Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: puterea mintii

Arta de a fi TU

Pasii catre tine

Published by:

Zeul maimutaCei mai siguri pasi sunt –pasii catre tine

In mitologia Hindu,  Hanuma  “maimuta regelui” este cunoscuta  si prin faptul  ca l-a ajutat pe lord Rama sa-si salveze sotia care a fost rapita. Legenda spune ca imparatul Ravana a rapit-o pe Sita si a tinut-o prizonirea pe sudul tarmului Indian, facand astfel salvarea imposibila. Hanuman a fost delegat sa o salveze, acesta s-a intrebat daca o sa fie capabil sa traverseze oceanul. Si-a adunat intregul curaj si-a strans toata credinta in el, asa ca Universul i-a dat puteri magice, marindu-si corpul la dimensiunea unui mamut, fiind astfel capabil sa traverseze Oceanul si sa o salveze pe printesa.  Este Zeul Maimuta, cunoscut pentru abilitatea sa de a zbura si pentru forta sa iesita din comun.

Parabola arata ca increderea ne conduce catre nevazute si nebanuite rezultate. In cazul lui Hanuman credinta,  a actionat in acel moment, stiind ce trebuie sa faca, fiind deschis tuturor situatiilor posibile.

Cateodata nu suntem prezenti in viata noastra.

Cel putin sunt sincera in ceea ce ma priveste. Discutiile cu mine imi arata greselile pe care le fac, actiunile ezitante, lipsa de incredere in forta mea, in mine.

Cateodata alerg, altadata merg cu pasi marunti. Mi s-a intamplat sa stau si pe loc sau mai rau sa dau inapoi ca racul.

Fiecare dintre noi trece prin astfel de situatii in viata.

Dar asemenea maimutei regelui Hanuman, mi-am regasit puterea interioara. Asa ca am inceput din nou sa merg cu pasi mari si apasati in viata.

Va invit, alaturi de mine sa va faceti testul curajului si al increderii in sine, o scurta introspectie in viata voastra, care sa va ajute sa primiti cu toata deschiderea ceea ce viata si Universul va ofera cadou.

Visele sunt normale, va ajuta sa vizualizati viata pe care o doriti, indrumandu-va pasii, ajutandu-va sa faceti pasul cel mare.

Castiga incredere in tine.

Inainte de a face marele pas pe care il doresti, trebuie sa-ti construiesti increderea in tine, sa constientizezi fortele ascunse care trebuie eliberate.

Adesea vorbim despre noi si mai ales despre lipsurile noastre.

Hai azi sa facem ceva diferit.

Pune mana acum pe o foaie de hartie si un creion, scrie 10 lucruri pe care stii sa le faci: poti sa fluieri? sa schimbi roata de la o masina? sa scrii? sa canti la pian, sa repari o masina sau esti bun sa citesti grafice.. SCRIE! continuie sa scrii si adauga zilnic cate ceva la lista ta.

Extraordinar! Realizezi cate lucruri poti face…?

Incepe cu pasi mici

Ai descoperit ce forta  interioara este in tine. Acum fa-ti un plan catre ceea ce iti doresti sa fii.  Cat de mari si apasati iti vor fi pasii doar de tine depinde, cat de comfortabil te simti. Important este ca zilnic sa faci un pas catre directia dorita. Cu cat increderea in tine creste si pasii vor deveni mai hotarati.

Incepand sa te apropii de cel/cea care iti doresti sa fii. Citeste, scrie, fa sport sau  orice altceva care te ajuta si-ti ridica moralul si ti creste credinta in tine.

Ca sa vizualizezi progresul facut scrie.

Fa-ti un jurnal (luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica) in  care sa scrii zilnic pasii pe care ii faci, cum te face sa te simti, cum te simteai inainte.

Ceea ce ne retine pe noi sau mai mult, ne da inapoi, nu este pasul pe care vrem sa-l facem, ci ceea ce credem noi ca o sa se intample dupa.

Neincrederea in noi ne da inapoi, nu neincrederea in necunoscut.

Este normal sa-ti faci planuri, dar suntem deplin constienti  ca de multe ori anumite situatii ne scapa de sub control.

