Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti cu animale

Povesti Copii

Povestea unui caine si sufletul unei fetite

Published by:

poveste cu caine

poveste cu caine

Povestea unui caine si sufletul unei fetite

Am sa va spun o poveste adevarata – Povestea sufletelor cu aripi–  Povestea are 4 personaje:  doua principale si doua secundare.

In rolurile principale o femeie in jur de 30 de ani, de culoare.

Lucky , frumosul meu golden retriever.

Roluri  secundare: eu, adica Madi si sufletul unei fetite.

O zi de vineri de toamna frumoasa. Imi iau cainele sa il duc la veterinar. Nu are chef sa mearga pentru ca are chef de joaca. Rascoleste frunzele cazute pe jos, miroase urmele pasilor pierduti…

In cele din urma ajungem la gara, ne suim in tren si ne pornim.

Lucky este obisnuit sa mearga cu toate mijloacele de transport si este obisnuit ca oamenii sa se opreasca, sa-l mangaie , sa se joace sau sa-i faca fotografii.

S-a lungit tot in compartiment. Eu citeam o carte. La un moment dat se urca o femeie de culoare, in jur de 30 de ani. Frumoasa, imbracata in negru. Privirea ei s-a oprit fascinata asupra catelului. Sunt deja obisnuita ca toata lumea care il vede sa inceapa sa vorbeasca cu el si cu mine.

Femeia il privea intens si a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari despre catel.

Lucy s-a dus spre ea si s-a lungit in fata ei. Discutia se opreste, eu stiam ca Lucky s-a dus langa doamna respectiva. Intre noi s-a asternut tacerea.

La un moment dat il aud pe Lucky plangand, schelalaind de durere.

M-am ridicat, l-am luat in brate, intrebandu-l ce se intampla,  imbratisandu-l in acelasi timp,neintelegand starea lui de agitatie.

Femeia incepe o discutie serioasa cu mine despre caine, spunandu-mi ca si ea isi doreste un catel.

Am inceput sa-i povestesc despre relatia speciala dintre mine si Lucky, despre bucuria pe care mi-a aduce.

Se bucura cand ma vede, este trist cand sunt trista. Vine la mine ca sa ma inveseleasca, imi cere sa-l imbratisez, face tumbe, se alinta, se uita in ochii mei, ofteaza…

Am sfatuit-o  sa si ia un caine daca doreste cu adevarat asta, sa nu ezite, pentru ca intreaga ei viata se va schimba in bine.

-Cat traieste un caine? 15 ani ?m-a intrebat

I-am spus ca depinde. Ca si la om sunt multi factori. Poate trai 3 ani, 10 sau 15 ani.

Ea ma intreaba cu vocea taiata.

Dar moare si el. Ce faci atunci cand moare?

Privirea ei s-a fixat in ochii mei. Cu lacrimi in ochi imi spune.

Stii de ce cainele tau a plans, de ce a venit la mine?

M-am uitat la ea, putin mirata.

Dintr-o data toata durerea ei s-a revarsat.

Cainele tau a venit la mine pentru ca m-a simtit. Sunt foare suparata, inima mea este sfasiata de durere. Fetita mea de 7 ani a murit de putin timp de cancer. Toata lumea ma sfatuieste sa-mi cumpar un caine, dar prietenul meu nu este de acord.

Am ajuns in statia unde trebuia sa coboram.

I-am spus doamnei sa-si cumpere catelul si sa faca ce trebuie pentru ca sufletul ei sa-si gaseasca linistea.

Cine spune ca animalele nu au suflet?

Cainele meu a simtit durerea acelui suflet sfasiat de moartea  fetitei ei de doar 7 ani.

Nimic nu este intamplator in viata. Fiecare zi este o noua lectie. Trebuie doar sa ne deschidem mintea sa le auzim si sa le intelegem

Cati oameni simt cu adevarat ce este in sufletul unui om? 

 

Iubirea pe care ti-o ofera un caine este neconditionata. Probabil  ca asa se intampla si cu alte animale, nu stiu.

Dar stiu sigur ca un caine are multa iubire de oferit si nu cere nimic in schimb. Iti este alaturi la bine si la rau, nu te minte, nu acuza, nu cere imposibilul de la tine.

 

Te iubesc Lucky! )

 

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legende romanesti

Livada de zestre

Published by:

legenda cartiteiA fost odată un popă care creştea o fată rămasă fără părinţi. Cînd fata s-a făcut bună de măritat, popa s-a apucat şi a măritat-o după un flăcău, cum nu se putea mai cuminte şi mai harnic, i-a dat zestrea cîtă o avea fata de la părinţi şi-o aşezat-o la casa ei.

După asta, mai trece ce mai trece, dar popii nu-i prea venea să uite foloasele pe care le avusese un cîrd de ani, de pe averea fetii şi într-o bună zi, iaca scoate zvon că livada cutare, care acuma îl stăpîneau însurăţeii, este a lui ; mînca foc şi pară, că el are drepturi vechi şi pacea cea bună ! Omul vedea că popa vrea să-i ia petecul de pămînt, cu hăbăuca şi de asta nu s-a lăsat bătut cu una, cu două.

Pînă într-o zi, cînd se pomeneşte că popa îl cheamă pe om la judecată. La judecată, cum îi treaba, nu iese la , nici un fel, şi rămîne să vie judecătorii la faţa locului şi acolo, şi popa şi omul să aducă dovezi bune.

Vine aşa judecata la locul cu pricina. Da popa ce face ? Sapă o groapă, la groapa aceea pune pe-un fecior de-i rîcîie un cotlon mare şi-l învaţă cum să se vîre acolo, în ziua cînd or veni boierii şi să răspundă la întrebarea popii : „da, aşa-i dreptatea !“

Cînd vin boierii şi-l întreabă pe om, cela ce să zică f

—De, măriile voastre, livada asta a muncit-o părin­tele cît a crescut în casă pe nevastâ-mea, dar nu era a lui !

– Spui minciuni blăstematule — strigă popa,— asta-i livada mea ! Iacă, şi pământul..ar sta să spună dacă nu-i aşa dreptatea !

Şi a bătut cu piciorul în pămînt, deasupra cotlonului unde sta ascuns feciorul popii. Şi din pămînt, numai ce-au auzit cu toţii:

– Da, aşa-i dreptatea !

Ei, apoi dacă-i aşa, boierii n-au avut cum s-o schimbe; au dat livada popii şi s-au dus.

Da Dumnezeu de sus, s-a pus împotrivă şi-a zis :

-Faceţi voi cum vreţi, că voi face şi eu cum trebuie.

Şi pe feciorul popii, care sta-n cotlon şi mărturisise cu vicleşug, l-a prefăcut din clipa aceea în guz şi guz a ră­mas pînă în ziua de astăzi.

Dintr-însul se trage neamul guzilor.

mai multe legende in Legende romanesti

 

(T. Pamfile — Pov. pop, rom.)

B.A., ms, 5093, f. 22.

Vezi Tip. Leg. 11142 E. Este atestat în Moldova.