Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: romania

Romani in lume

Ce-am avut si ce-am pierdut

Published by:

coruptieCe-am avut si ce-am pierdut 

Cam in acesti termeni se pune problema in ziua de astazi cu tara noastra, cu Romania. Dar la fel de bine se poate vorbi de toate tarile asa-zis civilizate. Ce-am avut? Am avut o tara. Buna, rea, simteam ca ne apartine mult mai mult decat simtim astazi. In prezent, lehamitea fata de aceasta sleahta de incompetenti si de tradatori de tara care fac pe ciobanii (noi fiind oitele) se extinde usor-usor si la tara.

Incepe sa ne fie lehamite de tara. In momentul in care ne simtim neputinciosi, in momentul in care simtim ca nu mai putem schimba nimic, in momentul in care simtim ca nimic nu se schimba, in ciuda tuturor promisiunilor, lehamitea ne cuprinde ca un sentiment cadaveric, din care parca nu mai exista scapare si care ne poarta cu pasi repezi spre o pierzanie mult-dorita de unii, mult-asteptata de altii.

Dar sa vedem ce am avut. Am avut o tara cu datoria externa achitata, ceea ce in termenii economiei de astazi inseamna o tara independenta, cu adevarat independenta pe plan international, o tara care nu trebuia sa intre in nici o (!) hora (nu inteleg noul “nicio” al frumoasei noastre Academii), nu trebuia sa cante la nici o alta masa, nu trebuia sa danseze cum ii cantau altii.

Tara asta a noastra, Romania, era din contra in situatia interpretului, a unei orcheste, care putea impune cu usurinta ritmul, cantecul dupa care trebuiau sa danseze altii. Si totusi nu s-a intamplat asa! De ce? Nu eram noi in stare, o natiune post-comunista care aveam niste reguli, niste principii dupa care functionam, dupa care sistemul functiona, ca si celelalte natiuni post-comuniste din celebrul CAER (piata interna a tarilor comuniste) sa ne punem usor-usor pe picioare?

Cine a “pus mana pe putere”? Daca raspundem la aceasta intrebare gasim cu usurinta raspunsul la intrebarea: “De ce suntem acum in genunchi?”. Cine a pus mana pe putere dupa faimosul ’89? Dupa asa-zisa revolutie din ’89? Sa fii fost oare poporul cel care si-a luat soarta in propriile maini? Sa fii fost oare parintii, copiii, rudele celor care cu atata spirit de sacrificiu si atata nebunie frumoasa au murit in acele zile? Sa fii fost taranii care munceau cu atata truda pamantul tarii? Sa fii fost muncitorii din fabrici si uzine care au iesit in strada fara nici cea mai mica urma de regret, fara nici cea mai mica urma de frica si de indoiala intr-un viitor mai bun?

NU! Raspunsul la toate aceste intrebari este un mare si un apasator NU! Puterea, in forma in care exista ea la acea data a ramas in mainile celor care au detinut-o si mai inainte. Ceea ce s-a intamplat in acele zile fierbinti ale Estului Europei a fost o schimbare de sistem, impusa, stabilita, venita “in plic”. Numai ca noi am preferat sa facem aceasta trecere in modul nostru – “ca la noi la nimenea!”.

La noi nu s-a dorit “revolutia de catifea” care a existat in toate tarile comuniste, unde sistemul si-a predate fraiele in mod deschis, la vedere, cu asumarea trecutului si cu disponibilitate pentru colaborare in viitor. Nu, la noi s-a preferat inscenearea acestui masacru televizat, acestui experiment TV care inca ne bantuie si astazi.

Se vorbeste de esalonul II ca fiind cel care a preluat administrarea tarii. Nu cred. Se vorbeste despre o mare conspiratie inceputa in timpul comunismului menita sa ingenuncheze tara unor interesa mai de la vest sau mai de la est. Se poate.

Dar in tot acest scenariu care se desfasura inaintea ochilor nostri noi, romanii, unde am fost? Noi, romanii, unde am fost cand s-au intamplat toate nenorocirile de 24 de ani incoace?

