Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti de dragoste

Mesaje de dragoste

Promite-mi ca vei fi fericit

Published by:

Promite-mi ca vei fi fericit

M-am asezat pe o latura a timpului si am privit in tacere, oamenii care se perinda in fata mea, in sus si jos.

Am decis sa tac si sa privesc. Din coltul meu, nevazuta, am observat lumea devenita brusc ”atotstiutoare”, avand replici ascutite pentru tot si purtand gust de pelin pe buze.

Oamenii isi ascund fetele sub diferite masti si isi schimba  gandurile in functie de interesele directe. Aceiasi  oameni dau lectii despre viata, judecand necrutator, uitand cu desavarsire ca si ei sunt plini de pacate. Nu m-a socat superficialitatea lor, ci m-a intristat nefericirea lor.

Cocotata pe coltul meu de lume, am fost martora tacuta a mii de destine. Priveam oamenii care zambeau frumos in timpul zilei, ascunzandu-si in noapte ochii plini de lacrimi si sufletele brazdate de nefericire.

Tu erai pe cealalta parte a timpului. Eu stăteam la o margine-a orei, tu – la cealaltă.   Aveam obiceiul sa ne privim si sa ne ascultam. Sa ne aruncam cuvinte si sa le privim cum se transforma in caderea lor in rasete sau furii.

Eu, te intrebam daca iubirile mele sunt asemenea cocorilor si unde se duc atunci cand pleaca. Atunci cand eu nu vorbeam,  iti ascultam povestile despre iubirile tale din weekenduri. In alte zile, jucam doar sah. Fiind grabita,  pierdeam intotdeauna.

Au trecut ani. Ani in care m-am indepartat din ce in ce mai mult de o lume in care nu mai credeam.

Intr-o zi, am coborat din coltul meu uitat de lume si ne-am asezat fata in fata.

Cuvintele tale, au capatat  un chip si un zambet, dezavaluindu-mi un om minunat. Iti stiam toate gandurile povestite, de -a lungul timpului.  Fiecaruia dintre noi ii este sete de iubire si de sens, suntem in cautarea lor in permanenta. Iar tie iti este atata sete de iubire.

Viata fiecaruia dintre noi se poate schimba cat ai clipi din ochi. Stiu asta, am trait-o de atatea ori.  Am iertat de fiecare data, dar m-am oprit sa ma iubesc cu intreaga fiinta.

Facem marea greseala sa ne punem mii de intrebari, sa ne negam propriile emotii si sentimente, sa ne ascundem in spatele regulilor, legilor, sa nu mai iesim din zona de confort, uitand ca odata cu timpul si iubirile trec. Ca ne sacrificam propriile iubiri, pentru a lasa liber celor din jur sa fie fericiti. Unde incepe si la cine se termina fericirea ?

Ce am mai observat, in timp ce stateam cocotata pe varful meu de lume?

Fericirea este  Cenusareasa care si a pierdut pantoful. Si oricate sufletele vor sa-l poarte, doar unul singur se potriveste.

Iertam putin si iubim si mai putin, desi niciodata nu putem stii cand vom mai avea posibilitatea sa iertam si sa iubim.

Povestile triste despre iubirile pierdute au mare succes, pentru ca majoritatea si le pierd. Este mult mai usor sa acceptam si sa ne bucuram de nefericire, decat sa radem imbratisati vorbind despre fericire.

Iti spun acum, ce ti am spus si ieri. Imi e dor de tine! Iar asta ma face fericita.

Fericirea mea care-si pierduse pantoful, si-a gasit perechea in fericirea prietenului care a stat ani de zile la cealalta margine a orei.

 Ti-am spus ca eu nu fac promisiuni. Oamenii isi fac promisiuni zilnice, promisiuni pe care le incalca cu nonsalanta. Aruncand vina pe timp, pe relatiile proaste, pe cearta cu seful vesnic nervos sau de teama noilor inceputuri. Ne concentram  pe lucrurile pe care le dorim marete, ignorand lucrurile mici pe care le consideram nesemnificative, uitand ca diferentele le fac chiar lucrurile marunte.
Nu vreau sa-mi promiti timp petrecut impreuna, nu vreau sa-mi promiti ca vom dansa, nu vreau sa-mi promiti nimic din ce nu ai putea face.
Te rog in schimb, sa-mi promiti un singur lucru.
Promite mi ca vei fi fericit!

M.A  Amintirile Evei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Bucla infinitului

Published by:

Bucla infinitului

Sunt povesti care in mod obsedant se reiau din acelasi loc, in mod repetitiv, ca si cum timpul ar ingheta pentru a prezerva amintirile, reanaliza emotiile, detecta greselile. Dintr o data, bing bang !Ne trezim, privim in jur, alt timp, inconjurati de alti oameni, avand incriptat in codul genetic amintirile originale. Brusc intalnim oameni care fac parte din amintirile inceputului. Am scris zeci de inceputuri, timpul meu a inghetat desi, eu orbecaim in prezent. Ieri am inteles ca foarte putini cred in imposibil. Ieri am inteles ca eu sunt imposibilul. Un nou bing bang s a intamplat. Sunt intr un metrou inconjurata de oameni adormiti care sunt intamplator in drumul meu scurt de azi. Zilnic sunt altii si altii..si alti oameni cu alte ganduri, trecuturi apasatoare si viitor neinceput. Trecem unii pe langa altii fara sa ne lasam urme pe piele sau in suflet, desi hainele noastre se ating uneori, trupurile se apasa unele de altele in inghesuiala zilnica. Zambete ne infloresc cateodata chipul. Suntem barbati si femei, toti in cautarea unui sens. Ma uit cu atentie la fiecare incercand sa recunosc, sa simt. Sunt straini..In timpul meu au fost doar trecatori. Tu esti amintirea mea constanta, repetitiva, formand bucla infinitului.
Amintirile Evei by Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Printre amintirile Evei

Published by:

Printre amintirile Evei

Cateodata ma simt ca un bolnav de Alzenhaimer. Merg pe strazi uitand ce am facut in urma cu cinci minute, dar amintindu-mi perfect povesti traite de mine in urma cu sute de ani.
Privesc tigara aprinsa. Nu o fumez, nici macar nu stiu sa fumez. Am aprins-o ca sa citesc povestea care se vede prin fumul argintiu.
Din fumul inaltat spre eternitate nu se iveste nici un spiridus care sa-mi indeplineasca dorintele.
Mi-au ramas in schimb cateva cuvinte nefolosite. Sunt noi, nu le-a purtat nimeni.
Le vrei tu? Eu nu stiu ce sa fac cu ele sau nu mai stiu ce sa fac cu ele. Plang! Este un nou capitol pe care trebuie sa-l scriu. Il voi scrie stangaci pentru ca imi amintesc doar povestile vechi, povesti traite in timpurile in care doar ne iubeam si ne rataceam prin viata, fara sansa de a ne regasi.”
Amintirile Evei
Maddie Ancuta.