Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: puterea dragostei

Mesaje de dragoste

Cafea cu aroma de femeie…

Published by:

poveste de dragosteBand cafeaua mi-am amintit cuvintele tale: “O cafea cu aroma de femeie frumoasa”.

Soarele se strecoara temerar printre perdelele lasciv matasoase care imi imbraca adesea umerii goi cand privesc pe geam.

Din totdeauna mi-am dorit ca perdelele casei mele sa fie asemeni unei rochii care imbratiseaza languros trupul delicat de femeie.

Privesc adancita in ganduri, aburul cald al cafelei care vine lenes spre mine purtand cu el mirosul dulce amarui de boabe de cafea proaspat macinate.

Sorb cu inghitituri mici cafeaua care in dimineata asta are aroma ta, aroma trupului tau puternic, al gandurilor tale care ma incolacesc si ma seduc.

Simt gustul salbatic al buzelor tale. Degetele mele se plimba pe urmele lasate de buzele tale pe gura mea fierbinte si pofticioasa.

Inchid ochii si te vad invaluindu-ma. Ma simti?

Sunt dependenta de tine de cand te-am sorbit prima data.

Incet, mi-ai invadat mintea, gandurile, trupul.

Cu doua luni inainte

24 decembrie…

Am coborat in graba din taxi. Din cerul intunecat cadea o ploaie monotona, dar specifica lui decembrie londonez.

Mi-am strans haina in jurul meu, cautand in acelasi timp cu infrigurare manusile, evident uitate pe masa din bucatarie.

Aerul umed si rece mi-a adus lacrimi de frig in ochi.

Imi era foarte frig si nu-mi puteam stapani tremuratul.

Am intrat in gara din care tocmai plecase trenul.

Nu, nu aveam intalnire cu nimeni sau atunci nu stiam ca de fapt venisem sa dansez cu tine.

Imi place linistea din gara dupa ce pleaca calatorii. Iubesc sa merg cu trenul. Iubesc sa merg cu trenul cand ploua. Privesc prin ferestrele murdare, pe care ploaia le spala cu delicatete , lasand in urma desene ciudate. Gandurile mele se lasa plimbate in ritmul sacadat al ploii. Poate pentru ca imi aminteste de copilarie, cand plecam cu bunicii mei sa descoperim lumea. Priveam cu ochii mari si plini de curiozitate locurile, casele, oamenii,imaginile care se desfasurau cu rapiditatea in fata mea. Cateodata ploua. Bunica mea ne invelea, pe mine si fratele meu.

Cuibarita in canapeaua masinii, priveam raurile formate pe geam si incepeam sa scriu.

Cu cateva clipe inainte, lumea cobora sau urca galagioasa in tren.

Intalniri, rasete, despartiri, promisiuni, imbratisari, sarutari. Cele mai sincere. Te-ai gandit vreodata ca gara este locul intalnirilor perfecte, dar si al regretelor. Locul dragostei impartasite,  despartirilor, regasirilor si sperantelor?

Iubesc lumea galagioasa printre care ma strecor adesea tacuta.

M-am asezat pe banca din gara imbratisand in palme cana fierbinte cu delicioasa cafea.

Priveam cenusiul garii. Picaturile de ploaie dansau in baltoaca formata. Maine este Craciunul.

Lumea agitata si grabita in cautarea cadourilor perfecte.

Pun cana  fierbinte langa mine, ma asez turceste pe banca si incep sa scriu.

Gandurile mele iau forma cuvintele care acopera foile asemeni pasilor in parcuri.

Incep sa ma incalzesc, asa ca imi dau jos esarfa de la gat si ma deschei la haina.

Parul meu este umed de la ploaie si mi s-a lipit de fata.

Adancita in ganduri si in randuri, am tresarit la auzul vocii tale.

– Dansezi? mi-ai zambit sugubat

Mi-am ridicat privirea din foile deja raspandite in jurul meu.

Te priveam dezorientata, desi un suras mi s-a desenat pe fata la imaginea ta. Un barbat inalt, cu zambet seducator, purtand o camasa albastra, blugi care cadeau senzual pe soldurile care dezvaluiau un trup atletic. Purtand peste camasa un sacou elegant. . Ochii negri ma fixau insistent. Privirea mea coborand intre timp spre buzele care se miscau, lasand sa se vada dantura puternica si frumoasa.

In mijlocul garii si al ploii, ma priveai amuzat.

-Dansezi? m-ai intrebat  zambindu-mi din nou.-Ploua, tu esti singura. Ploua, sunt singur si te privesc de o jumatate de ora intrebandu-ma ce face o femeie care sta turceste pe o banca intr-o gara in Ajunul Craciunului.

– Scriu, ti-am raspuns zambind, amuzata de privirea ta jucausa.

-Dansezi? nu am dansat niciodata in gara si ma intrebam ce as simti, ai continuat sa vorbesti privindu-ma la fel de curios. In timp ce dansam imi poti povesti despre ce scrii.

Ai venit in fata mea, te-ai inclinat ceremonios si mi-ai zambit continuand sa ma privesti in ochi.

Hipnotizata de privirea ta si  de gestul tau excentric m-am ridicat, lasandu-ma imbratisata de bratele tale puternice.

Caldura trupului tau imbratisandu-l pe al meu m-a facut sa realizez frigul care ma cuprinsese. Era bine si cald. M-am lasat purtata de pasii tai pe muzica doar de tine auzita. Eu auzeam doar muzica ploii si te simteam.