Poate atunci, in valtoare evenimentelor, nu ne venea sa credeam ca incepusem sa ne luam tara inapoi. Poate atunci, in fierberea acelor zile, nu mai gandeam limpede si am actionat multi din impuls! Poate atunci, orbiti de atata libertate, nu am mai vazut gardul care incepuse a se construi incet inaintea ochilor nostri. Poate atunci, imbatati de curaj, nu am vazut lacrimile din trupul tarii care incepusera sa curga in rauri.

Asta pot sa inteleg. Dar ce nu pot sa inteleg si nu cred ca voi putea vreodata – este cum am permis noi, ca neam, ca natiune, sa se intampla toate cele care se stiu din ’89 incoace. Unde ne erau profesorii de macroeconomie? Unde  ne erau juristii? Unde ne erau inginerii? Unde eram noi, cu totii?

Era tara noastra pregatita sa tina piept tavalugului capitalismului versat existent la acea vreme in Europa? Era sistemul nostrum nou-creat (sau mai bine-zis pseudo-sistemul nostrum) capabil de concurenta la adresa sistemelor construite de-a lungul zecilor de ani in Europa de Vest?

Eu cred cu tarie ca NU. Nu era atunci si acum cu atat mai mult. Daca atunci inca aveam industria asa cum era, dar care ne condusese la independenta financiara internationala, acum aceasta industrie, sub pretextul mult-trambitatei privatizari, a fost redusa la un mormam de fiare vechi in cel mai buna caz, daca nu la terenuri virane in care zburda in voie maidanezii zilelor noastre.

In consecinta, ce-am avut? Am avut o tara cu un potential enorm de dezvoltare, care putea cu usurinta sa treaca imbracata in alb in noua ei faza de existenta. Am avut minti stralucite care, daca nu si-au dat ultima suflare prin nu-stiu-ce temninta comunista sau canal – a preferat sa plece capul si sa pactizeze cu sistemul comunist si sa se prefaca doar a lupta la adresa acestuia. Dar nu ne-au lasat altii sa ne imbracam in acest vesmant alb, diafan, al unei tari primenite de ce fost si ni s-a dat sa imbracam tot aceiasi haina greoaie de iarna de culoare gri-sobolan, si sa o purtam pe tot cursul anului.

Ce-am pierdut? Eu cred cu tarie ca ne-am pierdut pe noi insine in acele vremuri, in acele zile. Ne-am pierdut pe noi ca tara, ca neam, ca natiune. Ne-am pierdut pe noi ca oameni, ca mandri locuitori au unor pamanturi pre-roditoare cu toata lumea. Ne-am piedut pe noi in identitate, nu mai stim cui apartinem si daca mai apartinem cuiva.

Dar, pentru ca exista si un “dar”, toate acestea se mai pot inca schimba. Inca nu e prea tarziu. Inca mai gasim “insule de Romanism” in frumoasa noastra tara. Inca ne mai putem molipsi de nationalism unii de la altii. Si nu trebuie sa ne fie team de cuvinte. Nationalismul este intalnit la tot pasul in Europa. Numai noua ni s-a impus sa nu mai folosim acest cuvant, ca are un sens radical, ce nu este in acord cu noua stare de lucruri.

Dar se pare sa nationalismul revine “la moda”. Globalizarea, daca si cand se va face, trebuie sa se faca prin unificarea diversitatii si nu prin omogenizarea ei. Nu poti sa globalizezi sisteme si natiuni déjà omogenizare asa cum se incearca astazi.

Sper sa traiesc sa vad ziua in care noi, Romanii, vom fi printre cei care vom da liderii lumii….

Zalmoxis

 

mai multe articole in Romani in Lume

Romani in lume

Sunt reactionar

Published by:

emisiune radio

emisiune radioDa, sunt reactionar!

