Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti de viata

Arta de a fi TU

Normalitatea emotiilor puternice

Published by:

emotii care ne controleaza

Normalitatea emotiilor puternice

Vorbeam in emisiunea de aseara despre gelozie.

Gelozia este un sentiment coplesitor. Linia subtire dintre dragoste si ura. Un sentiment care te poate distruge si distruge pe cei din jur daca, devine extrem, necontrolat.

Daca devin acut are nevoie de ajutor specializat. Am vazut ca gelozia  poate duce la crime sau sinucideri.

Majoritatea dintre  noi suntem ocupati sa avem o viata demna, linistita. Ar fi minunat sa ne putem detasa de sentimentele care ne tulbura viata.

Dar viata ne arata ca asa ceva nu se poate.

Nu trebuie sa ne speriem de sentimentele care dau navala in viata noastra atata timp cat nu se exacerbeaza, cat nu incep sa ne controleze viata.

Este absolut normal sa  simtim emotii mari.

Sa fim tristi si sa suferim atunci cand pierdem pe cineva drag sau o mare iubire.

Este absolut normal sa fim coplesiti de veselie si bucurie.

Este normal sa te simti la un moment dat: speriat, suparat, entuziasmat, intelegator, furios si asa mai departe.

Toate aceste sentimente sunt in noi. Nu le putem nega. Asa ca este absolut firesc sa traim si sa simtim mari emotii.

Asa cum este normal sa le aratam.

Este absolut gresit sa ne invatam baietii: “Barbatul nu plange niciodata”.

De ce nu?

Barbatul este si el om, are sentimente, sufera, iubeste, rade.  De ce sa interzicem, cine a spus asta?

Barbatii plang cateodata sau chiar des.

Pentru ca sunt oameni si aceste sentimente nu le sunt straine.

Plansul este normal si firesc pentru toata lumea.

Nu este normal in schimb sa ne ignoram aceste sentimtente. Sa le lasam sa dospeasca in noi, sa creasca si la un moment dat sa nu le mai putem controla.

Daca ai trecut printr-o drama, suparare, tragedie, timpuri dificile, cu siguranta ca nu ajuta ca tot timpul sa ti le reamintesti, sa le lasi sa te invadeze , sa-ti controleze viata.

Emotiile  puternice, extreme  sunt in contradictie cu dorinta noastra de stare de liniste si pace.

Dar… oricum am face sau orice am zice, ele exista in noi.

A fi nervos din cauza unei anumite situatii este  normal  atata timp cat ramane sub control si nu facem nimic din ce  am putea regreta mai tarziu.

Aratand celor din jur ca suntem suparati, nervosi este mesajul nostru ca am fost raniti, ofensati si ca ei chiar ne-au cauzat o mare durere.

Evident ca nu trebuie sa ne enervam sau sa ne suparam pentru situatii sau lucruri prostesti.

Asa cum nu este indicat sa te enervezi si sa-ti intorci nervii impotriva persoanelor de langa tine care nu sunt vinovate, desi adesea chiar asa se intampla.

Ne descarcam nervii pe cele mai apropiate si dragi persoane de langa noi.

Una peste alta,  trebuie sa le lasam sa izbucneasca controlat.

Indiferent ca vorbim despre sentimente pozitive( bucurie, fericire, dragoste etc) sau negative (frica, anxietate, dezgust, teama etc)  nu inseamna ca  esti depasit de situatie.

Putem fi destul de emotionali si totusi sa putem controla felul in care  le traim si ne traim viata.

Dar trebuie sa fim atenti cum le lasam sa iasa din  noi. Este vorba de timp, cei din jurul nostru si evident sa le tinem sub control.

Dar  daca totusi ai raspuns la un moment dat destul de rau, pana la urma si asta este normal, nu trebuie sa te simti tot timpul vinovat.

Depaseste momentul.

Asa cum am spus: sa fim coplesiti de  emotii mari este normal.

Doar daca  reactiile si sentimentele la un moment dat vor incepe sa ne controleze viata atunci trebuie sa luam masuri pentru a nu le lasa sa escaledeze si a produce daune  care vor afecta viata noastra si a celor din jur.