-Dansand in ploaie, am simtit cuvintele tale cum se rostogoleau deasupra crestetului meu. Ce scriai? Erai foarte adancita in ganduri.

– Scriu despre ploaie si.., mi-am oprit  vorbele

-Si despre mai ce?

-Dansul cu un barbat necunoscut in ploaie, am continuat incet.

-Crezi ca as putea fi eu barbatul necunoscut din povestea ta? vocea ta spargand gandurile mele care ma intrebau de ce dansez in mijlocul garii cu un barbat strain.

Dintr-o data, linistea garii a fost umpluta de anuntul sosirii unui nou tren.

Ne-am oprit din dans, eu m-am desprins usor din bratele tale, multumindu-ti pentru senzatia traita.

-Multumesc pentru ca ai acceptat sa dansezi cu mine. Ce cauti in gara, astepti pe cineva? Numele meu este Christian

– Nu, nu astept pe nimeni, imi place sa scriu, imi place ploaia, trenurile si aglomeratia din gara. Imi place sa privesc pe cei care vin si pleaca. Adeseori personajele mele sunt calatorii care trec pe langa mine fara sa ma priveasca. Numele meu este Dora. Tu pe cine astepti in gara?

-Sa fiu sincer? m-ai intrebat privindu-ma intens.

-Evident, chiar te rog, inca nu avem motive sa ne mintim, am raspuns izbucnind in ras.

-Nu am mai fost de ani de zile in gara. Sunt in drum spre petrecerea de Craciun, cand dintr-o data am ajuns in dreptul garii si am simtit nevoia sa ma opresc.

-Am parcat masina, am intra in gara si te-am vazut. Am stat si te-am privit cum erai concentrata si inconjurata de hartii. Asta m-a facut curios, mi-ai spus facandu-mi cu ochiul. Si dintr-o data in mintea mea a rasunat Dancing in the rain! asa ca te-am invitat la dans.

Am continuat sa te privesc amuzata.

-Chiar am sa scriu despre dansul in ploaie cu un barbat necunoscut, ti-am raspuns fixandu-ti privirea. Acum este momentul sa plec si sa ne luam ramas bun. Dansul cu tine chiar a fost ceva deosebit si-ti multumesc.

-Doar atat? Crezi ca m-am oprit in gara doar pentru un dans in ploaie cu o femeie frumoasa? Cafeaua ta s-a racit iar eu nu ma grabesc dupa cum vezi spre petrecerea de Craciun. Este Ajunul Craciunului si momentul exprimarii dorintelor, ai continuat cu o voce calda pe care am simtit-o cum vibreaza in toata fiinta mea.

-Nici eu nu ma grabesc, venisem in gara sa scriu, asta pana cand ai aparut tu si m-ai invitat sa dansam. Imi place ploaia desi as fi vrut sa ninga, privirea mea a plecat de la chipul tau spre ploaia monotona din gara.

– Pana acum niciodata nu am dansat nici in ploaie, nici in gara si in nici un caz cu o femeie destul de excentrica care isi cauta inspiratia in Ajunul Craciunului, tremurand de frig. Dar recunosc ca m-am simtit bine. Si pentru ca tot sunt pus pe declaratii si marturisiri, iti mai spun un secret.

– Te ascult, mi-am intors privirea de la gara spre tine. Un val de caldura mi-a cuprins corpul. As vrea sa dansez din nou, ti-am soptit in gand. Te ascult, am spus cu voce tare.

– Este o cafenea,  nu foarte departe de aici. Cafeaua este buna desi ii lipseste ceva si sunt aproape sigur ca tu esti ceea ce lipseste, mi-ai spus cautandu-mi privirea. Vreau sa beau o “cafea cu aroma de femeie frumoasa”.

M-am lasat sedusa de cuvintele tentante si gustata de aroma salbatica a buzelor tale.

Intr-o zi ploioasa de 24 decembrie, gandurile mele te-au oprit si te-au adus intr-o gara unde m-ai gasit scriind despre ploaie, dragoste si calatorii.

Ma simti acum, gustul buzelor tale m-au facut dependenta de tine.

Stiu ca iubesti “cafeaua cu aroma de femeie frumoasa” iar eu sunt dependenta de dansul in ploaie:)

Maddie Ancuta

mai multe povesti in…povestea de seara

copierea sau preluarea fara acordul in scris al autoarei este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gandurile mele se pare ca te-au chemat.

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Daca in noaptea asta ai trai nebuneste o clipa?

Published by:

daca in noaptea asta?Daca tu visezi mult iar cei din jurul tau rad de visele tale…

daca tu poti atinge stelele…si ceilalti te privesc ca pe un nebun

daca cineva ti-ar spune s-o lasi cu dorul mai moale, ca nu-ti face bine…

daca cineva ti-ar raspunde cu raceala la caldura vorbelor tale …

daca tu iubesti atat de mult incat fiecare zi e plina de soare …iar fericirea ta intreaba …de cei din jurul tau se tem sa traiasca?…

daca stam trantiti pe iarba de ce nu vedem verdele ei?…

imi place ploaia pentru ca ma face frumoasa si lacrimile ei imi lipesc rochia de trup… dansez si rad…

daca in noaptea asta ai trai nebuneste o clipa, ce mi-ai descrie in cuvinte?

 

Maddie Ancuta