Asa zicea unul dintre inaintasii nostri. Si pe buna dreptate. Ce inseamna sa fii reactionar? Este acest cuvant folosit cu sens peiorativ in ziua de astazi?
Sa vedem! Reactiunea este contrastul, contrariul actiunii. Atunci, tradus si aplicat zilelor noastre, daca mie ca cetatean mi se “intampla” ceva am dreptul si obligatia, in masura in care nu imi place ce mi se “intampla”, sa reactionez.
Asadar reactiunea nu poate exista de sine-statator. Ea este dependenta de actiune. Si mergand si mai departe cu discursul logic, intelegand si mai departe ceea ce mi se intampla, sunt total reactionar. Asta pentru ca Statul (asa cum ziceam anterior aceasta abstractiune care incepe sa se “materializeze” prin prisma celor care il “alcatuiesc” sau il “reprezinta” – functionarii lipiti de scaune caldute) actioneaza asupra mea cu tot “arsenalul” pe care il are la indemana si pe care il foloseste cu predilectie impotriva mea – legi, regulamente, restrictii, conditionari, etc. si spre protejarea Sa, a institutiile Sale, ca si cum institutiile sunte cele mai importante elemente ale Sale.
Nu m-ar fi deranjat daca toate acestea ar fi avut un scop, o finalitate benefica pentru mine, ca cetatean. Nu m-ar fi deranjat ca, traitor intr-o democratie declarata, sa ma intrebe si pe mine “Statul” ceva in legatura cu noile sale propuneri de reguli in cetate. Asa cum poate ca ar fi fost normal.
Profesorul meu Cristian Parvulescu (presedintele Asociatiei Pro-Democratia) ne spunea la scoala ca “puterea se configureaza de la baza”, ceea ce tradus si aplicat la realitatile zilelor noastre ar inseamna ca pentru a avea o clasa conducatoare puternica si reprezentativa ar trebui ca cei ajunsi acolo “sus”, in varful piramidei, sa isi “traga” puterea din cei aflati la baza ei, sa se sprijine din toate punctele de vedere pe cei de la baza, pe faptul ca “ei” (marea masa, adica noi, cetatenii) le vor da mereu semnale celor de “sus” pentru a ii ajuta sa adopte cele mai potrivite legi, etc care sa se plieze pe nevoile si necesitatile lor.
Dar se intampla acest lucru in ziua de astazi?! Avem noi acest sistem creat de asa natura incat sa avem asigurata reprezentativitatea la nivelele superioare ale puterii?! Ne intreaba pe noi cineva in ziua de astazi ce vrem cu adevarat sa se intample cu noi?! Se regasesc probemele noastre cotidiene in acest “tavalug” de legi?!
Sau mai degraba ne sunt impuse niste legi si reglementari sociale care nu au nimic de-a face cu noi, cu nevoile noastre de cetateni? Sau mai degraba exista o prapastie uriasa intre cei aflati provizoriu in niste fotolii caldute si cei care stau in frig si intuneric?! Sau mai degraba aceasta “elita” nascuta prematur isi aroga rolul de atot-stiutoare, nemaiconsiderand necesar si consultarea celor pe care de fapt ar trebui sa ii slujeasca, sa ii reprezinte si ale caror voturi i-au adus acolo unde sunt?!
Da, sunt reactionar! Da, protestez fata de toate acestea! Da, consider ca nu sunt reprezentat la nici un nivel in societatea noastra moderna! Da, consider sa sunt mintit cu fiecare zi ma mult! Da, consider ca spiritul de cetate trebuie reinstaurat! Da, consider ca locuitorii cetatii trebuie sa se adune din nou intr-un singur glas! Da, consider ca “elita” trebuie sa “coboare” intre oameni!
Si vedem ca se intampla lucrul acesta, reactiunea, si la noi si aiurea in lume. Oameni in strada isi afirma cu tarie punctual de vedere, oameni in strada care nu mai au rabdare cu acest sistem glogalizabil, oameni in strada pentru care ziua de maine nu exista. Ei vor schimbari acum si nu maine! Ei vor fapte nu vorbe! Ei vor prezent nu viitor! Ei vor acum si nu mai tarziu!
Pentru ca ce bucurie mai mare poate sa existe pentru oameni decat sa stie ca onoreaza in fiecare clipa mosternirea lasata cu sacrificii supreme, ca apara pamantul pentru care s-au jertif bunicii nostri, ca ajuta ei insisi si contribuie la viitorul tarii, un viitor de care sa fie mandri, dar mai presus de toate un viitor de care sunt responsabili?
Sa reconstruim asadar Cetatea, sa ii ridicam ziduri inalte din punct de vedere moral ca sa nu poata intra decat cei care, ridicandu-se prin virtute si cinste la inaltimea lor, sa poata intra firesc, sa poate fi acceptati lejer, si sa traim fara teama ca ne-ar putea insela asteptarile noastre de cetateni – de normalitate si buna-intelegere, ca ne-ar putea dezbina si exploata spre beneficiul lor individual sau de grup, indiferent de locul in care se vor afla pe scara sociala.
Si toate acestea stau in puterea noastra ….