Vorbiti deschis.

Nu va temeti sa va exteriorizati.

Cereti ajutor atunci cand este nevoie.

O saptamana excelenta!

pentru voi

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de  FI TU

 

Medicină naturistă

Medicul de garda

Published by:

Radiocatch22 Londra si Societatea Medicala Romana din UK (SMR-UK) au inceput un proiect pe care il speram util pentru cei care au nevoie de un sfat pe o problema medicala.
medic psihiatruNu de putine ori am primit telefoane, mail-uri de la romanii stabiliti in afara granitelor tarii, oameni care doreau sfaturi medicale de la un doctor roman.

 

Buna ziua,ma numesc Luminita si am 39 de ani.Pot spune ca mi-am neglijat sanatatea ,preocupandu-ma mai mult de casa si de familie.Va rog sa ma ajutati cu un sfat….in luna septembrie mi s-a facut rau la munca ….am stat internata 2 saptamani fiindu-mi gasite mai multe ……tensiune,astm,probleme cu inima…..dar in tot acest timp eram foarte slabita si de multe ori faceam eforturi sa vorbesc…adica ma balbaiam si pur si simplu imi tremura corpul.Acum 2 luni a trebuit sa renunt la servici deoarece ma simteam rau ….lucram ca ingrijitoare la un camin de copii……pot spune ca ma simt mai binisor…dar cand dau de o emotie sau ma supar…plang foarte usor simt cum tremur si ma balbai adica vreau sa spun acel cuvant dar parca nu il gasesc in minte ii spun primele sunete incontinu si……nici nu stiu cum sa va explic mai bine.Dupa ce ma calmez sau ma odihnesc….imi revin.Am uitat sa va spun ca am si insomnii pot sta treaza 24 de ore fara probleme.Va rog sa imi spune-ti daca ar trebui ca merg la un psihiatru sau totul depinde de puterea mea de concentrare.Va maltumesc din suflet pentru rabdare.

Draga Luminita,
Exista o vorba veche de la strabunii nostri latini, “mens sana in corpore sano”…adica o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Cu alte cuvinte, trebuie sa faci tot ce iti sta in putinta sa ai un corp sanatos inainte sa te astepti ca te vei simti bine mental. Daca dupa ce toate problemele fizice sunt sub control, inca mai ai simptome de natura psihologica, atunci o vizita la medicul de familie cu o eventuala trimitere la medicul psihiatru, merita facuta.

Am un baiat de 10 ani cu retard mintal sever tulburari de comportament adhd epilepsie crize controlate medicamentos urmeaza tratament cu depakine,trileptal,torendo,romparkin,concerta. Este vreo sansa de recuperare daca facem transplant de celule stem va multumesc

Din pacate nu pot sa va sfatuiesc, sunt un medic psihiatru specializat in tratamentul adultilor fara dizabilitati de invatare. Citesc si eu cu mult interes despre transplantul de celule stem si sper din toata inima sa aduca bucurie multor pacienti si rudelor lor in viitor.

 

Am urmatoarele simptome: ma pierd mereu in locuri in care merg des, in propriul oras, chiar si in parcuri;am dificultati de orientare in spatiu;nu imi pot forma o harta, cat de simpla, in minte;strada pe care locuiesc si pe care merg foarte des nu mi se pare foarte cunoscuta; nu reusesc sa invat sau daca da, ceea ce imi amintesc parca e in ceata si uit dupa cateva zile tot; nu ma pot organiza; nu imi gasesc cuvintele cand trebuie sa comunic; am dificultati in redarea informatiilor citite, in amintirea subiectului unui text citit de mai multe ori cu atentie;foarte greu reusesc sa scriu o lucrare si imi ia mult timp iar dupa ce o verfific de zeci de ori descopar ca are greseli evidente.
Mentionez ca am aceste dificultati dintotdeauna si, in urma cu ceva timp, am facut C.T. si I.R.M. la cap iar la tomografie rezultatul a fost ATROFIE VERMIANA SI LARGIREA COARNELOR OCCIPITALE BILATERAL. Va rog, de asemenea, sa-mi interpretati acest rezultat si sa-mi spuneti daca are legatura cu simptomele pe care le-am descris mai sus.
Este necesar sa fac si o encefalograma? Va multumesc anticipat.