Invata din prezent.

Hai sa mai facem un inventar, un inventar al viselor, dorintelor. Hai sa incepem cu realitatea.

Unde esti azi? Indentificand unde esti azi te ajuta sa vezi cati pasi trebuie sa faci catre ceea ce doresti sa fii.

Continuand sa incerci, pastrand credinta in tine, traind in prezent clar, in cele din urma ziua prezenta si ziua ideala pe care o doresti o sa fie una si aceeasi.

Hai sa incepem! Momentul de sinceritate.

In jurnalul tau, te rog sa inregistrezi  tot ceea ce faci de cand te trezesti si pana te culci pe ore. “Beau cafea, citesc ziarul, fac sport, ma duc la munca, stau acasa, cos, vorbesc cu prietenii la telefon, imi plang amarul, imi pierd timpul pe facebook”. Scrie tot ceea ce faci:)

Acum  deschide o noua pagina a jurnalului tau si scrie cum ai vrea sa-ti fie ziua, ce inseamna pentru tine ziua ideala. Intalniri cu prietenii, sa zbori, sa meditezi, sa contemplezi, sa arunci cu sulita, sa te cateri pe munti, sa construiesti o casa.

Ziua mea ideala este:…..:)

Incepe  sa faci ceea ce este necesar; dupa care fa ce este posibil si dintr-o data vei ajungi sa faci ceea ce crezi tu ca este imposibil.

Acum compara si scoate in evidenta diferenta dintre ziua ta obisnuita si ziua perfecta.

Ce sentimente ai cand citesti despre ziua ta reala? Ce sentimente te cuprind cand citesti despre ziua ta ideala? Acum scrie despre ceea ce lipseste din ziua ta ideala in ziua pe care o traiesti.

Exercitiul te ajuta sa faci comparatie intre ceea ce traiesti si ceea ce iti doresti sa fie. Probabil ca vei observa o diferenta intre ceea ce faci si ceea ce ai dori sa faci.

Vei fi tentat sa faci modificari bruste. Rezista tentatie si incepi sa faci pasi mici in directia dorita, nu renunta chiar daca o sa ti se intample sa si esuezi.

Schimbarile dintre ceea ce esti si ce ti doresti sa fi, nu se vor vedea peste noapte.

Continua sa scrii jurnalul si sa observi micile modificari care incep sa apara. Pasii catre necunoscut  sperie, dar acum deja avem incredere si credinta in noi.

Continua sa mergi inainte  catre cel/cea care doresti sa fii.

La un moment dat, fiecare dintre noi ajunge sa fie  persoana care isi doreste sa fie.

mai multe articole in Arta de a fi TU

©Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Ganduri: bune, rele, urate

Published by:

ganduri bune, rele, urateSe intampla in viata noastra de zi cu zi sa privim si sa rezolvam aceeasi situatie in diferite moduri.  Depinde doar de modul in care gandim.

Majoritatea oamenilor cred ca gandirea este ceva ce li se intampla mai degraba decat ceva ce ei fac.

Cu mii de ganduri pe zi care apar, dispar, care ne tin pe loc sau ne intorc de pe drumul pe care am pornit, ne invart, rasucesc, ne doboara, mici sau mari intrebari, ezitari, ne fac sa credem ca gandirea este o activitatea care pur si simplu ni se intampla.

Principala problema nu sunt gandurile bune, ci cele care ne distrurba, ne domina si in general sunt cele negative, rele, urate.

Noi gandim tot timpul. Deoarece este o activitate in care suntem angajati tot timpul, este foarte simplu sa uitam acest simplu adevar. De ce este important? Pentru ca ne  arata sentimentele si modul in care simtim.

Fiecare moment din viata noastra este  determinat de gandurile noastre.

Nu poti avea un sentiment fara sa ai un gand.

Sa ne gandim putin.

1 Poti experimenta un sentiment de tristete fara sa ai ganduri triste?

2. Te-ai putea simtii acum furios fara sa ai ganduri care sa genereze furia, supararea?

3.Te-ai putea simti acum vinovat fara sa ai gandurile care genereaza sentimentul de vina?

