un soare stralucitor mi-a zambit cu o pofta imensa de viata, pasarile m-au salutat si ele.

Cu nasul lipit de  geam le-am ascultat discutia galagioasa.

“El”M-a imbratisat protector si a inceput sa vorbim despre noi sau sa fiu sincera am vorbit mai mult despre mine.

Am ascultat monotonia curgerii lui.

Stiu, stiam ca trebuie sa opresc razboiul din mine si sa ma  eliberez, sa fug.

Unde sa fug? undeva unde razboiul s-a terminat si unde pot gasi un nou inceput.

Cel mai aprig si violent razboi de care nu a scris nimeni pana acum, nici macar eu.

Nu vorbesc despre razboiul de care am invatat la scoala, ci , despre cel care este in mine.

Poate ca intr-o zi, dupa ce razboiul se va fi terminat voi avea curajul sa vorbesc despre el si sa-i scriu istoria.

Lacrimi, victorii scurte castigate, rani cangrenate care m-au mutilat.

Recunosc, ca sunt priznoiera si mai ales ca sunt lasa.

Raman mai departe prizoniera vietii mele pentru ca imi este frica sa fug, desi  am la mine  cheia care ma elibereaza.

In orice razboi sunt victime. Sunt invingatori si invinsi.

Nu stiu de ce anume imi este teama, sau poate ca inca  nu am curaj sa recunosc

Privesc in continuare pe geam imbratisata tandru  de eternul  meu iubit.

Il  privesc si il ascult  cum trece.

Razboiul s-a terminat. Stiu asta.

Cicatricele poate nu se vor vindeca niciodata, dar stiu ca acum pot asculta pasarile din noi , pot auzi clopotele bisericii cum ma cheama  in rugaciune, stiu ca tu esti acolo de o viata  si  ma astepti sa ma eliberez.

Te pot vedea doar  dupa ce razboiul se va fi terminat si eu ma voi fi eliberat.

Si ca un prizonier, plin de rani sangerande imi voi cauta drumul spre casa.

Casa este locul in care esti tu.

Acum trebuie doar sa gasesc drumul care sa ma duca spre tine.

Imi doresc sa nu ma ratacesc, dar dupa un razboi atat de crud si de lung nu stiu daca voi putea sa recunosc drumul care ma duce spre tine.

Cine esti tu?

Tu ma cunosti si ma astepti.

Eu inca nu stiu cine esti, dar stiu ca intotdeauna la sfarsitul razboiului cineva il asteapta pe prizonier cu bratele deschise.

Voi ajunge la tine…daca nu ma voi pierde pe drum

insemnari din blogul Evei

continuare Amintirile Evei

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea articolelor  sub aceasta semnatura este cu desavarsire interzisa

atentionez in mod serios ca acest  site  este protejat prin copyscape si orice articol  semnat de mine  si depistat in alta parte va  trebui atunci sa suporte consecintele legale.