Nu sunt un specialist in psihiatria organica si nu mi-ati spus ce varsta aveti, dar din ce imi descrieti ca simptome mi-e teama ca aveti tulburari cognitve care ar merita investigate cat de curand de un psihiatru sau neurolog care e specialist in aceasta sfera a deficientelor de memorie si orientare, mai ales ca rezultatul investigatiilor sugereaza procese de atrofie cerebrala. Cateodata si electroencefalograma aduce date suplimentare valoroase, dar nu mai e privita in ziua de azi ca o investigatie la fel de importanta ca tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara. Teste neuropsihologice ale functiei cognitive ar fi de mare valoare in cazul dvs.
Domnule doctor,am si eu un prieten care are varsta de 19 ani.De un an si jumatate tot cauta un diagnostic si nu gaseste!Boala lui a inceput lent,dar se pare a fi din ce in ce mai rau.La inceput,avea migrene puternice,dupa care a inceput sa faca anumite ticuri(gen:i s-a strambat gura,clipea ciudat)…De atunci si pana acum a fost la foarte multi medici.A luat foarte multe pastile,dar se pare ca boala avanseaza.Deja devine agresiv,si-a lovit parintii si face tot feluri de lucruri care nu isi au rostul(nu invata,nu merge la scoala,nu suporta sa fie criticat,are nevoie de bani multi pe care insa ii primeste).Nu stim ce se poate face in privinta lui pentru ca parintii si-au pierdut orice speranta intrucat niciun medic nu ii promite ca va fi vindeca si nu i se poate stabili un diagnostic corectt!Va multumesc si astept raspunsul dumneavoastra!

Interesant acest caz, nu se prea potriveste cu pacientii mei tipici, sunt cateva simptome care sugereaza o origine organica pt problemele acestui tanar de 19 ani si e clar pt mine ca ar trebui sa i se faca o tomografie computerizata a creierului ca un prim pas. Cred ca trebuie sa vada si un specialist neuropsihiatric, poate are sindromul Tourette, unde ticurile sunt insotite uneori de o atitudine agresiva, dar bineinteles nu ma pot pronunta fara sa-l consult indeaproape. Oare are inteligenta normala? Poate are o forma de autism? Imi pare rau ca nu pot spune nimic mai concret in aceasta situatie…

Buna ziua, am un baiat de 22 de ani cu mine in UK. La 2 luni a avut niste pb medicale,  din cauza lor are o usoara intarziere mintala, nu poate pleca neinsotit ptr ca nu se poate orienta, nu poate sa decida singur, lucreaza doar sub stricta supraveghere a tatalui

Are si un handicap fizic unul din picioare este mai scurt cu 3 cm, a terminat o scoala speciala in Romania, dar nu stie nici macar tabla inmultirii
In Romania i s-a pus diagnostic handicap grad I

Am  fost aici peste tot cu el
nici un doctor nu i-a pus nici un diagnostic
a fost si la o Fundatie care ar fi trebuit sa-l ajute

Ce pot face pentru  el?
De ce nici un medic nu-i pune nici un diagnostic?
De ce nu-l declara pers cu dizabilitati?
are toate actele din Romania traduse
ce trebuie sa faca?
unde sa se duca?
cine trebuie sa-l vada?

cu stima Nicu

Domnule Nicu

In primul rand un picior mai scurt cu 3cm nu e considerata o problema serioasa.

Insa dificultatile de invatare nu pot fi ignorate, cineva (un psiholog) trebuie sa-i faca un IQ test si daca rezultatul e sub 70 (100 e media inteligentei populatiei), atunci e oficial in categoria “Learning disabilities”. Problema e ca testele IQ se efectueaza in engleza, deci cine nu stie bine limba si cultura engleza va putea avea un scor mai mic decat realitatea.