Suntem incapabili sa simtim emotii care sa nu aiba gandurile care le genereaza.

Deci: care este marele secret?

Gandurile sunt responsabile pentru emotiile tale.

  • Optimismul- ganduri optimiste, pline de multumire, ganduri frumoase, pozitive care ne fac sa ne simtitm bine
  • Pesimistul si gandurile negative- devenim poesmisti, suntem la pamant emotional, starea este rea.

Ce ne dorim pentru noi?

Raspunsul este simplu.

Nu poti fi nefericit decat daca ai un mod de gandire pesimist.

Sentimentele urmaresc gandurile pe care le ai.

De aceea putem vedea doi oameni care au aceleasi circumstante in viata una raspunde in mod sanatos iar alta este nefericita.

Este vorba doar de modul in care alegem sa gandim, sa reactionam.

Majoritatea oamenilor se gandesc, se concentreaza doar asupra lucrurilor pe care nu le au in loc sa se concentreze asupra a ceea ce au.

Tu esti cel care creaza gandurile pe care le ai.

In momentul in care gandurile tale sunt pline de furie, frica, gelozie, vinovatie, gandurile sunt depresive faci doar sa te ranesti pe tine insuti. Nimeni altcineva nu-ti face asta. Conflictele interioare sunt cele care te ranesc.

Gandurile nu au putere sa te raneasca decat daca tu le dai putere sa o faca.

Gandurile vin.

Gandurile pleaca.

Asta este calea care trebuie sa fie.

Suntem rezultatul gandurilor noastre

Suntem ceea ce gandim.

 

 

Maddie Ancuta

 

Top Secret

Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna

Published by:

psihic
Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna
Publicul este la fel de fascinat de crimă ca şi de fe­nomenele paranormale, iar când cele două se asociază, imaginaţia populară este cu adevărat captivată. Combina­ţia misterului cu groaza sunt folosite cu’ efecte dramatice în romanul lui Stephen King The Dead Zone, după care s-a realizat şi un film de mare succes. Eroul romanului, Johnny Smith, capătă puteri psihice în urma unui accident de maşină şi a unei come. EI descoperi că poate afla date din viaţa unor persoane care-i sunt complet străine şi că poate pătrunde în minţile unor criminali, persona­jul este fictiv, dar are şi corespondenţi în viaţa reală.
Poate cel mai cunoscut exemplu este psihicul olandez Pete Hurkos. Acesta era zugrav de meserie, iar în 1943 a căzut de pe schelă, de la peste 10 metri, fracturându-şi craniul. A stat trei zile în comă. Se ştia că în clipa când şi-a căpătat cunoştinţa, primele lui cuvinte către medici au fost: „Doctore, nu pleca ! O să se întâmple ceva groaz­nic !“ Medicul, care avea planificată o excursie în stră­inătate, a glumit despre asta cu Hurkos. La puţină vre­me după. aceea, a fost ucis.Hurkos şi-o câştigat un renume în spital spunându-le celorlalţi pacienţi diferite lucruri despre ei pe care nu avea cum să le fi ştiut dinainte. După ce a plecat din spital el a ajutat la găsirea unor persoane dispărute, a sprijinit Scotland Yard-ul în găsirea diamantului Stone of Scone, care fusese furat. In final, s-a specializat pe crime rezolvând, printre altele, un caz de asasinat numai prin lipirea de cap a unei fotografii a victimei.La Miami, în 1958, au fost comise două crime în câteva ore — un şofer de taxi şi un comandant de ma­rină, ambii ucişi cu aceeaşi armă. Stând în maşina pri­mei victime, Hurkos a făcut o descriere amănunţită a criminalului pentru Thomas Lipes, şeful biroului omu­cideri a poliţiei. Lipes, cunoscut ca ,,un om cu picioarele pe pământ, foarte realist, i-a povestit ulterior aghio­tantului lui John S. Bottomly, asistent al procurorului general : „ne-a fost de mare ajutor la cele două crime. Ştiu că voi, cei din Boston, sunteţi sceptici în probleme­le astea, dar, credeţi-mă omul acesta are ceva ce dumnea­ta şi cu mine n-avem“. Bostonul avea şi el  problemele lui, iar procurorul Bottomly căuta cu disperare o modalitate de a soluţiona unul din cele mai oribile cazuri de crimă în serial cazul Sugrumătorului din Boston.