In fiecare seara de miercuri incepand cu ora 19.00 Londra, 21.00 Romania

Va asteptam sa comentam, sa dezbatem cu atitudine si inteligenta cele mai fierbinti subiecte ale vremurilor prezente, trecute si viitoare!

* Winamp, iTunes http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.pls

* Windows Media Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.asx

* Real Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.ram

* QuickTime http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.qtl 
Semnat,
Zamolxis reincarnat

Romani in lume

Cine vrea Învăţământ Modern în România ?

Published by:

1 decembrie 1918

pamfletZilele astea pe buzele fiecărui Ministru al Educaţiei stau vorbe ca : vrem învăţământ modern sau că modelul vestic de şcolarizare este mai bun faţă de cel învechit gen comunist . Aşa vechi cum este el a adus elevii români printre primii în lume la Olimpiade! Poate este mai  bun  cel al statelor evoluate care au produs elevi care ştiu că Parisul este o suburbie a Berlinului iar capitala României este Budapesta! Cum sunt cam cârcotaş de felul meu pot demonstra că miniştrii noştri au, totuşi, mare dreptate şi că învăţământul românesc merge, cu paşi repezi, pe drumul modernizării . Elevii români urmează dorinţa de modernitate a ministerului, în felul lor şi o aplică cu mult elan! Dacă elevii moderni americani au o rată de analfabetizare de aproape optzeci la sută în New York nici elevii români nu se lasă bătuţi cu aproape o treime din ei analfabeţi Dar elevii noştri recuperează şi pe alte fronturi: au văzut ei în filme că elevii moderni fumează, se droghează şi beau aşa că la ora actuală până şi copii din satele cele mai îndepărtate s-au pus cu sârg pe băut, cazuri cu elevi în comă alcoolică sunt de notorietate, fumat şi măcar tras pe nas aurolac sau lipici dacă n-au bani de o ţigară cu canabis. Am întâlnit o dată, la mare, un elev care a cheltuit pe droguri trei milioane de lei într-un sfârşit de săptămână şi a stat numai drogat şi acesta este un caz din multe altele. Învăţământul modern englez le sfătuieşte pe eleve să facă sex oral ca să se evite sarcinile, nedorite, în rândul elevelor. Noi nefiind atât de moderni nu le învăţăm nici măcar să nu facă sex orele de Educaţie sexuală fiind transformate , în multe cazuri, în orice altceva mai ales la ţară unde părinţii se opun acestora motivând că le învaţă pe fete cum să facă sex nu cum să se protejeze! Aşa ne trezim cu imagini moderne cu fete de liceu sau de şcoala generală care vin însărcinate la şcoală şi nasc în timpul orelor sau la Bacalaureat. Au mai văzut ei, pe net, cazuri de elevi care au devenit celebri datorită unor filmuleţe postate pe You Tube şi acum filmează orice, indiferent cât de penibil sau imoral este, inclusiv pe ei făcând sex şi le publică pe net să vadă tot globul. Mult hulitul sistem comunist impusese folosirea uniformei şi a matricolei la şcoală astfel elevii putând să fie controlaţi şi raportaţi când făceau probleme sau chiuleau de la şcoală. În modernismul nostru am renunţat la asta, deşi de exemplu în Marea Britanie uniforma este obligatorie. Vedem cazuri de eleve care vin la şcoală îmbrăcate ca la bordel cu decolteu până la buric şi tanga ieşind afară din pantaloni sau