In final as mai adauga ca in UK se incearca o integrare a persoanelor cu dificultati de invatare.

 

 

 

Claudiu Carmaciu, medic psihiatru.
CEO al firmei Consult Medical UK Ltd, lucreaza ca medic psihiatru privat in Chelmsord, Essex (Priory Hospital) si in Londra (Harley Street).
asteptam intrebarile dvs
email office@radiocatch22.com
sau radiocatch22@yahoo.co.uk
sau le puteti lasa pe site la rubrica Medicul de garda
pe pagina de face book

Incepand de saptamana viitoare vom  discuta despre  problemele care se pot rezolva cu ajutorul fizioterarpiei

Romani in lume

Un copil special intr-o Romanie inca autista…

Published by:

povesti de viataDe dimineata mi-a atras atentia un titul dintr-un ziar. Era un articol vechi: „Copii speciali intr-o Romanie autista”. Am decis sa il preiau si eu astazi. Astazi cand va voi prezenta un nou caz la POVESTILE SUPRAVIETUITORILOR.

In fiecare zi aud tot felul de povesti impresionante, povesti ale unor copii care nu numai ca s-au nascut cu probleme de sanatate, copii care nu au avut nici macar sansa sa aiba o familie care sa ii sustina material. Bolnavi, traind la limita saraciei, uneori abandonati de familie, ei sunt „Supravietuitorii”.
Ei sunt cei care au decis sa nu renunte la lupta, cei care au decis sa zambeasca, sa iubeasca, sa lupte.
Intr-o Romanie care a uitat ce inseamna compasiunea, intr-o lume in care dragostea si ajutorul devin tot mai rare, noi va spunem povestile lor. Povestile unor oameni minunati.

Ionela va implini 14 ani in curand. Ani plini de suferinta.
S-a nascut intr-o familie saraca. O familie care a decis s-o incredinteze la o varsta frageda unui centru de plasament pentru copii cu dizabilitati din Campulung Muscel, judetul Arges. De ce?

Ionela sufera de mielomeningocel sacrat (o tumora chistica amplasata de-a lungul coloanei vertebrale, tumoră care o ţine imobilizată în căruciorul cu rotile.)

Din spusele medicilor, Ionela poate fi operata si astfel suferinta ei va fi mult ameliorata. Din pacate, interventia chirurgicala este conditionala de investigatii clinice complexe si de o suma de bani, fara de care aceasta operatie nu poate avea loc. Din nou vorbim de lipsa banilor, de saracie.

Dar acest copil priveste cu optimism viitorul si nu se plange niciodata de suferinta ei. Mai mult decat atat, aceasta fata minunata are realizari pe care unii dintre copiii de conditie materiala foarte buna nu le pot realiza.

Ionela invata foarte bine, participa si la olimpiadele scolare si are nenumarate diplome ce atesta un inalt grad de cunostinte deprinse in scoala.

Este pasionata de origami. Cu migala si cu rabdare realizeaza adevarate capodopere. Desi aflata intr-o situatie critica din punct de vedere medical, danseaza in carutul cu rotile, participa la spectacole, este activa in mai multe ramuri sportive ( tenis de masa, baschet etc).

Are o viata activa si se adapteaza usor la provocarile destinului ei, nelasandu-se coplesita de greutati si de dureri. Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult la ea a fost sa constatam ca uita de sine si are grija, cu dragoste, de alti copii cu diferite probleme medicale.

Ar trebui sa vedeti lucrarile origami cu care Ionela se mandreste si pe care le daruieste tuturor prietenilor. Atunci ati intelege cat de speciala este.

Va invitam sa o cunoasteti pe Ionela in interviul video pe care ni la acordat cu mare entuziasm si o sa ramaneti placut impresionati.
Pentru ca acest copil este un exemplu pentru noi toti.
Un copil special intr-o Romanie inca autista…

 

[cincopa AkPAw-69fnrB]

 

redactor Oana Grigore