Miercuri 29 ianuarie 1964, sergentul detectiv Lco Martin şi Bottomly l-au luat de la aeroport pe Peter Hurkos, în mare secret. Hurkos insistase asupra secretului, căci nu voia să fie deranjat de curioşi.

El i-a impresionat din prima clipă pe cei doi ofiţeri ai poliţiei din Boston. Stând împreună la o cafea, pe drum, Peter Hurkos l-a întrebat pe Martin : „Cine-i Katherine ?“ Era maică-sa, „Să-i spui“ a declarat Hurkos’ „să se ducă la doctor. Sunt îngrijorat de picioarele ei. Are nişte varice foarte rele. Să facă ce-i spune familia”.

Atât Martin cât şi restul familiei încercase s-o con­vingă pe femeie să meargă la spital, dar ea se încăpăţâna. Dar asta nu era tot. „E şi un lucru bun, Leo“ i-a mai spus Hurkos. „Bine că şi-a făcut ochelarii acum două luni. Are probleme mari cu ochiul stâng.“ Martin ră­măsese cu gura căscată. Hurkos a continuat să-i povestească despre  durerile de spate ale maică-sii şi cum acesta se lovise la vârsta de cinci ani.

Bottomly i-a spus lui Hurkos că ofiţerul lui de legă­tură va fi un anume Julian Soshnick, oferindu-se să i-l descrie pentru a-l putea recunoaşte. De fapt, Hurkos i l-a descris lui inclusiv faptul că era atât de mândru de părul lui încât nu purta pălărie. Cu tot scepticismul lui, Bot­tomly a fost impresionat. Chiar dacă Hurkos s-ar fi stră­duit să aflt şi să memoreze atâtea detalii despre colegii lui şi familiile lor, cum de putea şti atâtea despre Soshnick ? Acesta nu făcea parte din echipă, nu lucrase la cazul Sugrumătorului şi fusese desemnat doar în ulti­ma clipă, dintr-un efectiv de 43 de anchetatori. Bottomly îl cooptase în echipă în timp ce Hurkos se afla deja în avion !

Hurkos şi-a început investigaţia a doua zi. S-a folosit de psihometrie (,,citirea obiectelor”), care l-a „conectat“ cu scenele crimei prin atingerea unor obiecte şi fotografii legate de ele.

El şi-a trecut-mâinile peste trei sute de fotografii de la aceste scene, a ales una din ele, declarând : „Asta-i falsă. Nu-i de aici!“ Soshnick a recunoscut că pusese foto­grafia, dintr-un caz deja rezolvat, printre celelalte pentru „control.

Examinarea de către Hurkos a fotografiilor şi obiecte­lor (ciorapi, eşarfe, sutiene, alte haine) a fost uimitoare. Putea spune ce înfăţişau fotografiile fără a se uita la ele, a dcscris unele din scenele crimelor ca şi cum ar fi fost prezent, inclusiv detalii pe care poliţia nu le făcuse publice pentru a nu stânjeni cercetările.

In aceeaşi după amiază, unul dintre detectivi a în­târziat, spunând că avusese o pană la maşină. Hurkos s a învârtit în jurul lui şi a început următorul uimitor mo­nolog : ,,N-ai întârziat de maşină. Ai întârziat că te-ai dus la regulat. Crezi că glumesc, nu ? Dacă spun cum a fost, te strici de râs”. Apoi Hurkos a început să le po­vestească celorlalţi, arătând spre el; „La ăsta, şeful spu­ne, acum două-trei ore : «Deci la Lexington, lucrezi cu ăla cu nebunu, Hurkos.»’-El zise: «Hai, şefu, am întâl­nire, nu viu la lucru.» Şefu spune «ba vii». Aşa că, ce taci ? Dai telefon la fata şi spui «Scumpo, am de lucru după-amiază, nu pot să vin» şi fata spune «A, păi atunci vino acum, în drum spre lucru. Şi te duci la ea acasă, femeie faină, douăşopt, douăşnouă, divorţată, soţul i-a dat casa. Tu spui «Trebuie să lucrez cu ăla de citeşte gându’, cu şarlatanii’, cu Hurkos ăla». Aşa-i ? Aşa-i ? Ea zise : «Scumpule, până pleci, să-ţi fac o cafea,». Te duci cu ea în bucătărie, ea se apleacă la dulap după ca­fea, o tragi la tine, o pui pe masa din bucătărie şi-o re­gulezi. Aşa-i ?“