iţindu-se de sub fustă! Şi apoiărinţii sunt foarte mânioşi când află că fata lor a rănas însărcinată ,cu un coleg sau chiar un profesor,  sau că la Banchet băiatul lor a dansat , la bară, cu doamna Directoare în timp ce fetele făceau streapteas!Pe timpul comuniştilor profesorii erau respectaţi fiind consideraţi unii din stâlpii comunităţii dar asta nu mai dă bine în educaţia modernă. Astfel profesorul a fost redus la nivelul în care a ajuns să nu mai aibă nici-un drept în faţa oricărui elev sau părinte cu tupeu aceştia putândul  trata după cum au ei chef . Deja mergem pe calea modernităţii imaginile cu profesori bătuţi de părinţi sau de elevi fiind transmise în ultimul timp la televizor. Pe când vom avea şi noi imagini ale învăţământului modern cum apar în America unde elevii vin cu puşca la şcoală şi îi zboară profesorului  creierii? Respectul faţă de profesor este prea învechit în societatea noastră: părinţii şi elevii îl pot înjura sau lovi, iar dacă pune o notă proastă unui elev slab nu numai că e reclamat de părinţi dar se consideră că nu ştie el să predea şi primeşte punctaje proaste. Nimănui nu-i pasă că poate elevul e leneş şi indolent şi de fapt nu-l interesează  şcoala el dorind doar să termine cu acest chin inutil şi să facă bani cum a văzut el la şmecherii prea puţini duşi la şcoală care învârt milioane sau , în cazul fetelor, să se mărite cu un baştan blindat de bani . Măcar să fie amanta lui dacă altminteri nu se poate! Acum sincer dacă avem un Preşedinte al României care a rămas repetent ce exemplu poate urma bietul elev? Modelele elevilor americani sunt repării care îi învaţă că totul se rezolvă cu ajutorul armei, drogurilor şi lipsei de respect pentru autorităţi. Pentru elevii români modele sunt maneliştii de la care află că dacă te lălăi pe o melodie care nu ţine cont de gramatică şi strigi Fără număr eşti un om realizat. Mesajul melodiilor este puţin schimbat faţă de rap dar te învaţă cam acelaşi lucru: nu respecta femeile pentru că dacă ai bani poţi cumpăra pe oricare dintre ele şi oricum toate sunt curve, dacă ai bani poţi reuşi în viaţă şi restul nu mai contează şi că legea este pentru proşti cei cu bani o cumpără sau pur şi simplu o tratează cu dispreţ ca pe ceva neglijabil.Revenind la  profesori, dacă nu au proptele , aceştia sunt trimişi la ţară unde fac naveta pe banii lor, în majoritatea cazurilor, ministerul nostru modern decizând că primăriile vor deconta banii de navetă DOAR ÎN CAZ CĂ EXISTĂ FONDURI DESTULE LA PRIMĂRIE cea ce nu prea se întâmplă primarii fiind prea interesaţi de afacerile lor ca să mai îşi bată capul şi cu decontul unui amărât de profesor! La cum sunt trataţi profesorii nu e de mirare că mulţi nu-şi mai aprind paie în cap degeaba şi trec elevii prin şcoală , indiferent dacă învaţă sau nu, aceştia ajungând la liceu cu medii de doi şi ceva la Evaluarea Naţională şi picând la Bacalaureat pe capete. Mă mir doar că mai sunt elevi Olimpici în dezastrul care este Învăţământul Modern Românesc! Eu doar atât mai am de spus indiferent câţi mă vor înjura :

VREAU UN ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN STIL VECHI , AŞA ÎNVECHIT CUM ESTE EL, NU UNUL MODERN!

mai multe articole in Romani in lume

 editor Eduard Gheorghiu