Se spune că a urmat o tăcere de moarte în timp a toţi aşteptau o replică a detectivului. Acesta însă, rămas cu ochii căscati, n-a mai putut articula nici un cuvânt.

De fapt, Hurkos s-a fixat asupra unui anume Thomas O Brien pe care l a considerat a fi Sugrumătorul, deşi unele din caracteristici se potriveau şi unui alt sus­pect anchetat de poliţie. Cazul n-a fost rezolvat ; în final, poliţia a acceptat mărturia depusă de un anume Altert DcSalvo, care a dat informaţii detaliate despre scenele crimei, pe care nu le-ar fi putut da decât criminalul. DeSalvo n-a fost judecat pe considerente de boală min­tală, dar a rămas în istorie ca fiind Sugrumătorul din Boston. Hurkos a continuat să susţină că nu era DeSalvo ci cel descoperit de el.

Poate că, totuşi, a fost DeSalvo, căci, în pofida insis­tenţelor lui Hurkos privind propriul lui suspect, DeSalvo avea nasul ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng şi lucra cu motoare diesel, exact cum descrisese Hurkos.

Cazul lui Hurkos nu este unic. Un alt psihic a fost tot olandez, Gerard Oroiset. Ca şi Hurkos, el a făcut şi afirmaţii insuficient confirmate de realitate şi a dat şi ,,rateuri”. Totuşi, ,.loviturile” lui au fost impresionante. Intr-un astfel de caz, compania aeriană KLM i-a cerut să caute un copil pierdut. Croiset a răspuns pe loc, la telefon, că copilul murise, descriind călătoria în care a fost găsit cadavrul. L-a descris de asemenea pe criminal. A folosit de mai multe ori psihometria, cu fotografii şi haine. Deşi imperfecte, descrierile lui au fost în mare măsură corecte.

La sfârşitul anilor ’70, nordul Angliei a fost terorizat de un criminal în serie. In final a fost arestat, judecat şi condamnat, Peter Sutcliffe. Până la prinderea lui însă, poliţia, mass-media şi practic, toată lumea a foşti asaltată cu descrieri psihice ale ucigaşului, următoarei crime etc. Majoritatea erau atât de vagi încât nu depăşeau stadiul unor simple supoziţii. Totuşi, unul din cazuri a fost im­presionant. Nella Jones a declarat ziarului Yorkshire Post că a avut o viziune a ucigaşului ; din varii motive, declaraţia ei n-a fost publicată — ei cooperau cu poliţia în ce priveşte publicitatea cazului — iar reporterul a reţinut pentru el informaţia. Doamna Jones n-a văzut totul exact, dar a prezis o crimă pentru 17 sau 27 noiem­brie, crima petrecându-se pe 17

Hurkos l-a descris şi pe cel pe care-l considera a fi Sugrumătorul. Ar fi fost un bărbat de 1,67—1,70 m, în greutate de 60—65 kilograme, cu nas ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng dint-un accident de muncă, căci lucra cu motoare diesel, avea o problemă la degetul cel mare şi dormea pe un pat fără saltea. Au urmat o mulţime de alte mici detalii.

Ea a mai spus că numele ucigaşului era Peter, că era şofer pe- un camion pe care era desenată litera C. Peier Sutcliffe era şofer la compania de transport „Clark”. Doamna Jones a mai spus că ucigaşul locuia în Bradford, pe o stradă la numărul 6. Adresa lui Sutcliffe era Brad ford, Garden Lane nr. 6, într-o casă cu poartă de fier iforjat şi cu trepte la intrare, asa cum o descrisese doamna Jones.

mai multe articole in Top Secret